KorAP: Find »[drukola/base=aură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...203 >

5,062 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

toate, peste care tronează o sticlă de vin roșu, cum numai rar de tot se găsește în magazin, și nu în toate magazinele, ci doar în cele centrale, din Capitală. Alo, ai adormit?! bate cu moneda în geam un bărbat. Aura pune receptorul în furcă și iese. Își cumpără un bilet a-ntîia pînă la Valea Brândușelor, cumpără de la un chioșc trei brînzoaice pe care și le pune în geantă, că va ajunge acasă abia spre miezul nopții și, ca soțul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care și le pune în geantă, că va ajunge acasă abia spre miezul nopții și, ca soțul să nu fie îngrijorat, intră în oficiul de la gară, cerînd un formular de telegramă: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura". Cînd urcă în trenul deja tras la peron, regretă acest "te sărut", care i se pare prea intim să treacă prin atîtea mîini, ajungînd în final devalorizat, stînjenitor pentru soț cînd va primi telegrama. Dar și scena în care ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pămînt, obligînd mașinile să-l ocolească. Numai cursa rapidă se înfurie și trece cu roțile din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul vagonului de clasa întîia, se simte cum iese căldura aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De fapt, în ochii ei stăruie doar imaginea lui Radu, pe care și-l închipuie primind telegrama, trezit din somnul de după-amiază, dezorientat o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în pămînt... Lasă, cumpăr vodcă... răspunde Mihai, atent la becul roșu, să apuce să-și ia rămas bun, că i s-au terminat fisele. Alături, la ghișeul de informații, un ceferist răspunde mereu la telefon că toate trenurile merg normal. Aura scoate o plăcintă din geantă și începe s-o mănînce, bucuroasă că a rămas singură în compartiment. Își descalță pantofii și-și întinde picioarele pe canapea, strîns lipite, aproape încordate, așa cum stă pe pat seara cînd citește și-l simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grăbiți ai bărbatului pe culoarul lung o înfiorară pe Paula, făcînd-o să se simtă umilită, dar și meschină în același timp. De mult își zice, mai ales la despărțirile de Radu, s-o termine cu rolul de rezervă a "doamnei Aura", însă, e de ajuns ca a doua zi dimineață, la prima oră, în timpul raportului, să-l vadă pe Radu cum se angajează în discutarea cazurilor ivite peste noapte, cum are dreptate de cele mai multe ori și cît de eficiente sînt soluțiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poată visa... Dacă Radu s-ar ține de cuvînt... Sigur că se va ține! I-a promis, și nu e el bărbatul care să promită numai să scape de reproșuri pe moment. Și-apoi, știe și ea foarte bine că Aura a devenit obositoare... În cîteva luni, ea-și va relua pe deplin meseria, se va reintegra..., apoi... Radu mai zicea că ăla, Vlădeanu, feblețea Aurei..., dar n-o cred în stare pe ea; nici măcar nu s-a gîndit la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
numai să scape de reproșuri pe moment. Și-apoi, știe și ea foarte bine că Aura a devenit obositoare... În cîteva luni, ea-și va relua pe deplin meseria, se va reintegra..., apoi... Radu mai zicea că ăla, Vlădeanu, feblețea Aurei..., dar n-o cred în stare pe ea; nici măcar nu s-a gîndit la un altul..." Telefonul începe să sune înfundat, semn că a fost uitat pe minim, așa cum îl închide mereu Radu cînd intră în cameră. Ei, ai și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Și dacă ajunge între timp? întreabă Paula preocupîndu-se de cafea. Nu mă mai necăji și tu, că-s degerat! O să vină, foarte bine! O întîmpină Vlădeanu, că era pe-acolo, ăla cu piesa în care-a vrut să joace și Aura. Are și nevastă-mea niște gusturi! Gelos? rîde Paula, apărînd în ușă cu o ceașcă goală în mînă. Uite că și Aura are o feblețe... Aoleu, dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine! O