1,057 matches
-
poetul zărește doar o secundă, pasul femeii iubite. În final se încearcă o depășire a temporalității. Poetul simte legătura cu lucrurile, cu timpul, prin pasul femeii care leagă prezentul de viitor. O imagine a singurătății în mijlocul lucrurilor, aspirația spre lumea atemporalului sunt sugestiv exprimate în versul: "Pasul trece, eu rămân". Dar, pentru a evita tragismul situației, se înscrie într-o temporalitate, căreia i se provoacă regenerarea continuă: "Mai rămân cu mersul tău/ parcă pe timpanul meu". Poezia În dulcele stil clasic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care, în numele diversității și al apărării acesteia, generează o serie de atitudini protecționiste și paternaliste, la fel de conservatoare că cele ale marelui public. Deși obiectivul lor este, în principiu, salvarea particularităților, "rezultatul final este transformarea unei culturi într-o ființă imuabila, atemporala și izolată"40. Borges evidențiază "inflexibilitatea" receptorului de carte latino-americană în ceea ce privește temele acesteia, încât se ajunge chiar la a se refuză publicarea textelor cărora "le lipsește realismul magic", sub pretextul că ar putea fi scrise în orice parte a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran, nimic nu are o putere mai mare de a maturiză decât suferință, care îl schimba radical pe om, care va trăi, după cunoașterea acestei experiențe, fără iluzia paradisului. Un om care nu a suferit este asemenea dobitoacelor, care trăiesc atemporal, fără percepția morții. Cioran chiar preamărește moartea, pe care o găsește superioară în antichitate, omul antic știa să sufere, spre deosebire de omul modern, care nu mai este capabil nici măcar de a trăi această noblețe: "prin suferințe, sufletele zvâcneau odinioară către bolti
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în care comune celor trei scriitori le sunt înclinația spre transreal și capacitatea de a transfigura valențele argentinității, prefăcându-le în valori universale, configurație în care autorul își păstrează calitățile specifice și libertatea de mișcare. Sábato se îndepărtează de glacialitatea atemporala a lui Borges, datorită căldurii umane ce străbate întreaga să opera, dar și a curajului de a asumă demnitatea de martor concret al istoriei. Față de Cortázar, Sábato transfera centrul de greutate al narațiunii de la întâmplările uimitoare, fantastice, la investigarea cutremurătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor, fără a separa contextele, și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor-. Valoarea ca document istoric: Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală, ca și accentul pus pe tradiție, este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. În opinia lui Norman Manea, decorul „perfect recognoscibilal narațiunii surprinde „cicluri repetitive-. Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
colegii lui Nică sunt niște "hojmalăi", sau "handralăi", iar unul dintre ei ăOșlobanu)ia în spate lemnele dintr-o căruță, de parcă ar avea puteri suprafirești.În "Povestea lui Harap -Alb", amestecul de real și fabulos are o anume originalitate: atmosfera atemporală și unică din basmele populare ă"A fost odată ca niciodată ...") este "umplută" cu povestea a doi frați care nu se văzuseră de multă vreme; mobilul călătoriei este practic ămoștenirea tronului împăratului Verde), fiul cel mic ieșind învingător nu datorită
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
altfel, supraconștiința nu prezintă drept realitate nici simbolul metafizic al "Dumnezeului-Creator". Aceste imagini au totuși o semnificație perfect determinabilă. Ele se bazează pe evidența că misterul existenței nu începe o dată cu nașterea individului și nu dispare o dată cu moartea acestuia. Misterul este atemporal, iar imaginea atemporalității este eternitatea, opusă vieții trecătoare. 3) SIMBOLUL "SUFLETULUI NEMURITOR" ȘI SIMBOLUL "MORȚII SUFLETULUI" Ceea ce este înaintea și după viața temporală nu constituie un neant absolut, ci unul relativ la capacitatea de înțelegere umană, ceea ce exprimă tocmai cuvîntul "mister
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adoptată asupra socialului. Această dragoste de sine și de cîștig motivează ființele umane, fie că aparțin unei societăți civile, sau trăiesc în stare naturală, acum ca și în viitor. În alți termeni, considerațiile particulare pot lăsa locul unui de-mers atemporal și atopic, care ar putea fi deci unul științific veritabil. Abordarea lui Hobbes capătă chipul Leviathanului, monstru antic reînviat în societatea modernă. Fiecare individ plecînd în căutarea propriului interes desenează caracteristicile economice ale societății. Logica originilor se substituie istoriei originilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sensului pierdut, ieșim din modernitate redescopeind, încet-încet, valorile religioase tradiționale, cu virtuțile lor formidabile de liant structurant al societăților umane. Căzuți în Cetatea omului (Pierre Manent), asupriți de sensul secular al ideologiilor totalitare, tindem din nou către Cetatea lui Dumnezeu. Atemporalul din noi e conștient de fără-de-timpul vieții, altfel nu am găsi salvarea din seculizarea falimentară a societăților post-moderne. Urmează haosul, înțeles nu ca stare anarhică, ci ca matrice de potențialitate, de fecunditate. Căci ce poate fi mai fecund decît haosul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
