1,275 matches
-
care semnalează toate locurile în care apar cuvintele din codul heideggerian, este ocupat în principal de câteva sute de termeni a căror menționare la pagină și rând ocupă singură câteva pagini. De abia când traduci îți dai seama de prezența atotputernică a codului: nici un cuvânt nu este pus la întîmplare și cel mai adesea el apare însoțit de aceleași cuvinte și ocupă lângă ele aproape întotdeauna aceeași poziție. Traducătorul este obligat să păstreze identitatea formulărilor (și a formulelor care apar pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să inspire încredere popoarelor. După marele vizir a luat cuvântul Midhat Pașa, prezidentul Consiliului de Stat. El arată necesitatea sistemului reprezentativ și crede că e singurul mijloc ce ar putea mântui împărăția. De aceea cere ca în locul consultațiunelor secrete și atotputernice a unui regim izolat să se introducă sistemul discuției libere și minuțioase. O putere absolută și necontrolată poate să înșele lumea și pe sine însăși câtă vreme se va bucura de succes și un vânt favorabil îi va umfla pânzele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a lui Israil, {EminescuOpIX 197} atunci și-ar vedea visul cu ochii - în toate colțurile de uliță cu slove mări: "Mare caraghiozlîc!! Pentru cea întîi dată în România. Astăzi în ziua (cutare) la 7 oare sara va începe reprezentația vestitului, atotputernicului Abdul-Hamid și a vizirului său Mehmet-Rușdi. Însuși a sa înaltă persoană va executa cele mai grele jocuri pe frânghie, însoțit de vestitul vizir în calitate de clown. Intrarea 50 bani". Aceasta ar fi cel mai nimerit mijloc pentru proclamarea în public a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
principii, una fiind numai întru esploatarea naționalităților, care nu au nimic sfânt în lume, nu țin la nimic decât la sine, sunt "liberalii" din Austria. De aceea nu ne vom mira dacă vom găsi pe d-ni ca Giskra, miniștri atotputernici, uniți la escamotări ordinare cu evrei parveniți, întreprinzători de drumuri de fier; nu ne vom mira, zic, dacă vom găsi că într-un rând cel mai liberal consiliu de miniștri din Austria se constituise în consiliu de întreprinzători. Mai toți
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în sate considerate în întregimea lor stăpânire aservită, așa cum am mai arătat, se mai mențineau mici enclave răzeșești, a căror putere și importanță economică și socială sunt estompate de prezența marelui și puternicului stăpân de aici și a slujbașilor săi atotputernici. Este, credem, și cazul satului Torcești. Ecouri privind menținerea stăpânirilor răzeșești până târziu răzbat printr-o mărturie a unor țărani deveniți, între timp, dijmași la Torcești, când, la data depunerii mărturiei lor, anul 1839, în favoarea proprietăresei vecine Torceștilor aflată în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
condițiile și obligațiile fiind unilaterale, numai pentru țărani forțați să le accepte din lipsa pământului necesar existenței lor. Acum, aceste condiții sunt specifice întregii țărănimi, clăcași și răzeși, ambele categorii resimțind nevoia de a se învoi cu proprietarul ori arendașul atotputernic prin avere și sprijin politic. Umbrăreștenii nu au rămas în afara acestei situații. Bătrânii satului vorbeau în perioada interbelică ca despre niște amintiri amare, cum ei au trăit și au muncit „înainte de război ponturile boierești” la arendașii moșiilor Umbrărești (Traian Cristescu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ceva pe sub masă. Greta stă așezată pe un scaun. ERNA: Atâția oameni. Atâția oameni au venit, au stat locului și s-au unit la picioarele sfântului părinte. GRETE: Și imaginile au fost minunate. Culorile erau parcă din realitate. ERNA: O atotputernică pace se naște la atâția oameni. Pacea este sensul vieții, și viața este sensul omenirii. GRETE: (ridică fața de masă și vorbește pe sub masă) Mariedl, lasă-n pace nasturele, că nu-i așa de important pentru mine un nasture. Uită
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
locală este controlată de către statul central prin sistemul prefectoral înființat de Napoleon I. Howard Machin, în lucrarea sa The Prefect in French Public Administration, descrie cum textele legislative care descriu rolul prefectului au contribuit la stabilirea acestui mit al prefectului atotputernic care impune voința guvernului central asupra autorităților locale și care manipulează viața politică de la nivel local 1. Primul dintre acestea a fost Loi du 28 Pluviôse An VIII (17 februarie 1800) care a stabilit granițele geografice ale noii administrări teritoriale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și transmite legile și direcțiunile guvernului... cu rapiditatea curentului electric"! Referirea la curentul electric trădează așa zisa bază rațională și științifică a sistemului, pe care reformatorii au văzut-o ca depășind caracterul "irațional" și confuz al Vechiului Regim. Mitul controlului atotputernic a fost simbolizat prin opulența biroului prefectoral: uniformele spledide și palatele somptuoase (la préfecture) în care locuiau (și încă locuiesc) și de unde își conduceau teritoriile, dar și prioritatea oferită prefecților în cadrul protocolului local de care beneficiau când se întâmpla ca
