1,498 matches
-
din The Marionettes de O. Henry: Polițistul stătea la intersecția străzii Douăzeci și patru cu o alee nemaipomenit de întunecată din apropierea locului în care calea ferată înaltă traversează strada 376. Cititorul nu știe dacă polițistul va deveni un personaj-reflector sau dacă naratorul auctorial va continua să determine modul narativ. În orice caz, prezentarea manifestă o perspectivă externă, stilizarea descrierii conține forme auctoriale ("nemaipomenit de"), iar vederea panoramică a descrierii locului este auctorială. În orice caz, un element reflectorizant poate fi detectat în folosirea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
locului în care calea ferată înaltă traversează strada 376. Cititorul nu știe dacă polițistul va deveni un personaj-reflector sau dacă naratorul auctorial va continua să determine modul narativ. În orice caz, prezentarea manifestă o perspectivă externă, stilizarea descrierii conține forme auctoriale ("nemaipomenit de"), iar vederea panoramică a descrierii locului este auctorială. În orice caz, un element reflectorizant poate fi detectat în folosirea formelor lungi ale verbului. Observarea unui eveniment in actu este caracteristică unui personaj-reflector. Un alt fenomen lingvistic care accentuează
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu știe dacă polițistul va deveni un personaj-reflector sau dacă naratorul auctorial va continua să determine modul narativ. În orice caz, prezentarea manifestă o perspectivă externă, stilizarea descrierii conține forme auctoriale ("nemaipomenit de"), iar vederea panoramică a descrierii locului este auctorială. În orice caz, un element reflectorizant poate fi detectat în folosirea formelor lungi ale verbului. Observarea unui eveniment in actu este caracteristică unui personaj-reflector. Un alt fenomen lingvistic care accentuează efectul reflectorizării începuturilor narative cu un pronume fără referință este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în mod diferit în imaginația sa la un început narativ cu un personaj-reflector și la unul condus de un personaj-narator, în care toată informația necesară este plasată la dispoziția cititorului încă de la început. Începutul povestirii lui Kleist Michael Kohlhaas, redat auctorial, aparține acestui ultim tip; potrivit lui Harweg, acesta poate fi, de asemenea, privit ca un exemplu de început emic: Pe la mijlocul secolului al XVI-lea trăia pe malurile rîului Havel un negustor de cai pe nume Michael Kohlhaas. Fiu al unui profesor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
începuturile narative dominate de un personaj-reflector sînt posibile doar în textele ficționale. Harweg îl citează numai pe Thomas Mann. Se poate obiecta că stilul narativ al lui Thomas Mann nu este, în general, unul personal, ci mai degrabă are trăsături auctoriale foarte pronunțate. Atunci cînd propozițiile introductive izolate mai sus în citat sînt citite în context, devine clar imediat că personajul-narator, nu cel reflector, domină începutul povestirii. Pentru a demonstra acest lucru, începutul din opera Schwere Stunde este citat aici într-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
stea închis în cameră nu era nici el un lucru bun, nu era bine pentru gîndire, nici pentru circulația sîngelui, din care se năștea gîndirea 393. Chiar și puținele indicații ale percepțiilor și sentimentelor personajului ficțional sînt subordonate situației narative auctoriale din primul paragraf. Domină perspectiva auctorială externă. Această perspectivă externă nu se schimbă pînă în al doilea paragraf, unde apare perspectiva internă personală. Este tipică apariția stilului indirect liber la punctul de tranziție: "Sau era de vină faptul blestemat că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nici el un lucru bun, nu era bine pentru gîndire, nici pentru circulația sîngelui, din care se năștea gîndirea 393. Chiar și puținele indicații ale percepțiilor și sentimentelor personajului ficțional sînt subordonate situației narative auctoriale din primul paragraf. Domină perspectiva auctorială externă. Această perspectivă externă nu se schimbă pînă în al doilea paragraf, unde apare perspectiva internă personală. Este tipică apariția stilului indirect liber la punctul de tranziție: "Sau era de vină faptul blestemat că trebuia să stea în camera lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
blestemat că trebuia să stea în camera lui, așa cum i-a spus doctorul cu săptămîni în urmă, pentru toată această langoare și slăbiciune? Dumnezeu știe dacă era cel mai bun lucru". După aceasta, într-adevăr, situația devine personală, dar intervențiile auctoriale ocazionale și indicațiile regizorale sînt vizibile pînă la sfîrșit. Cu excepția primului paragraf, Schwere Stunde este o narațiune cu o situație predominant narativă, dar nu exclusiv personală. Figura ficționalizată a lui Friedrich Schiller, care funcționează ca personaj-reflector, influențează prezentarea mai mult
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
