3,708 matches
-
porți noi și a reparat hambarul, a pus gresie nouă pe scările exterioare. Tata avea multe planuri, dar mereu “urgențele” noastre îi redirecționau fondurile. Niciodată nu s-a plâns că nu și-a împlinit un gând din cauza noastră. Acum așteptam autocarul de la sat, căci preotul paroh (ortodox) a organizat o excursie la românii din Ungaria. Pe vremuri fusese pedagog la seminarul teologic din Caransebeș și, printr-o revistă de specialitate, s-a găsit cu un fost elev care e acum vicarul
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
poți avea acuma un noroc, de nici tu nu crezi! Ascultă la mine!” mă încurajă consilierul, bătându-mă bărbătește pe umăr, când află că-s divorțată. “ Tu ești grasă ca soră-mea!” mă complimentă cel care ședea în spatele meu, în autocar. Îmi mușcam buzele să nu râd. Da, e un compliment, că se zice la mine în sat nu doar că femeia trebuie să fie „albă, grasă și frumoasă”, dar și că “bănățeanul care-i slab...ori îi prost, ori îi
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
mea...doar pe ea o mai am. Dormea și avea pe obraz o lacrimă care-i alunecă dincolo de bărbie, trezind-o. “Am visat cum mâncam toți, cu taicu, acasă, în curte, ciocolată din Ungaria” , îmi șoptește sora mea. Întunericul din autocar ne păstrează taina gândurilor. „Of, fetelor!” ne apostrofează cumnatul meu, pe jumătate adormit. “Sââât!” îmi face semn soră-mea, ca în copilărie...și ne facem că dormim, fiecare cu gândurile ei. Cobor tot în Timișoara, că mă întâlnesc mâine cu
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
în Ottawa, dar până la urmă am ajuns cu bine la Londra. Aici ne-a așteptat Mara, aflată la studii pentru un an universitar. Am petrecut împreună trei zile și trei nopți, timp în care am vizitat Londra. Am folosit un autocar pentru a face turul orașului. Cu un bilet special "hop on - hop off" puteai să urci și să cobori ori de câte ori doreai, tocmai potrivit pentru o vizită de ansamblu, așa cum ne permitea programul. Am avut bilete pentru trei tururi pe rute
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
MASCARADA Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi în marele stadion E un mare ,,emotion” Primul-ministru candidează Și ziua el și-o serbează! Din orașe și cătune S-adună, mare minune! Autocare roșii, verzi Lume multă să te pierzi... Străzile erau blocate, Numai ,,roșii,, pot străbate Restul lumii, ,,așteptară” Ore-ntregi stând pe afară... Steaguri mari și fanioane Flutură și-n megafoane Se aude cum se-mparte Locurile ca la carte, Celor
MASCARADA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368337_a_369666]
-
eu și June, în excursia de documentare necesară pentru programa școlară! Și nu uita, te rog, de bani! - Aaa, da, daaa... În consecință, a doua zi, domnul Francu își conducea familia, fetele mele, cum le numea el cu drag, la autocar. Duse cele patru valize în cală, se miră de cât de ușoare sunt și-și spuse în gând că: „uite, dragele de ele, modeste, nu și-au luat cine știe ce pentru această excursie de studii...” apoi se întoarse își îmbrățișă soția
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
modeste, nu și-au luat cine știe ce pentru această excursie de studii...” apoi se întoarse își îmbrățișă soția, aceasta îi permise să o sărute pe obraz, iar când să facă acest lucru și cu fiica, constată că ea era deja în autocar și, ca de obicei, mesteca gumă și dădea din cap în ritmul muzicii. - Eh, tinerețe, dar ce responsabilă, domnule! Cum a urcat ea cu grijă să ocupe locuri bune, în față. Eee, se cunoaște ziua bună, adaptă el un vechi
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