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
contrabalansate de un alt aspect al administrației franceze: marea complexitate a administrării și politicii teritoriale din Franța analizată de istorici precum Le Clère și Wright 3. Și Machin subliniază prăpastia dintre mit și realitate. Prefecții, departe de a fi guvernatorii atotputernici pe care mitul ne-ar fi determinat să-i considerăm (idee dezvoltată și de critici pentru a justifica schimbarea sistemului), erau de fapt constrânși în activitatea lor de o serie de factori. În primul rând, părți importante ale administrației nu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pentru a justifica schimbarea sistemului), erau de fapt constrânși în activitatea lor de o serie de factori. În primul rând, părți importante ale administrației nu le-au fost atribuite. Însuși Napoleon a împiedicat faptul ca prefecții să devină guvernatori teritoriali atotputernici (ceea ce constituia o amenințare și la adresa lui) asigurându-se că funcțiile de apărare, finațe și justiție vor fi excluse din atribuțiunile acestora. În timp ce rolul și funcțiile statului s-au dezvoltat și s-au extins de-a lungul secolelor al XIX-lea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
românesc rămâne dominat de violență și agresivitate. Sfera politicii este considerată nepotrivită pentru femei din cauza perceperii acesteia ca un mediu corupt și murdar (45% dintre respondenții Barometrului de Gen din 2000 sunt de această părere). Există încă modelul unui erou atotputernic unic și, prin urmare, politica românească este marcată de o puternică tendință de ierarhizare. În cadrul partidelor politice, susținerea femeilor este foarte mică sau inexistentă și aproape mereu condiționată de adoptarea de către femei a normei funcționale în lumea politică românească. Problemele
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un soț căruia i se închină ca unei divinități atotputernice: „Cu toate aste, veșnic răbdătoare,/ și-a pus în gând ființa cea smerită/ Veninul tot al sorții să-l înghită.// Căci se-nchina voinței celui cărui/ De mult cu trup și duh se dăruise/ Ca unui Dumnezeu.”802 Femeia este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe îndrăgostit în viața ei, și, în cele din urmă, se lasă convinsă mai mult de forțe externe: imaginea lui Troil călărind, cântecul de dragoste, privighetoarea, Pandar și șiretlicurile lui, decât de propria voință, pe care o părăsește în mâna atotputernicului destin. O percepem ca pe un personaj feminin labil, schimbător. Identificăm așadar indicii în text care anticipă evoluția ulterioară a femeii și nu mai fac ca decizia ei finală, din tabăra grecilor, de a-l prefera pe Diomede, să pară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un soț căruia i se închină ca unei divinități atotputernice: „Cu toate aste, veșnic răbdătoare,/ și-a pus în gând ființa cea smerită/ Veninul tot al sorții să-l înghită.// Căci se-nchina voinței celui cărui/ De mult cu trup și duh se dăruise/ Ca unui Dumnezeu.”802 Femeia este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe îndrăgostit în viața ei, și, în cele din urmă, se lasă convinsă mai mult de forțe externe: imaginea lui Troil călărind, cântecul de dragoste, privighetoarea, Pandar și șiretlicurile lui, decât de propria voință, pe care o părăsește în mâna atotputernicului destin. O percepem ca pe un personaj feminin labil, schimbător. Identificăm așadar indicii în text care anticipă evoluția ulterioară a femeii și nu mai fac ca decizia ei finală, din tabăra grecilor, de a-l prefera pe Diomede, să pară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ci pentru că mă voi mai folosi de acest exemplu, În ultimul capitol. El s-a ocupat de imaginea sa publică așa cum alții au grijă de o imagine sacră, cu tenacitate și fervoare. Și-a dat seama că opinia publică e atotputernică și și-a dedicat talentul modelării sau cuceririi ei. Trebuia să convingă poporul de infailibilitatea destinului său. A știut să-și creeze o legendă glorioasă În timp ce trăia o istorie uneori mizeră, alteori cumplită. A creat un tip de dictator, des
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