întîmpină Vlădeanu, că era pe-acolo, ăla cu piesa în care-a vrut să joace și Aura. Are și nevastă-mea niște gusturi! Gelos? rîde Paula, apărînd în ușă cu o ceașcă goală în mînă. Uite că și Aura are o feblețe... Aoleu, dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu. Ziceam de gusturile ei artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul ăla... Te pomenești că Aura e din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că și Aura are o feblețe... Aoleu, dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu. Ziceam de gusturile ei artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul ăla... Te pomenești că Aura e din piatră se aude rîsul înfundat al Paulei, însoțit de zgomotul ceștilor de cafea. Cît mai stăm? întreabă cineva pe culoar. Aici avem necaz mereu cînd viscolește răspunde conductorul. Poate vor trimite înaintea noastră un plug. Aura face ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pomenești că Aura e din piatră se aude rîsul înfundat al Paulei, însoțit de zgomotul ceștilor de cafea. Cît mai stăm? întreabă cineva pe culoar. Aici avem necaz mereu cînd viscolește răspunde conductorul. Poate vor trimite înaintea noastră un plug. Aura face ochii mari, îngrozită de gîndul că va trebui să stea aici mai mult, poate chiar o noapte întreagă. "Și doar l-am rugat pe Radu să-mi trimită ceva... Altfel s-ar fi purtat asistenta șefă dacă-i ofeream

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că-s pacienta profesorului, toți... Totuși, puteam să am foaia completată imediat după vizită, să pot ajunge mai repede la autogară... Acum aș fi fost acasă." Țevile de sub canapea încep să se răcească, iar dinspre geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la piept, cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă. Dumnezeule mare! exclamă șoferul, răsuflînd ușurat, trăgînd frîna de mînă. Am ajuns la restaurantul Sălcii spune, întorcîndu-se spre interior. Propun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur, întregul vagon pare gol, ca într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că în curînd va începe să tremure, dacă nu de frig, sigur de teamă. Ce bine c-ai venit! se bucură Doina, conducîndu-l pe Mihai în salon. Tăticul tocmai a întrebat de tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stupid! Scap de groaza bolii și ajung aici, între două maluri ale căii ferate, unde s-a împotmolit păcătoasa de locomotivă; stau și tremur de frică iar dacă nu pornește curînd, voi dîrdîi de frig; deja geamurile au înghețat" gîndește Aura, strîngîndu-și picioarele sub ea, să și le poată acoperi mai bine cu blana. Ar vrea să scoată din geantă pachețelul cu cele două plăcinte, că-și simte foamea tot mai puternic, dar îi vine greu să se întindă pînă lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gaură-n cer dacă venea înaintea mea?! Sînt atîția medici, care-l puteau înlocui, oricîte urgențe ar fi avut... Poate nu la fel de buni ca el, dar..." În ferestre nu se mai aude viscolul, semn că deja zăpada le-a acoperit. Aura înțelege asta și se înspăimîntă, sărind în picioare, gata s-o rupă la fugă, dar încotro? Acoperiți de zăpadă, ar putea muri de frig și, din cîte știe ea, de frig se moare încet, fără durere, aproape pe nesimțite, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu, încercînd să-mi umplu golul interior cu pasiunea pentru teatru... Nu!... Imposibil! De ce să-mi pară rău pentru Mihai?! Nici nu cred că mi-a făcut curte. A fost mai degrabă politicos, știind că voi juca în piesa lui." Aura încuie compartimentul, răsucind zăvorul, stinge lumina, să nu poată fi văzută de pe culoar, că noaptea o femeie singură într-un compartiment atrage întotdeauna privirea și încurajează pornirile, apoi își reia poziția de mai înainte, visînd la locul cald de acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dar cînd Pavel își înfige degetele în pătură, vrînd s-o smulgă, s-o arunce într-o parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte, șoptind