763 matches
-
stătea aplecat trei trepte mai jos de locul în care mă tăvăleam de durere. Apoi câinele începu să ia proporții. Câinele se metamorfoza în altceva. Oasele lui creșteau și începură să-i străpungă pielea. Zgomotele scoase de Victor erau ascuțite, asurzitoare. Câinele arăta surprins în timp ce i se arcuia coloana - iar trupul său se lungi cu vreo treizeci de centimetri. Câinele scoase alt sunet de durere și apoi începu să gâfâie sufocat. Preț de o clipă totul rămase nemișcat, iar eu, plângând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vorbesc franțuzește (basarabenii sunt francofoni doar din oficiu). Mă strecor cu dificultate, încercând să-mi găsesc o poziție mai avantajoasă lângă un ciorchine de tineri cocoțați într-un echilibru precar pe muchia unui havuz plin cu apă. Sonorizare foarte puternică, asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de fâșiile de lumină care invadează scena în jerbe multicolore, asemenea unui OZN înainte de zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
parvine din afară, prin ricoșeu, de la niște martori solizi și fiabili. Dar asta ar fi însemnat să nu țin cont de campingurile din Galileea de sus, de fast-food-ul din Nazaret, de blocurile de locuințe din vârful muntelui Măslinilor, de difuzoarele asurzitoare de la Emmaus, pe scurt, de viață. Drumul care urcă spre nord de-a lungul malului apusean nu se apropie niciodată prea tare de lacul Tiberiada. Cum te apropii, cum vezi o barieră sau o gheretă. Neîndoielnic, Palestina istorică s-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Sacadarea se reia prin repetarea similară a cuvintelor din fiecare secvență: săre - crâng - înverzit, săre - piătră - seăcă, sărepod - arămă. Esențial apare faptul că după a patra înfăptuire a gestului magic, în urma căruia nu se generează viață, ci doar un sunet asurzitor cu rol apotropaic, vocala finală este u, și nu a, precum în precedentele. Încheierea cu succes a ceremo¬nialului poartă eroul înapoi în lumea cunoscută: „Cal bun fuse/ Ș-unde-l duse strânse,/ Cal bun sare și răsare,/ Cal bun sare-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
completează imaginea hierogamiei uranian-teluric și provoacă recolta mitică: „noi nu sîntem boi să arăm căte-o brazdă. Noi sîntem vânt și pe unde mergem noi, crește grâu și să coace” (Fărcașele - Olt). Bourul din colinde, a cărui scuturare provoacă un potop asurzitor, are în basm un corespondent în Cornea, bourul care poartă numele instrumentului făcut din coarnele sale, ca sugestie a funcției lui sacrifi- ciale. El cutremură pământul prin mișcarea piciorului, care ia aici funcția de stâlp al lumii. Ca animal „cosmofor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Trei ore a fermecat adunarea cu vorbe de duh, cu ironii acide la adresa unuia sau a altuia dintre contem porani, cu harul inimitabil de povestitor. Când Arghezi, într-un târziu, s-a ridicat să plece, mulțimea a izbucnit în aplauze asurzitoare, apoi a năvălit toată în stradă, deversând trotuarul până la mijlocul Pieței Palatului, lăsând doar un strâmt culoar de trecere până la automobilul din fața intrării. S-a aplaudat iarăși furtunos, îndelung, s-au auzit urale, ceva cu totul neobișnuit în acel timp
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
infanterie se prezintă în fața răzvrătitorilor cu arma la braț. Am auzit trei sunete de trompete, trei somațiuni de retragere care au fost urmate de mii de urlete sălbatice și de o ploaie de pietre din partea răsculaților. Apoi, din mijlocul vigeliei asurzitoare ce clocotea ca valurile mărei, se înalță un glas ascuțit, înfiorător, fatal, strigând: Arma la ochi!... Foc!... Și imediat de-a lungul frontului infanteriei au fulgerat treizeci de puști care au culcat al pământ tot atâția oameni morți și răniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
instrument. Era o natură cu totul refractară acestui gen de artă. Muzica, zicea el, e un mod confuz și barbar de a-și exprima cineva simțirile. Când ai la îndemână cuvintele, ce nevoie ai să alergi la sunete vagi și asurzitoare? Se înțelege că în discuțiunile ce aveau loc, rămânea singur de această părere între toți tovarășii săi din "Junimea": era un fel de originalitate a lui care s-a ciocnit de multe ori cu ironiile noastre. Seratele noastre muzicale, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mei și pe frații mei iubiți, pe prieteni, pe toți oamenii cunoscuți și necunoscuți, s-a sfârșit totul, drumul meu e fără întoarcere și, îngrozit la gândul acesta, izbucnesc (sunt încă în camera unde ai mei mă priveghează...) în hohote asurzitoare de plâns, hohote pe care, desigur, nu le aude nimeni. Plângând sfâșietor, încep să-l lovesc în piept, cu pumnii strânși, pe tatăl meu, apoi îi izbesc pe frații mei, cu disperare vreau să le dau un semn că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