a Încercărilor și, ultima, cea realistă. Aceasta din urmă indică maturitatea, dar cum se poate atinge ea? Multe eșecuri se produc pentru că scopurile pe care ni le alegem sunt fie imposibile În general, fie imposibile pentru noi. Nu putem fi atotputernici, dar nici nu putem face o omletă fără să spargem ouăle. Sartre credea că e imposibil să nu reacționezi În fața unei nedreptăți. Camus relata, În Ciuma, povestea unui scriitor care a eșuat fiindcă dorea să găsească fraza perfectă. La moartea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
pentru că oricum sunt niște senili. Amestecul stupefiant de antisemitism și de anti-naționalism francez transformă cazul Drieu Într-un complicat, inclasificabil carusel de negații Încăpățânate ale evidenței și Încercări de a găsi pretutindeni sensuri ascunse și comploturi mocnite. Terorizat de influența atotputernică a evreilor, Drieu construiește un scenariu, amintind de semi-parodicul romanelor gotice, În care Evreul ar fi stafia, demonul, spiritul negativ, Încarnarea forțelor malefice absolute. Pe de altă parte, nici autoportretul pe care și-l desenează sieși nu e cu nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lui Ion Antonescu de Nichifor Crainic, entuziasmat de felul în care generalul, "singur, dar absolut singur, cu o repeziciune, cu o precizie și cu o îndrăsneală într-adevăr genială, a zdrobit și a nimicit un regim politic, până [i]eri atotputernic, care îngrozise lumea prin excesele sale de tirănie"272. Așezând și cutremurul din 10 noiembrie 1940 în seria dezastrelor care loviseră țara, manualul se încheia, apologetic, cu omagierea "salvatorului Patriei din prăpastia anarhiei", aducând în același registru laudativ și proaspăta
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
adresată criticului belgian Michel Aubrion. Desigur că nu neg profunda diferență dintre cele două cărți, una care rezidă în cea mai întunecată dintre epoci în Piatra filozofală și de asemenea în faptul că Hadrian este mai mult sau mai puțin atotputernic și Zenon este obscur și persecutat, dar am sentimentul profund că este o problemă legată de două etape ale aceleiași călătorii, și aceasta este fără îndoială ceea ce explică faptul că aș fi putut visa să scriu aceste două cărți în
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
volum al trilogiei, Ce? Eternitatea, Geo Vasile vedea mai apoi aceeași dublă poziționare față de tatăl memorialistei, iubit dar zugrăvit fără indulgență 9. Până și scurtele nuvele orientale vehiculează, după Magda Cârneci, semnificații îndelung elaborate, rupte de frământările produse de individualismul atotputernic în literatura occidentală din secolul trecut 10. În eseurile din Creierul negru al lui Piranesi a produs impresie gustul pentru istorie, solidar cu reflecția asupra sfârșiturilor de epoci, titlul original marcând o "obsesie a provizoratului"11. Pe lângă importanța documentară, vizibilă
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
scenă-aduci milogi și flenduroși?", "Adunător de monodii cretane" etc.). Curios, învingătorul Eschil nu vrea să-și părăsească locul cald din Infern, unde totul e plin de monștri adorabili și unde, vai, neprevăzutul ține loc "luminii" celeste monotone. Referința la odinioară atotputernica lume a Olimpului e implicită; nu există aici nici un echivoc, însă trimiterile se fac la o lume răsturnată, în care un zeu mai degrabă corupt (sau coruptibil prin însăși natura lui) stabilește ierarhia premiilor literare: valorizarea meritelor artistice ale lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
democrației, Lavinia Stan, Lucian Turcescu • Corupția politică, Robert Harris • Educația în postmodernitate, Emil Stan • Europa absentă, George Uscătescu • Globalizarea. Nenumele nimicului, Tiberiu Brăilean • Liberalismul, Gabriel Morsa • Memorandum către președintele ales, Madeleine Albright • Prin culisele serviciilor secrete, Schmidt Mária • Puternicul și atotputernicul, Madeleine Albright • Revrăjirea lumii, Michel Maffesoli • România după douăzeci de ani (vol. 1 și 2), Vasile Boari, Nicolae Radu Murea, Natalia Vlas • România post-1989, Catherine Durandin, Zoe Petre • Rusia după Imperiu: între putere regională și custode global, Stanislav Secrieru • Societatea
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
face obiectiv, ci comentează ironic. În felul acesta, el discreditează percepția plină de încredere a lui Zotov: Vasia Zotov socotea că săvârșește o crimă numai gândindu-se la în treacăt la toate astea. Era o hulire, era o ofensă adusă atotputernicului și atoateștiutorului Părinte și Învățător, care e întotdeauna la postul său, care prevede totul, care va lua toate măsurile și nu va îngădui nimic 277. În afară de naratorii discutați anterior, în proza lui Soljenițîn apar și alte tipuri de narator: naratorul-personaj
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]