și dădea din cap în ritmul muzicii. - Eh, tinerețe, dar ce responsabilă, domnule! Cum a urcat ea cu grijă să ocupe locuri bune, în față. Eee, se cunoaște ziua bună, adaptă el un vechi proverb la situația dată. Așteptă până autocarul a demarat, făcu semne cu mâna ca în filmele cu soldați care pleacă la război, lăcrimă puțin și, gata, la slujbă, deoarece pe piața asigurărilor apăruse, dură, concurența. „Fetele mele” perfect indiferente la semnalele trimise de tati, mai sporovăiră câte ceva
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
la război, lăcrimă puțin și, gata, la slujbă, deoarece pe piața asigurărilor apăruse, dură, concurența. „Fetele mele” perfect indiferente la semnalele trimise de tati, mai sporovăiră câte ceva, forfecară puțin pe acei pe care-i cunoșteau și acum erau tot în autocar, observară că printre turiști se afla și domnul Nick, antrenorul de fitness al doamnei, dar și Ted, un tânăr bun să joace într-o reclamă de Marlborough, dar care era, deocamdată, student la medicină, apoi, pentru că stresul pregătirilor le distrusese
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
tot ce înseamnă asta, după mai bine de o săptămână de răsfăț, iar drumul spre orașul natal a fost la fel de plăcut ca și prima dată pentru că, firesc, toți au dormit buștean. La sosire îi aștepta tati, anunțat prin telefon. Când autocarul a oprit și a fost nevoit să scoată geamantanele din cală a constat că acum cântăreau fiecare cam cât un vagon de marfă. Dar nu a avut timp să facă nici un fel de comentariu deoarece mami, după așezarea bagajelor în
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
bucurie și m-a condus cu un taxi spre cartierul unde locuia familia ei, arătându-mi pe drum orașul și descriind sumar locurile pe unde treceam. Mi-a povestit că familia ei era compusă dintr-un tată vitreg, șofer pe autocarele societății de turism cehoslovac, mama casnică și un frate, fiu al mamei și al actualului ei soț, un adolescent de 16 ani, care era elev de liceu. Pe drum, îmi explica fără teamă că o aude șoferul, pe unde intraseră
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
în maghiară decât „Nem tudom magyar” [ „Nu înțeleg maghiara”(trad.)] și „Igen”[„Da”(trad.)], ea încerca să-mi povestească cum a fost în România, la Santa Maria în loc de Satu Mare și multe alte improvizații învățate de la soțul ei - șofer pe un autocar cu trasee internaționale, inclusiv România, cum am mai spus. Acest lucru îmi amintește de un incident petrecut în acea călătorie în gara Oradea, unde a oprit Balt Orient Expres-ul timp de aproape douăzeci de minute. Era ora opt dimineața
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
ea știută, urma partida de jocuri erotice și sex, după care aveau loc alte operațiuni de ungere cu tot felul de pomezi, înainte de culcare. După epuizarea celor două săptămâni de vacanță în România, Suzana a preferat să plece cu un autocar, negociind cu șoferul și șeful de grup un loc până la Košice, pentru a scăpa de oboseala mersului cu trenul și schimbarea lui în trei stații, în țări diferite. De la acea dată, relațiile noastre s-au răcit, fără ca vreunul dintre noi
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
70 de mii de spanioli. La ora actuală sunt 200 de mii de români acolo. Ne-am gândit să facem un concert în sala de sport, mizând cu pesimim pe prezența a circa 30 % din ai noștri. Am adus două autocare cu dubașii din Brănești, din Banat, instalații, scenă, lumini, tot ce e nevoie pentru un spectacol colosal. Am făcut investiții gigantice, m-a sprijinit și o bancă. În sală am avut doar 300 de fani și prieteni, mulți străini. Afară
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
