3,288 matches
-
de kilometri la nord de oraș, se afla în afara ariei de control a armatei și, prin urmare, avea să continue să funcționeze fără alte restricții decât cele prevăzute în cazuri de alertă galbenă, ceea ce însemna că turiștii puteau continua să aterizeze și să decoleze, dar călătoriile cetățenilor țării, deși nu total interzise, erau în mod ferm nerecomandate, cu excepția unor situații speciale, analizate caz cu caz. Imaginile operațiunilor militare, cu forța inegalabilă a transmisiunii în direct, cum spunea reporterul, invadară casele locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ziduri, că de nu, ies cu straja să-ți mângâiem ciolanele. - Blestemat fecior de cățea, urlă Dante descălecând mânios, cu repeziciune. Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai izbutind să se țină pe picioare. În spatele său izbucniră râsetele pizmașe ale străjerilor, care se solidarizau cu tovarășul lor din gardă. Nici bargello nu reușise să Își Înăbușe un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e chiar sfârșitul. De-abia acuma e sfârșitul. Fata aia?, ca și cum n-ar fi fost. Un e-mail pentru el. În rest, nimic altceva. Scrisul care se substituie memoriei. Se simte ca pilotul de pe un avion militar care ar trebui să aterizeze pe un portavion de la baza Nimitz, ei, pilotul ăsta vede pista doar cu trei minute înainte de aterizare. Atunci e momentul adevărului. Se ridică de la biroul așezat în dormitor, lângă fereastră. Rămâne mult timp acolo, lipită de ecranul rece. O întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ploaie și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-te Înapoi, ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea, iar eu te prind de mână... Nu, nu de acolo! Din partea cealaltă! El a urmat indicațiile Întocmai și, cum aterizase pe burtă, pe latura stogului, cufundat În fân până la genunchi, o mânuță albă s-a Întins spre el, l-a apucat de braț și l-a tras până În vârf. - Iată-te, Juan! a strigat fata cu părul ud. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu mai scoți nici o vorbă, o să-ți dau un sărut de noapte bună. S-au dat jos Încet din locul unde erau cocoțați. Ea nu i-a dat voie s-o ajute să coboare și, Îndepărtându-l prin gesturi, a aterizat ca o grămăjoară grațioasă În noroiul moale, unde a rămas un moment la pământ, râzând de ea Însăși. Pe urmă a sărit În picioare, și-a strecurat mâna Într-a lui Amory și au străbătut pășunile În vârful picioarelor, sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui Eleanor avea să calce orbește În gol. Dar cam la trei metri de la margine, fata a slobozit dintr-o dată un țipăt și s-a aruncat Într-o parte, prăvălindu-se de pe cal și, rostogolindu-se de două ori, a aterizat Într-un pâlc de buruieni, cam la un metru de buza prăpastiei. Calul s-a prăbușit În abis, cu un nechezat disperat. În câteva clipe Amory s-a aflat lângă Eleanor și a observat că ținea ochii deschiși. - Eleanor! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai frumos mărțișor pe care-l primise Mariana vreodată. Se despărți cu greu de el, dar trebuia să-l arunce. Înțelegerea fusese ca, atunci când Mariana aruncă buchetul, toți să se dea la o parte prefăcându-se speriați și buchetul să aterizeze în brațele Marcelei, o fată cu inimă mare, dar fără noroc în viață. Totul decurse conform planului, numai că Marcela, suflet mare, îl consola pe nea Ovidiu, amândoi îngenuncheați în fața icoanei Cuvioasei Paraschiva. - Lasă, nea Ovidiu, uită-te și matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nea Ovidiu, uită-te și matale la domnu Popa ce noroc la vârsta lui, poate-ți mai dă și ție Cuvioasa un fecior! Nea Ovidiu se uită neîncrezător în ochii Cuvioasei. Între timp, buchetul zbură, odată cu norocul, pe deasupra capului Marcelei, aterizând în brațele unui tânăr brunet cu ochelari de soare, care cumpăra sfios niște lumânări. Pentru o clipă, Mariana avu o presimțire sumbră văzându-l pe tânăr, dar ochii lui Mișu erau atât de mâhnți de mâhnirea ei, încât mireasa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o să-mi explodeze țesutul spongios dinăuntru. Bărbații nu sunt neapărat atrași de o față frumoasă sau de picioare perfecte. Am un prieten În L.A., un american de origine germană, care are un fix pentru femeile lungane. Cică senzația de a ateriza pe un portavion e cea mai tare. A fost