un cuvînt de încuviințare. *** "N-a vrut să vină înaintea mea! gîndește cu ciudă Aura. Nu de operații e vorba, că-s atîția, slavă Domnului, mai buni ca el. Astea-s pretexte. Am observat eu că-n ultimul timp... De fapt... Da, boala mea... Evadări a avut și înainte... Azi, măcar pentru că avem un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi avut la ce mă gîndi cu drag. Rămîne totuși fetița, chiar dacă-i mai mult departe. Mică..., bucălată..." Adoarme ghemuită, ascultînd prin somn viscolul ce se aude tot mai slab prin stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind o avalanșă de înjurături la adresa băuturii. Alo, alo! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
decît foarte tîrziu. "Mi-e teamă Radule, mi-i așa de teamă! Dacă-i malign, înseamnă că se termină totul acum, la nici treizeci și cinci de ani..." Duce instinctiv mîna la umărul stîng, avînd impresia că simte acolo răsuflarea fierbinte a Aurei. "Să nu-ți faci complicații inutile, ori meschine" i-a scăpat de sub control o părere Aurei, atunci cînd a aflat că-i bolnavă, dar el s-a făcut că nu aude, în timp ce soția a schimbat repede vorba, fără să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că se termină totul acum, la nici treizeci și cinci de ani..." Duce instinctiv mîna la umărul stîng, avînd impresia că simte acolo răsuflarea fierbinte a Aurei. "Să nu-ți faci complicații inutile, ori meschine" i-a scăpat de sub control o părere Aurei, atunci cînd a aflat că-i bolnavă, dar el s-a făcut că nu aude, în timp ce soția a schimbat repede vorba, fără să-și mai poată masca sentimentul ușurării, bucuria mărturisirii pe care simțea că trebuie s-o facă. Întinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trebuia să vină cu mașina înaintea mea îl înfruntă cu calm Paula -, iar dacă n-aș avea, mi-aș căuta unul adaugă, eliberîndu-și brațul. Și apropo de vremea asta și de aranjamente: continuă, trăgînd perdeaua la loc, potrivindu-i faldurile Aura e bine mersi, operată, în afară de pericol; stă la Sălcii, nu în cîmp. Du-te mai bine și-o vezi pe femeia de ieri, că nici cinci sute, cît ai luat, nu se dau de pomană la ce-a-pe. Radu pornește înfuriat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele, scoțînd-o din tremuratul continuu, ce nu s-a potolit nici cu paharul de rom, singura băutură mai de Doamne-ajută din bufetul gării. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rîzînd, unul din filatori mă întreabă: "Unde ai mers, tovule, cu cucoana?!" La care eu, luîndu-1 în mașină, l-am dus în afara orașului, arătîndu-i: "Aici, numai că porumbul era înalt, verde, noaptea de august călduroasă..." Pe culoarul înțesat de lume, Aura înaintează cu greu, fără să găsească vreun loc liber. Durerea spatelui înfrigurat parcă a mai lăsat-o, dar au început picioarele s-o supere, nu atît de răceala ce se simte pe jos, pe lîngă pantofii ei, cît mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai ales de romul băut, coborît deodată în pulpe și în tendoanele de sub genunchi, în vreme ce mintea, puțin încețoșată, e lovită mereu de același gînd: "Trebuie să divorțez de el!" Oameni încărcați cu bagaje circulă dintr-o parte în alta iar Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul, simțindu-și agățat de colțul unui geamantan ciorapul stîng, frîntă din cauza oboselii și a romului, simte cum începe să tremure iarăși de furie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i prinde viscolul, rămîn în mașină, lasă motorul să meargă, să aibă căldură, ei adorm, zăpada înfundă eșapamentul, gazele intră în mașină, îi asfixiază... I-ai transmis? ridică ochii miopi în direcția lui Radu, zîmbind. Ce, cui?! se miră acesta. Aurei. Ți-am strigat să-i transmiți sărutări de mîini. Am vorbit cu autogara. Cursa rapidă mai stă încă la "Sălcii". Runca își pune ochelarii, privindu-și lung colegul, nevenindu-i să creadă: Cum?! Aura stă de ieri la Sălcii? Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]