servit cu tort de ciocolată și sirop de vișine preparat în casă. Toți invitații au felicitat-o pe sărbătorită, sărutând-o pe obraz: a fost prima oară când a sărutat-o și Victor - emoționat, cu inima bătându-i în piept asurzitor. Seara au încheiat-o, în doi, fata împreună cu Victor, printr-o plimbare, una dintre plimbările acelea fără sfârșit pe aleile și pe străzile fermecătoare ale orășelului nostru, Serenite. La începutul lui septembrie, fata și-a luat la revedere de la fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trăgaciul. Vreme de o secundă interminabilă, tunetul s-a izbit de toți pereții, oprindu-se numai cînd În ușă a apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată, motivul răcnetelor asurzitoare ale Îngrijitorului și al plînsetului isteric al nevesti-sii, care se aruncase peste cadavrul lui Bobby - cîinele ei rău și neastîmpărat. Alberto s-a dus pînă În Angostura ca să repare cauciucul, iar eu am crezut că voi petrece noaptea sub cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
asistând la o scenă revoltătoare. Mama în imposibilitatea de a opune rezistență în fața acestui mamut, pierdută și aproape leșinată era împinsă cu o forță demențială și târâtă pe mozaicul spălat de ea cu puțin timp în urmă, în niște urlete asurzitoare. Ce se întâmplă aici? Ce faci domnule? Tovarășe director, am prins-o furând. Uitați-vă aici! Măi nenorocitule, femeia aceasta este angajata spitalului nostru. Are dreptul, ca noi toți, să-și ducă porția de mâncare acasă, la copii. Ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
turnând în bârdâhanele lor cantități industriale de licoare zăvoiană, s-au aghesmuit în așa hal încât la un moment dat vorbeau încrucișat, fiecare în limba lui, neînțelegându-se absolut nimic din acest multidialog, fiecare amplificând numărul decibelilor emiși, într-un asurzitor vacarm, potențat de euforizanta agheasmă de Zăvoaia. Și ca la orice chef demn de acest nume, românul își manifesta surplusul de sentimente, preaplinul trăirilor interioare prin intermediul cântecelor; ceea ce e un lucru pozitiv absolut benefic din punct de vedere psihologic, ducând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
funcționarea optimă a sistemului locomotor. Erau asemenea puilor de rață care, încercând să rupă un fir de iarbă, veneau pe spate cu zgaibele-n sus. Totuși, chiar așa fiind, țintuiți cu partea dorsală pe scaunele capitonate urlau într-un vacarm asurzitor, subscriind la o luptă pe viață și pe moarte. Și pentru a-și manifesta concret ura față de dușmanii noștri seculari, precum și dragostea față de sfânta Sarmisegetuză, își mai turnau un pahar de vin care de pe masă și până la gură se prăpădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
neauzit, pe lungimi de undă necunoscute și nepercepute de om, făcând să se zbârlească părul ca la arici pe spinarea lor, să boncăluiască, să ragă, să izbească năprasnic din copite, rupând căpestrele; iar reprezentantele sectorului avicol se zburătăceau în cârâieli asurzitoare, repezindu-se buluc sub protecția sigură și binefăcătoare a hambarului, de parcă ar fi zărit un stol de vulturi pleșuvi!... Puțin probabil, nu? O stare de excitație animalieră generală și paroxistică ce înceta brusc odată cu părăsirea perimetrului de acest reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În schimb, bărbații erau îm brăcați foarte elegant, bărbații aveau înfățișarea boie roasă a domnului Neagu Djuvara, burice goale și blugi flenduroși nu se vedeau niciodată și nu erau în 135 localuri gălăgia de azi, vorbitul cu glas tare, muzica asurzitoare. Chelnerii de la Capșa, chelneri cu tradiție, erau mult mai domni decât clienții de astăzi. R.P. Erați o obișnuită a teatrului, a operei sau a cinematografului? Care erau actorii și interpreții preferați din țară și de-afară? Ce piese, filme și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