condiții acustice de neimaginat, ca urmare a bruiajului temeinic), exercițiul artificios de a traduce în franceză autori folosind o limbă românească mai curând contorsionată cu scopul fixării de structuri gramaticale duce inevitabil spre un idiolect aflat la limita francezei virtuale, atemporală, aseptică. Timide deschideri spre eseul contemporan, palide încercări de a integra fenomenologia în prezentarea literaturii contemporane, pledoarii în deșert pentru o perspectivă sistemică prin semiologie... La asta contribuie și vârful acelui iceberg numit Hexagon în care băștinașul "a grandi dans
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
însă, ci sporește expresivele, miraculoasele spirale ale interiorității prearănite. E un fel de a spune că poeta dă senzația că depășește relativ ușor albia eului, planul subiectivității și așa fragile, printr-o plăcere uriașă, o voluptate a construirii de scenarii atemporale, în care actantul e în aparență altul. Am văzut, încă din trecerea în revistă a elementelor paratextuale, că alterii pentru care optează, în această tentativă de alienare conștientă de un sine obsesiv, proces paradoxal însă transformat în exact opusul său
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
devin chiar efigii obligatorii ține mai mult de o estetică a (de)mascării, a esențializării și revelării treptate. Așadar călătoria mentală se desfășoară într-o Veneție astfel transfigurată, plină, în ordinea aparenței, de vestigii (ale istoricității și, desigur, ale culturalului atemporal, mereu viu), iar în ordinea esenței, de însemne ale unui altceva ce transcende orice delimitare spațială sau temporală. Profunzimea sugerată încă din titlu este prin urmare de un cu totul alt ordin: proclamându-se Regină în regatul secund ori accentuând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acestei existențe cu funcția de alter ego, în care actantul aventurilor lirice grandioase se poate reflecta în decursul meditației subsecvente, de regulă temporale: efigie a feminității înseși, partenera-obiect al transfigurării poetice apare întotdeauna și ca pretext al racordării definitive la atemporal, la mitologie și istorie. Pe oglinda vizitată de stele, în cursul unei enigmatice călătorii "plutitoare pe marea egee", poetul devine visătorul ce se transportă, bineînțeles "în somn", într-un fel de spațiu-timp al utopiei, în care se reiterează la nesfârșit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mult. Zola concepe organizarea ciclului sau că istorie a unei familii 79. Zola a urmărit devenirea și evoluția membrilor familiei la nivelul întregii societăți pe parcursul a cinci generații. S-ar părea că nu este nimic mai puțin modern și mai atemporal decât familia. Însă familia i-a dat intuiția inconștientului, neliniștii, complexului modern al lui Œdipe, catastrofelor sexului și tocmai prin aceste aspecte, mai mult decât prin tabloul unei locomotive, Zola este modern. Termenul naturalism, împrumutat terminologiei științifice, lasă să se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și metafizice ale maestrului nu erau altceva decât pretexte pentru propriile exerciții de stil, în cadrul cărora sunt puse în mișcare personaje mitologice, pe fondul unor peisaje cosmice misterioase.104 Cardarelli, trebuie repetat, admira nu un Leopardi romantic, ci unul exemplar, atemporal, imposibil de încadrat într-o orientare literară: În poezia lui Leopardi există un element esențial pe care l-aș numi culoarea pământului care nu ne ofera definiții retorice facile, ci ne invită să ne imaginăm îndepărtatele origini ale lumii. Faptul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Tìndari există o posibilă ascendentă leopardiană: Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor și eu mă prefac temător în fața celui ce nu stie / că vânt adânc m-a răscolit. În vreme ce traseul cognitiv din Infinitul se încheie cu naufragiul atemporal, ce semnifică simultan abolirea spațiului și anularea curgerii timpului prin percepția totalizatoare inițială: mi-amintesc atunci de veșnicie, drumul interior quasimodian ia forma urcării spre o stare de armonie care, datorită vântului, transcende contingentul. Că în interiorul unei mise en abîme