căsătorit de trei ori, iar a doua nevastă avea peste doi metri Înălțime. Asta era de-a dreptul gigantică! Parcă erau Într-un freak show! M-am uitat odată la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Gaulle, cu o pancartă de dimensiunile unei cărți poștale pe care scria Monsieur Miyashita. Am trecut de vamă fără probleme. Nu am văzut decât un singur funcționar și, cum era trecut de unsprezece noaptea, și avionul Concorde era singurul care aterizase la ora aceea, nu s-a sinchisit să arunce măcar un ochi pe pașaportul meu. Am schimbat În franci cinci sute de dolari la biroul de schimb valutar și m-am urcat În limuzină, un Volvo albastru-Închis. Șoferul era asiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu ne suportă. — De ce? — Am fost obligați să-i izolăm. Susțin că omul nu se trage din maimuță, cum zice Darwin, ci din strămoșul lor Tantal, care, acum vreo treizeci de mii de ani, însoțit de doi inși, ar fi aterizat pe Pământ și s-ar fi dat la maimuțe. Și cum arată? — O să-i vedeți imediat, dacă doriți. Se apropiară de planetă. Când ajunseseră la vreo cincizeci de metri de sol, îi văzură. Erau niște ființe uriașe, de vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai mult aici s-au trezit la întoarcerea pe Terra că încep să ceară să muncească, fără pauză, până la istovire. Dromiket 4 corectă traiectoria, îndreptând „Bourul” spre planeta cu pricina, își puseră costumele și căștile de protecție și în curând aterizară între două dealuri golașe, roșcate. Ieșiră pe scara navei și îndată văzură, plantate din loc în loc în peisajul arid, pancarte uriașe pe care stătea scris: „BINE AȚI VENIT PE PLANETA NOASTRĂ! CE TREBUIE SĂ FACEM?”. Apoi, imediat, pe panta dealului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de hectare, se vedeau înșirate pe orizontală zeci de clădiri, terenuri de joacă, de sport, tarlale cu cereale, turnuri de apă, autostrăzi etc. Semnalizară de oprire și-o trapă se deschise în peretele transparent al sferei, lăsându-i să intre. Aterizară pe platforma din fața casei directorului spre care, de altfel, călăuzeau toate indicatoarele aeriene și imediat, aplecat, ținându-și cu mâna pălăria să nu i-o sufle puternicul curent de aer stârnit de motoarele „Bourului”, lângă navă se prezentă un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai gândesc o dată la cine mi-a fost drag? întrebă comandantul. — Pot, zise pilotul. Frânele merg. — Nu se vede nici o localitate, spuse Aciobăniței. N-o fi locuită. — Și lanurile astea? arătă pilotul. — Or fi lanuri sălbatice, spuse comandantul. — Ce fac, aterizez? întrebă pilotul. — Dacă tot am venit până aici... Lăsându-se lin pe cele șase picioare metalice, nava „Romroyce” atinse solul în mijlocul unui câmp înverzit, întins. — Ia vezi - zise comandantul -, au atmosferă? Pilotul își luă căștile de la ureche, deschise hubloul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mic detaliu. Ura când ceva nu mergea cum trebuie iar venirea lui Nicu era ca bulgărul care putea declanșa o adevărată avalanșă. Trebuia să scape repede din această situație chiar dacă nu-i convenea de loc să cedeze... Cuvintele lui Nicu aterizară ca o palmă trezind-o din gândurile care se derulau cu rapiditate prin mintea ei. - Scoate-l! Dacă nu îl iau eu... cu deget cu tot! - Dar, Nicu... - N-am timp de pierdut! Sau poate vrei să chem poliția? Chiar
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
numai un compas Fără să greșească gradul Și vă-ntorc eu lumea într-un ceas, Mai ceva ca Stalingradul! Și să nu mă scoateți din sărite Zicea săritorul la trapez Că dacă-mi iau zborul din termite, N-o să mai aterizez! A zburat la circ o fiară Fără vreun amendament Avionul tău de seară, Este de bombardament - Este ora cinci și zece: M-am uitat la termostat Fierbințeala lumii trece Dintr-un stat într-un alt stat Nici un lucru nu atârnă
UN COMPAS de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364510_a_365839]
-
ieșiră ochii din cap de furie și luând cana de pământ cu apă de beut de peste noapte o aruncă spre Sofinca; soră-mea o luă la fugă, se împiedică de un scaun și căzu peste toporul de după ușă; cana îi ateriză în tâmplă lovind-o peste urechea dreaptă. Sângele începu să țâșnească roșu și vâscos din cap și dintr-un picior. Se făcu liniște de mormânt; doar gemetele cuminți ale Sofincăi se auzeau ca un oftat. Liniștea fu străbătută dintr-odată