indicațiile regizorale sînt vizibile pînă la sfîrșit. Cu excepția primului paragraf, Schwere Stunde este o narațiune cu o situație predominant narativă, dar nu exclusiv personală. Figura ficționalizată a lui Friedrich Schiller, care funcționează ca personaj-reflector, influențează prezentarea mai mult decît personajul-narator auctorial, care vorbește ocazional. Prin intermediul unei propoziții introductive etice, începutul narativ anticipează situația narativă personală care predomină în povestire, dar referința pronominală nedeterminată a propoziției etice este diminuată brusc de vocea naratorului. Prezența personajului-narator trebuie doar să fie insinuată pentru a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reflector la momentul perceperii. De obicei, el nu o poate percepe ca pe un întreg, și înțelesul ei devine problematic Tendință către prescurtare în relatare, către abstractizare conceptuală și generalizare Tendință spre particularitate concretă, spre impresionism și empatie Situație narativă auctorială, precum și situație narativă la persoana întîi cu predominanța eului narator Situație narativă personală și situație narativă la persoana întîi, cu predominanța eului care trăiește, monolog interior Procesul comunicării ca în modelul relatare (Anderegg) Procesul comunicării ca în modelul narativ (Anderegg
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la persoana întîi este marcată Alternarea referinței la persoana a treia cu cea la persoana întîi în redarea conștiinței nu este marcată Reflectorizarea înseamnă asumarea de către personajul-narator a atributelor particulare ale personajului reflector: propriu-zis, acest proces începe atunci cînd naratorul auctorial declară, de exemplu, că nu este familiarizat sau nu este familiarizat complet cu o anumită situație 397. Reflectorizarea naratorului nu este marcată, oricum, cîtă vreme atributele adiționale sau vizibile ale personajului-reflector nu pot fi observate la personajul-narator. Acestea includ un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
făcură drum și pe acolo. Gîndește-te numai că văduva aceea nenorocită va trebui să asculte toată după-amiaza orchestra, pledă Laura 398. Din moment ce această inserție oferă informații suplimentare cititorului, trebuie privită ca parte a expunerii orientate către cititor de către un narator auctorial. Rezumatul descriptiv, referirea la un timp în care copiii din familia Sheridan erau tineri și natura rezumativă a impresiilor lor evocate mai tîrziu de explorarea acestui cartier sărăcăcios subliniază situația narativă auctorială a acestui pasaj. Această impresie este accentuată de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a expunerii orientate către cititor de către un narator auctorial. Rezumatul descriptiv, referirea la un timp în care copiii din familia Sheridan erau tineri și natura rezumativă a impresiilor lor evocate mai tîrziu de explorarea acestui cartier sărăcăcios subliniază situația narativă auctorială a acestui pasaj. Această impresie este accentuată de perspectiva externă a deicticelor apoi/acolo. Toate acestea sînt parte a poziției narative caracteristice personajului-narator. Totuși, maniera subiectivă a comentariului despre obiecțiile Laurei este incompatibilă cu poziția naratorului auctorial. "Acesta ar fi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
subliniază situația narativă auctorială a acestui pasaj. Această impresie este accentuată de perspectiva externă a deicticelor apoi/acolo. Toate acestea sînt parte a poziției narative caracteristice personajului-narator. Totuși, maniera subiectivă a comentariului despre obiecțiile Laurei este incompatibilă cu poziția naratorului auctorial. "Acesta ar fi fost un lucru extravagant" nu este doar un ecou verbal al opiniei lui Jose, ci, de asemenea, un mod de gîndire caracteristic celorlalți membri ai familiei Laurei, și nu naratorului. Următoarele citate trebuie interpretate într-un mod
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pasajul poate fi citit ca parte a unui monolog interior (chiar al personajului-reflector) referitor la problemele care le preocupă pe Laura și pe Jose. În acest pasaj personajul-reflector își dezvăluie prejudecata care-l leagă de membrii familiei Sheridan. Un narator auctorial ar fi trebuit să rupă iluzia acestei prejudecăți în virtutea perspectivei externe de care dispunea. Pe de altă parte, stă în natura reflectorului să permită această subiectivitate pînă la capăt. Din cauză că naratorul reflectorizat nu are o bază existențială în povestea sa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care dispunea. Pe de altă parte, stă în natura reflectorului să permită această subiectivitate pînă la capăt. Din cauză că naratorul reflectorizat nu are o bază existențială în povestea sa, el trebuie considerat o transformare a personajului-narator. A-l face pe naratorul auctorial să gîndească și să vorbească de parcă ar fi unul dintre personajele povestirii este un proces numit reflectorizare. În pasajul citat din The Garden Party, personajul-narator reflectorizat devine temporar vocea colectivă a membrilor familiei Sheridan, alții decît Laura, în care se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că atitudinea familiei Sheridan față de oamenii săraci care trăiesc în condiții mizerabile în fața ușilor conacului lor pare să fie împărtășită de o autoritate care se află în afara lumii ficționale a personajelor și prin urmare are același statut ontologic cu naratorul auctorial. În același timp nu se poate ignora ironia ce