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poate trăi împăcat. Quasimodo încearcă să regăsească dimensiunea fericirii proiectând în mit geografia Siciliei și plasând eul poetic în acest peisaj. El coboară în trecut, depășește copilăria, trece de pragului antichității și pătrunde în cele din urmă în această zonă atemporala, într-un loc și timp nu anterioare vremurilor, ci paralele cu ele: Caut / nu un loc al copilăriei. Mitul și aventură biografica fuzionează prin contopirea legendelor locului cu trăirile personale ale poetului. Căutarea atemporalității coincide parțial cu încercarea de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reușit o sincronizare aproximativă a tendințelor acesteia"21. În sfârșit, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură a lui Nicolae Manolescu 22 exclude dintru început, prin însăși natura sa critică necesitatea unui parcurs cronologic, favorizând un discurs "extra-contextual, atemporal, fapt ce permite o reconstituire a ideii de autor minor sau de opera mai puțin semnificative. Manolescu operează reierarhizări în interiorul operelor și reorganizează funcțiile valorice pe o scară interioară"23. Totuși, nefiind, în totalitate, nici un transcendent al literaturii, nici o creație
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu pas, o monografie atipică. Un valoros studiu, situat, în mod clar și asumat, într-o zonă fertilă, a interdisciplinarității. Concluzionând, voi spune că Alina-Iuliana Popescu și-a propus să resuscite, în secolul versului minimalist, tranzitiv, interesul pentru poezia caldă, atemporală, reflexivă, detașată, printr-un efort creator unic, de realitatea cotidiană. Așezarea Anei Blandiana într-o altă lumină decât cea obișnuită, canonică, impusă de-a lungul timpului, nu este păgubitoare actului receptării, ci profund înnobilatoare. Interpretarea Alinei dărâmă convenții, inventează sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sensul că ea functionează numai În direcția părinte - copil, fără nici un fel de reciprocitate; datoria este de o parte, dreptul de cealaltă. Această responsabilitate fără revenire este, În concepția lui Hans Jonas, „originea și modelul oricărei responsabilități”; ea este “arhetipul atemporal al oricărei responsabilități.” B. Paradigma responsabilității politice. Dacă luăm În considerare faptul că responsabilitatea pentru viitorul omenirii este de natură colectivă și că - din această cauză - trimite În mod necesar la puterea politică, trebuie să acceptăm și ideea necesității unei
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
face cadou acestui golan exasperant cel mai frumos lucru pe care îl poate dărui un scriitor unui om în viață: să-și vadă propria existență aureolată de o dimensiune pe care doar ficțiunea o are la îndemînă, înscrisă în perspectiva atemporală, să contemple un parcurs trăit în stradă și într-o carte, reconstruit și reinventat împreună cu scriitorul. Cînd Limonov a aflat că romanul pe care i l-a consacrat Carrère a obținut premiul Renaudot, a declarat: "Îmi face plăcere, mă bucur
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Garcin, de la "Le Nouvel Observateur", i-a reunit în sfîrșit. Fiecare din ei are un premiu Goncourt la activ, Patrick Modiano pentru Rue des boutiques obscures / Strada dughenelor întunecate (1978), Echenoz pentru Je m'en vais / Eu plec (1999). Conservatori, atemporali, scriind încă de mînă, trăind la periferia societății literare și, mai ales amănunt ce ar merita, poate, o atenție aparte dînd naștere unor cărți tot mai scurte, mai dense, mai fulgurante. Nu din lipsă de timp, nici de inspirație, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
eufemismul în "cădere în timp", pentru omenire, la care adaugă un grad suplimentar de rătăcire, vorbind despre căderea sa personală "din timp". O cădere care ar putea fi interpretată ca o smulgere, involuntară sau inconștientă, din acest spațiu securizant și atemporal constituit de tradiție. În sentimentul românesc al existenței intră deci și un element de aspațialitate și de acronie care face din indicativul prezent al verbului a fi un simplu accident de utilizare, dat fiind că îi e suficient oricărui lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
umane, intangibile, rămân la locul lor, cum Soarele și Luna stau pe firmamentul Cerului fără teama de nimicnicie. Prin Yggdrasil, codrul poematic, lupta pentru bine, frumos și pentru inima Arunei se dă pe viață și pe moarte, cavalerește. Un rătăcitor atemporal, un cheltuitor de frumuseți demult apuse, autorul cărții de față a plonjat În poveste, devine el Însuși personaj, după cum glăsuiește: „Pun 10 cărți din 22 toate! Porunca lor În mine mă străbate! Arcana mare sufletul cunoaște și doar lumina minții
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
alții, refugiul l-a reprezentat ontologismul, funcționarea mentalului colectiv românesc pe două paliere cel al istoriei, al fenomenului factual, și cel al "ființei", al "profunzimii" neatinse de timp fiind o realitate valorificată atât politic, cât și filosofic. Isihasmul ortodox, modelele atemporale ale religiozității răsăritene favorizează, și ele, acest complex al "fricii de timp" și al suspiciunii față de istorie și față de "întâmplările" ei angoasante, demoralizante. Citind cărți identitare foarte serioase, descoperi că au fost puține momente în istoria românilor în care aceștia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]