2,756 matches
-
vieții i-au trecut, i-au mai rămas ultima șeptime, și nici aceea roză sub unghiul sănătății. Cu gîndul morții în fața ochilor, criticul își desface amintirile spre a le aduna într-un portret a cărui principală trăsătură e lipsa intenției autobiografice. Ca să-ți măsluiești trecutul e de ajuns să-l prinzi în tipare autobiografice, din dorința de a-i da o coerență pe care n-a avut-o. Nimeni nu poate să-și zugrăvească avatarurile fără să cadă în filotimie de
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
roză sub unghiul sănătății. Cu gîndul morții în fața ochilor, criticul își desface amintirile spre a le aduna într-un portret a cărui principală trăsătură e lipsa intenției autobiografice. Ca să-ți măsluiești trecutul e de ajuns să-l prinzi în tipare autobiografice, din dorința de a-i da o coerență pe care n-a avut-o. Nimeni nu poate să-și zugrăvească avatarurile fără să cadă în filotimie de sine, adică în acea formă de vanitate calpă care ne animă de fiecare
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
existe, ci evoci întîmplările din a căror încrucișare s-au format nodurile ce pot da sens vieții mai tîrziu, atunci cînd tu nu vei mai fi. În această privință, Alex Ștefănescu are luciditatea celui care s-a lepădat de fumuri autobiografice, făcîndu-și portretul direct, după gradul de cruzime din întrebările Ioanei Revnic. În genere, Ioana Revnic nu arată o complicitate protocolară menită a-l măguli pe interlocutor, iar Alex nu se admiră într-o oglindă închipuită spre a altera franchețea mărturisirilor
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
răspăr - un răspăr asumat firesc, fără umbră de ostentație - cu linia dominantă a poeziei actuale, o poezie în general „leneșă”, definită de un hiperrealism fără orizont și de un exhibiționism al contingentului. Singurul punct major de contact cu ea este autobiograficul; numai că, pentru Sorin Mărculescu, miza și sensul poeticului au un caracter mistico-religios, de rugăciune lirică, de dialog continuu cu Divinitatea și de celebrare ritualică a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
nu-mi spune prea mult. Înțeleg, prin a iubi, ca și prin a crede, altceva decât se înțelege de obicei. A te iubi nu e totuna cu a fi egocentric și egoist. Nu se iubește pe sine decât Narcis. Scrierea autobiografică este produsul unei negocieri între o viață de om și felul cum omul în chestiune și-o reprezintă, sau ține s-o facă atunci când scrie. Epoca pe care am străbătut-o noi, vârstnicii, fiind așa cum a fost, viețile noastre cum
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
de om și felul cum omul în chestiune și-o reprezintă, sau ține s-o facă atunci când scrie. Epoca pe care am străbătut-o noi, vârstnicii, fiind așa cum a fost, viețile noastre cum au fost, avem astăzi parte de exerciții autobiografice de prestidigitație. Mă înduioșează inocența vinovată a unor tineri critici care, ca să economisească efortul de a se informa și din alte surse, iau de bun orice chip cioplit. Simplificând, există două categorii de oameni. Unii care, cu anii, își formează
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
anilor de demult, „...spune mai departe tu, care nu voiai să vorbești deloc dar, te rog, nu mai rosti cuvîntul pîine, scutește-mă să mai aud de el.” Nu e surprinzător faptul că și această narațiune are un pronunțat caracter autobiografic, ceea ce derutează e că personajul în care autorul se lasă cel mai bine descoperit, se prezintă la începutul povestirii cu numele de Stromer, dar își construiește, la rîndul lui, un subpersonaj (purtînd aceeași marcă autobiografică) cu numele de Strauffer. Am
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
narațiune are un pronunțat caracter autobiografic, ceea ce derutează e că personajul în care autorul se lasă cel mai bine descoperit, se prezintă la începutul povestirii cu numele de Stromer, dar își construiește, la rîndul lui, un subpersonaj (purtînd aceeași marcă autobiografică) cu numele de Strauffer. Am impresia că autorul se multiplică, devine un personaj labirintic într-o construcție labirintică. Cu cît te ascunzi în mai multe locuri ești găsit mai ușor, sau... Ideea care motivează întreaga acțiune a nuvelei e în
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
admirație din partea unor critici sofisticați și imperturbabili precum Jeffrey Wells. E firesc ca americanii să aibă o partitură consistentă și unul dintre greii cinematografiei americane este prezent în competiție, Steven Soderbergh cuBehind the Candelabra. Filmul este o ecranizare după romanul autobiografic al lui Scott Thorston, cu o inserție în universul gay însă nu unul underground, ci dimpotrivă glamoros și extrem de bogat, film care se dorește un cântec de lebădă al regizorului. Regizorul lui Sex, Lies and Videotapes, cu care primea Palme
Cannes 2013 – marile speranțe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3607_a_4932]
-
Directeur: Jean-François Guesnier, Directeur littéraire: Roger Dadoun, p. 69. 7 Correspondance intégrale Panait Istrati-Romain Rolland (1919-1935) Canevas Editeur, Décembre 1989, p. 230. 8 Marie-France Ionesco, "Portretul scriitorului în secol", Humanitas, București, p. 81. 9 Istrati, P., "Trecut și viitor" Pagini autobiografice, Editura Renașterea, București, 1925, p. 10. 10 Idem, ibidem, p. 11. 11 Istrati, P., Crezul meu în "Pentru a fi iubit Pământul...", Editura Tineretului, 1969, București, p. 58 12 Correspondance intégrale Panait Istrati-Romain Rolland (1919-1935) Canevas Editeur, Décembre 1989, p.