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
din ea coborî un tânăr chipeș și viguros, precum Apollo. Tânărul îl recunoscu de îndată pe Moș Orion, care însă se dezmetici greu în fața unei asemenea surprize. Ochii lui mici și obosiți priveau în sus la luminosul chip de tânăr aterizat în fața sa. - Bine te-am găsit, Moș Orion! Ce mai faci? Cum o duci cu sănătatea? Ochii bătrânului începură să clipească mărunt, se umplură de lacrimi și bucurie și se repezi să-l îmbrățișeze pe tânărul sosit. - Nepoate!... Tu ești
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
precum multe din aeroporturile bătrânei Europe. De fapt un aeroport mediu, destul de glacial, chiar rece, fără brizbrizuri, fără prea multe elemente decorative, fără grădini de orhidee și lăculețe cu pești exotici. Nici măcar duty-free shopurile nu sunt deschise non-stop. Când am aterizat, dimineața, la orele 6:35, ora Finlandei, ne-a întâmpinat un edificiu destul de friguros și la propriu și la figurat. Fără agitație, fără prea multă vitalitate. Coridoare, culoare, săli și puncte de control... goale în majoritate. Ici-colo câte un slujbaș
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
4,21 ne grăiește: „Și această poruncă avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său”. Două evenimente s-au succedat de curând în țara noastră: cel al accidentului aviatic - avionul de mici dimensiuni care a aterizat forțat, în 20 ianuarie, în Munții Apuseni, într-o zonă accidentată, la peste 1.400 de metri altitudine, la granița dintre județele Cluj și Alba, la bordul căruia se afla echipajul medical -, în care au decedat două persoane si alte
NEVOIA DE ALTRUISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364046_a_365375]
-
de frâne se auzi în dreapta ei și ceva imens o izbi direct în față, făcând să-i sară sacoșa din mână la zece metri depărtare. Nu avu putere decât să strige “Au”, iar trupul ei se făcu ghem pe asfalt, aterizând ca un covrig dincolo de zebră. O clipă timpul se opri în loc și o liniște dură se așternu pe bulevard. Câteva mașini din spate încetiniră și cineva începu să țipe. Un bărbat scoase repede telefonul mobil și formă 112. Circulația fu
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Amstrong pe scoarța selenară. Pe parapetul de lângă intrarea într-un bar zări alte două exemplare din roman, care precis serviseră ca suporturi de farfurii și pahare, deoarece încă se mai păstrau, imprimate pe ele, urmele zvântate ale eventualelor vase fierbinți aterizate pe parcursul nopții, ca pe veritabile tăvi de inox. Doar cele două volume mai tronau în acel regat al distracției. Solomon le luă și pe acelea cu mișcări delicate și le dosi sub braț, privind el însuși, din reflex, în toate
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
în cea mai fragedă pruncie, fie în copilăria târzie, fie în adolescență, fie în prima tinerețe sau chiar în tinerețea târzie, înseamnă că au plonjat prea repede în meseria pe care o practică, așa, hodoronc-tronc, ca atunci când se-ntâmplă să aterizeze nevinovată, câte o muscă-n supă. Ori că au frecventat trei, patru facultăți deodată și-atunci vocile interioare au confundat de-a dreptul canalele de ieșire din interiorul omului și, firește, nu s-au putut concretiza la timp. Pe de
7 (FĂRĂ NICIUN TITLU) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362800_a_364129]
-
știa decât el, ce pățise el în ultimii ani... <Nu mai plec de aici fără ea!> - i-a șoptit el însoțitorului, cel care-l adusese aici călare pe cămilă. E vis, e realitate, nici el nu mai știe! Caci a aterizat pe aeroportul Otopeni într-o zi de toamnă din avionul de Bombai cu Shanti lângă el, de mână cu el. <Cine este ispita?> - l-a întrebat taică-său, bucuros că fiul lui cel rătăcit s-a întors acasă. <E nevasta
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > GEORGE ROCA - JURNAL DE VACANȚĂ 2013 (3) - ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ Autor: George Roca Publicat în: Ediția nr. 1075 din 10 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului De câteva minunte am aterizat la Singapore. Toți cei din avion încep să se agite... S-or fi plictisit bieții de ei de atâta stat jos. În stânga mea tânăra Külli, are ochii închiși. Cred a adormit. Poate confesiunea a obosit-o și a făcut-o
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]