apare în discrepanța dintre opiniile naratorului discret, a cărui prezență poate fi presupusă în alte părți ale povestirii și opiniile personajului- narator reflectorizat, care coincid cu cele ale familiei Sheridan. În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Virginia Woolf 400 și Muriel Spark 401. Un studiu cuprinzător al acestui fenomen interesant din romanul modern nu s-a întreprins încă. 6.4.2. James Joyce, Ulise Reflectorizarea personajului-narator este, într-un fel, continuarea tendinței situațiilor narative, de la cele auctoriale la cele personale, care poate fi observată în romanele și povestirile moderne 402. Această tendință este deosebit de evidentă în opera lui Joyce. În timpul procesului reflectorizării, un narator auctorial își asumă temporar anumite calități caracteristice personajului-reflector, în special atunci cînd încetează
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Reflectorizarea personajului-narator este, într-un fel, continuarea tendinței situațiilor narative, de la cele auctoriale la cele personale, care poate fi observată în romanele și povestirile moderne 402. Această tendință este deosebit de evidentă în opera lui Joyce. În timpul procesului reflectorizării, un narator auctorial își asumă temporar anumite calități caracteristice personajului-reflector, în special atunci cînd încetează să nareze și, în schimb, începe să reflecte realitatea ficțională în conștiința sa, în maniera unui mediu personal. Atitudinea narativă orientată spre cititor se schimbă acum într-o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
înfățișează pe părintele iezuit Conmee în drumul său spre Artane, unde intenționează să vorbească în favoarea fiului recentului decedat Paddy Dignam la orfelinat. Acest segment este deschis printr-o propoziție ce oferă o scurtă expunere a scenei sub forma unui raport auctorial. A doua propoziție prezintă deja o situație narativă personală. Gîndurile părintelui Conmee despre misiunea sa împreună cu asociațiile libere sînt redate în mod direct. Apoi părintele Conmee întîlnește un marinar cu un singur picior, care șchioapătă pe străzi, cerșind și care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care șchioapătă pe străzi, cerșind și care va fi întîlnit și de alte personaje în acest capitol. (Acest cerșetor invalid este unul dintre coordonatorii care fac vizibil sincronismul întîmplărilor de pe parcursul a nouăsprezece segmente mari din acest capitol.) Vocea naratorului auctorial nu se face simțită din nou pînă la al treilea paragraf, cînd el prezintă gîndurile pe care cerșetorul invalid le stîrnește în mintea părintelui Conmee. Apoi el continuă: [Părintele Conmee] Mergea în umbra arborescentă a frunzelor clipind în soare și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pronume personal "el", care ar exprima o perspectivă internă, prezentată din punctul lui de vedere, ci în mod repetat prin titlul și prin numele său: "Părintele Conmee se simțea minunat într-adevăr". Această persoană a treia poate fi doar naratorul auctorial, al cărui comportament narativ începe să se apropie de cel al personajului-reflector. Reflectorizarea este dezvăluită aici, în principal, prin faptul că discuția dintre părintele Conmee și doamna Sheehy este reprodusă în fragmente, ca și cum ar fi înregistrată doar incomplet de conștiința
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reprezintă o dovadă în plus a faptului că perspectiva unei metaconștiințe personale, și anume naratorul reflectorizat, este temporar suprapusă aici perspectivei personale interne a personajului ficțional. Aceste schimbări sugerează o subtilă reflectorizare a procesului narativ, în care conștiința unui mediu auctorial se extinde asupra conștiinței unui mediu personal, părintele Conmee. Efectele sînt atît un fel de imitare, cît și o ironizare a situației narative. Atitudinea mediului auctorial e asimilată aproape complet de un mediu personal, ale cărui percepții, gînduri și sentimente
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Aceste schimbări sugerează o subtilă reflectorizare a procesului narativ, în care conștiința unui mediu auctorial se extinde asupra conștiinței unui mediu personal, părintele Conmee. Efectele sînt atît un fel de imitare, cît și o ironizare a situației narative. Atitudinea mediului auctorial e asimilată aproape complet de un mediu personal, ale cărui percepții, gînduri și sentimente sînt de asemenea preluate în mare parte. Apoi, brusc, expune discrepanța dintre cele două perspective prin intermediul unei verbalizări neobișnuite sau a unei asocieri inedite. Exemplele pentru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Preludiul acestui episod poate fi privit chiar ca un text independent ce constă în întregime în astfel de tehnici. Teoria conform căreia romanul Ulise poate fi interpretat ca un fel de Konzeptionsmonolog, monologul interior al autorului sau al unui mediu auctorial în timp ce imaginația acestuia este concentrată asupra compunerii poveștii din 16 iunie 1904 din Dublin, este bazată pe un fenomen precum reflectorizarea personajului-narator. Termenul de Konzeptionsmonolog (monolog compozițional)411 este, desigur, mai mult o descriere metaforică decît una exactă a ceea ce
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]