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
suficient de stranie încât să genereze infinite probleme în încadrarea ei. Ar putea părea un roman (un Bildungsoman american mai precis) dacă scriitorul nu ar insista extrem de mult cu explicațiile potrivit cărora avem de-a face cu o scriere strict autobiografică, în care singurele lucruri născocite sunt numele unor personaje secundare care nu au dorit să-și dezvăluie direct identitatea. Probabil că cea mai potrivită categorisire ar fi cea de creative non-fiction. Cartea este povestea unui tânăr de 20 de ani
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
genul de copil care nu putea să se uite nici măcar la reclamele cu filme de groază - reclama la Magic, filmul în care marionetele ucideau oameni, mi-a asigurat rezerva de coșmaruri pe vreo șase luni.” (p. XVII) În cheie strict autobiografică, Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor tulbură, mișcă inimi, e genul de carte scrisă ca să verși o lacrimă, să strângi un pumn de furie, să te arăți a fi om. Ca literatură însă, volumul lui Dave Eggers nu dovedește decât
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
de dezvăluirile senzaționale ale reporterului, îl urmărește pe furiș și descoperă frauda. Un oarecare Jayson Blair, ziarist de pagina întâi la hebdomadarul american Times, stagiar și colaborator la Boston Globe, Washington Post și New York Times, a mărturisit într-o carte autobiografică intitulată sugestiv „Burning Down My Masters’ House” (Cum am dat foc casei maeștrilor mei) că toate reportajele sale au fost mai mult sau mai puțin fictive: Blair n-a pus piciorul în nici un loc de pe planetă despre care a scris
Caracudi redivivus () [Corola-journal/Journalistic/3386_a_4711]
-
introdus într-o lume bine conturată, cu legile și coordonatele ei proprii - poate pentru cei mai mulți inedite - și este treptat familiarizat cu ele. Nu este deloc puțin pentru un debut, într-un peisaj literar în care majoritatea scriitorilor încep cu ficțiuni autobiografice. Al doilea merit al volumului este legat de primul: atmosfera îi reușește lui Cristian Ardelean. Tensiunea celui care pariază, încercând să indice o cotă corectă, complicitatea dintre cei care-și fac veacul în agenție, sevrajul pariorului care încearcă să-și
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
decât primul, în care o femeie tânără își relata în modul cel mai direct cu putință viața sexuală. Romanul recent începe cu o interminabilă scenă de felație și se încheie cu una de sodomie. Între cele două, o poveste, vizibil autobiografică, combinând în doze masive sexul și senzaționalul (accidente de mașină, incendii, o familie decimată, vizite la psihiatru sau la bordel, complexe de culpabilitate și altele. Autoarea susține că scrierea romanului a fost o formă de terapie. Să-l așteptăm pe
O brunetă sulfuroasă () [Corola-journal/Journalistic/3174_a_4499]
-
așteaptă de la carte să-i transpună într-o lume nostalgică a circului. Cine citește însă romanul va observa imediat că acest lucru nu are nimic de-a face cu realitatea”. Din interviul apărut într-o revistă elvețiană reținem că problema autobiograficului presupune, întâi de toate, dubla problemă a libertății și adevărului: „trebuie să ai toată libertatea și trebuie să scrii cât mai precis posibil”, spune ea, specificând că până și „fantezia e autobiografică”. În privința adevărului, Aglaja preia îndemnul lui Matisse: Exactitatea
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
apărut într-o revistă elvețiană reținem că problema autobiograficului presupune, întâi de toate, dubla problemă a libertății și adevărului: „trebuie să ai toată libertatea și trebuie să scrii cât mai precis posibil”, spune ea, specificând că până și „fantezia e autobiografică”. În privința adevărului, Aglaja preia îndemnul lui Matisse: Exactitatea nu e adevărul. Ceea ce frapează, însă, este o mărturie simbolică pentru întregul ei destin: „Atâta timp cât rămân vulnerabilă, pot să scriu mai departe”. Iată centrul viziunii sale artistice. Fără sentimentul abrupt al vulnerabilității
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
la Grasset, Cathérine-Paris, romanul Marthei Bibescu, o lecție de stil și nostalgie. În traducerea Mariei Brăescu și a lui Gheorghe Lăzărescu a fost publicat în 1996 la Albatros și, foarte recent, la Polirom, în versiunea românească semnată de Magda Răduță. Autobiografic printre rânduri, Cathérine-Paris e povestea scrisă de o femeie lucidă, spirituală, cu sclipiri de sentință la fiecare capăt de frază, însă profund sortită nefericirii, prin educație, ca și prin istorie. La fel cu personajul pe care-l închipuie, copil al