rând, și acest film, ca mai toate filmele românești, suferă de ceea ce aș numi vampirizarea imaginii de către muzică. în acest caz, muzica lui Adrian Enescu. Nu știu cum compun muzicienii noștri de film, dar ceea ce ajunge pe ecran este strident, abundent și asurzitor. O scenă ce ar fi putut provoca emoție (primii pași ai lui Noro sub privirile încrezătoare și speriate ale mamei) este distrusă efectiv de pompierismul sonor ! în fine, interpretarea unui mare actor ca Dorel Vișan (tatăl polițist) lasă și ea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spargă solida gheață a adevărului În favoarea pojghiței nanometrice 40 a minciunii comuniste, scriind În numărul 1972/15 aprilie 1975 articolul pe gustul deplin al morocănosului cenzor marxist-leninist: „Educația ateist-științifică - componentă a muncii politico-educative”. Bucurie mare, veselie generală, aplauze vii și asurzitoare În biroul Împuternicitului corectării devierii cuvintelor și la lecturarea altor articole „la temă”: „Multe materiale prezintă omul nou, etica socialistă, militează pentru orientarea opiniei publice În sensul respingerii misticismului (subl.ns.), prejudecăților (Educația ateistă și literatura, nr.1885/22 martie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să-i vedem trupul mișcându se rapid în altă direcție, mai săpăm o groapă mai încolo, apoi încă una, încă una și tot așa... Remarc în treacăt că armadillo este complet silențios, un fel de „tace și face” iar hărmălaia asurzitoare este provocată integral de țipetele și gâfâielile noastre. Spre lăsatul serii ne declarăm, în sfârșit, învinși și reușim să facem un pas înapoi să privim detașați ceea ce pare un teren de luptă semănat cu tranșee de forme dintre cele mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ne petreceam aproape toate după-amiezile pe un ring pentru patine cu rotile din Kurfürstendamm. Îmi amintesc că Lenski se Îndrepta cu patinele, ca un făcut, numai spre stâlpul pe care Încerca să-l Îmbrățișeze, În timp ce se prăvălea cu un zdrăngănit asurzitor; și după ce mai persevera un timp, se mulțumea să stea Într-una din lojile ce flancau parapetul Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce eu Îl depășeam mereu, plin de Înfumurare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
strânsă, sinistra bufnitură a unui alt... săculeț cu nisip. Pentru variație, ca să-și bată joc de teama mea exagerată, de ins „nevricos”, o gutuie preferă să cadă pe tăblia metalică a mesei rămase din vară sub pom, provocând un zgomot asurzitor. Mai să sar din pat, complet aiurit timp de câteva secunde de această malițioasă surpriză. * Într-o noapte de vară a anului 1984, am simțit suflarea de gheață a zidului Berlinului, rămas altfel invizibil. Ne aflam, așteptând trenul ce urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru a treia oară la Paris, în 15 august 1996, primul nostru drum a fost, firește, la Notre-Dame. Era chiar de Sf. Maria și slujba se ținea afară, în fața unei mulțimi în care am remarcat numărul mare de africani. Amplificatoarele asurzitoare, înghesuiala, poate chiar ritualul slujbei catolice pentru mine străină, dar mai ales uriașa plasă de sârmă ce acoperea - ca un zăbranic - o bună parte a fațadei (catedrala se afla în reparații) mi-au stricat bucuria marii revederi. N-am revenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
privească spre tovarășii lor de la Berlin (lumea și-a dat seama de aceasta în ajunul mobilizării din 1914-1915), dintre care unii erau dotați cu voci magnifice de bariton și de bas, demne de Scala. Știau să orchestreze cîte o "hărmălaie" asurzitoare, chiar pînă la a provoca suspendarea ședinței. În frunte se aflau: Treves, roșcovan, Turati, suflet generos, cap tulbure, Modigliani, barbă revărsată, și mai ales Ferri, avocat viclean, scuturîndu-și pletele rebele sub o pălărie largă cu boruri drepte; fizionomia sa amintea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nu fraza în sine a fost șocantă, ci abilitatea lui Emil Hurezeanu de a o smulge interlocutorului. Un dialog în presă sau la televiziune cu multimiliardarul patron al Stelei e riscant. Dacă-l contrezi, riști să fii acoperit de zgomotul asurzitor cu care și autoproclamă mărinimia, preacucernicia, bunătatea. Dacă nu-i tai macaroana și-l lași să vorbească în speranța obținerii spectacolului, ai toate șansele să treci drept yesman. Cum să procedezi într-un dialog în care vizaviul sare în cîteva
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus în oglinda unui lac. Ochiul vesel întîlnește, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și pagode unde cântă vechiul bonz, Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. Deși poetul nu se poate abține de a nu lega o mică intrigă amoroasă, absolut puerilă, între un mandarin și o mandarină, încheierea e de o fineță caligrafică neîntrecută: Dar el stă în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]