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
remarcat, pe urmele lui Hemingway, Davin Vann alege un ritm lent și fraze simple pentru a spune o poveste de familie, a cărei semnificație o depășește însă cu mult pe cea individuală. În mare, povestea se bazează pe un fapt autobiografic: sinuciderea tatălui autorului, pe când cel din urmă era copil. Dar miza ei trece dincolo de confesiune, iar felul în care autorul a știut să ficționalizeze și să-și exorcizeze trauma prin scrierea acestei cărți a făcut din ea un succes internațional
Exorcizarea prin ficțiune by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2927_a_4252]
-
indispune estetic. Rămîne întrebarea dacă aerul acesta de naivitate evocatoare e simulat grație unui act voluntar de impostație artistică, Blaga intrînd în chip deliberat în pielea unui slăvitor nevinovat al propriei vieți, sau la mijloc e timbrul firesc al cronicarului autobiografic, care scrie sub imperiul unei limfe moi, de o tandrețe iremediabilă, care preschimbă în văluri blajine tot ce atinge? Judecat din perspectiva trilogiilor, Blaga e un spirit uns cu toate alifiile, prea versat pentru a nu ști să ocolească romanțele
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
acum, măcar ca ficțiune. Întrebările suspendate primesc (sau par să primească) un răspuns. Violența aproape insuportabilă a psalmilor ei, acutele eseurilor, dar și prețul disperat pus pe cuvânt („M-am construit din cărți și cuvinte“) își dezvăluie rădăcinile și motivele autobiografice. Comentatorii au reținut, majoritatea, forța neagră a personajelor centrale, neatenți la ceea ce se spune în fiecare pagină despre partea albă a acelorași personaje. O lectură mai atentă va descoperi, însă, și calmul obiectiv al autorului, și detașarea. Cea care vorbește
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
licee din Transilvania: Aiud, Uioara, Brad, Sighișoara, Cluj și încheiată la București, lăsând în amintirea elevilor imaginea unui profesor distins și erudit, cu lecții de neuitat despre marii poeți români, de care își aduce aminte într-o poezie cu rezonanțe autobiografice: „Zidiri cu porți deschise-n veac,/ Ce m-ați văzut în clasă zi de zi/ Împărțindumi sufletul adunat,/ Aduceți pentru mine mărturii”. Mărturii inedite privesc perioada când a activat ca profesor la Colegiul „Bethlen Gabor” din Aiud. Prezentarea poeziei lui
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
noiembrie 2012 la Târgul de Carte Gaudeamus, respectiv Obosit de viață, obosit de moarte, traducere din chineză și note de Dinu Luca, roman apărut la Editura Humanitas, și Schimbarea, traducere de Bogdan Perdivară, după varianta în limba engleză Change, nuvelă autobiografică publicată de Editura Trei. De ce s-a tradus atât de puțin din opera lui Mo Yan? Nu se poate spune că opera laureatului chinez este săracă. Ba dimpotrivă. Dacă ne gândim că Guan Moye, care și-a luat pseudonimul literar
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
două secvențe din istoria „Gazetei matematice”, o revistă pe care Bogdan Suceavă are dreptate să o includă în elita mondială a publicațiilor de acest tip și care a jucat, în dificilul context al anilor ’70-’80, un rol major. Marcat autobiografică, Diamantul din moștenirea de familie are în centru figura profesorului Nicolae Teodorescu și, pe fundal, atmosfera prestigioasei reviste, despre care autorul - care știe ce spune! - are toate motivele să considere următoarele: „Acum știu că acest fenomen de o asemenea perenitate
Pe curbura matematicii subiective by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3203_a_4528]
-
București, 2012. Casa de Pariuri literare” scoate uneori din pălăria fără fund a underground-ului literar câte un iepure foarte simpatic - în cazul de față un „șoricel”. Mihai Bădică a mai publicat prin tiuk! și „Academia Cațavencu”, din prezentarea editorială originală, autobiografică, de la începutul volumului, înțelegem că omul e un debutant pur-sânge, care nu s-a luat el însuși în seamă pentru mult timp și nici nu a fost luat în seamă, care „bravează marginal”, spune el, dar care, deși s-a
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]