a decretat ziua prohodirii sale drept zi de doliu național, după cum de altfel a (și) meritat!... Așadar, toți aceștia au venit să-l prohodească, alături de marea mulțime de credincioși veniți din toată țara cu trenul ori cu mașinile sau cu autocarele, de asemenea foarte mulți oameni de știință și de cultură, studenți, cunoscuți ori apropiați și foarte mulți alții, încât a fost un ocean de oameni, o mulțime imensă, de-a dreptul covârșitoare și impresionantă... Toți aceștia au dorit să fie
PATRIARHUL TEOCTIST... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366809_a_368138]
-
bucurie și m-a condus cu un taxi spre cartierul unde locuia familia ei, arătându-mi pe drum orașul și descriind sumar locurile pe unde treceam. Mi-a povestit că familia ei era compusă dintr-un tată vitreg, șofer pe autocarele societății de turism cehoslovac, mama casnică și un frate, fiu al mamei și al actualului ei soț, un adolescent de 16 ani, care era elev de liceu. Pe drum, îmi explica fără teamă că o aude șoferul, pe unde intraseră
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
din spusele celuilalt. Eu nu știam în maghiară decât „Nem tudom magyar” și „Igen” , ea încerca să-mi povestească cum a fost în România, la Santa Maria în loc de Satu Mare și multe alte improvizații învățate de la soțul ei - șofer pe un autocar cu trasee internaționale, inclusiv România, cum am mai spus. Acest lucru îmi amintește de un incident petrecut în acea călătorie în gara Oradea, unde a oprit Balt Orient Expres-ul timp de aproape douăzeci de minute. Era ora opt dimineața
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
iar acum îl poartă cu degajarea specifică prin toate porturile, aeroporturile și gările lumii. De multă vreme îmi propusesem să scriu despre locurile vizitate de concetățenii mei, mai ales că în cele câteva excursii pe care le-am făcut cu autocarul pe drumurile Europei am cam avut motive de uimire. Prin urmare, am rugat-o pe o vară de-a mea cu care sunt prieten din copilărie, să invite mai multe persoane la ea, are o vilă cu terasă unde se
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
ea știută, urma partida de jocuri erotice și sex, după care aveau loc alte operațiuni de ungere cu tot felul de pomezi, înainte de culcare. După epuizarea celor două săptămâni de vacanță în România, Suzana a preferat să plece cu un autocar, negociind cu șoferul și șeful de grup un loc până la Košice, pentru a scăpa de oboseala mersului cu trenul și schimbarea lui în trei stații, în țări diferite. De la acea dată, relațiile noastre s-au răcit, fără ca vreunul dintre noi
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
soția și băiatul și am făcut o excursie de trei săptămâni în Aotearoa sau Țara Lungului Nor Alb, cum îi zic băștinașii maorii Noii Zeelande. Am zburat cu avionul de la Sydney la Auckland, iar de-acolo cu trenul și cu autocarul am vizitat mai multe orașe ale insulei de nord. După o vreme, am ajuns și la Wellington, capitala țării. Am tras la o pensiune din centrul orașului, și înarmat cu un aparat de filmat atârnat pe un umăr, precum toți
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
că va fi lung și complex, mai ales că aveam de străbătut o bună bucată din zona muntoasă a Subcarpaților de Curbură, cu drumuri secundare, păduri, serpentine. Timpul stabilit pentru vizitarea Casei memoriale Vasile Voiculescu, se scursese, parcă, prea repede. Autocarul aștepta cu motorul pornit și ușile deschise, chiar în dreptul porții. Trebuia să ne grăbim, iar noi abia dacă ne încumetam să ne îndepărtăm de casa în care ne învăluiseră sentimente deosebite. Și nu numai în casă se simțea o vibrație
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul, după ce ne-am făcut ultimele fotografii cu statuia lui Vasile Voiculescu, semn peste timp, pentru noi și urmașii noștri, că am trecut pe acolo, ne-am așezat cuminți la locurile noastre din autocar. Ne-am uitat în dreapta și în stânga, la rugămintea adresată de Geo Călugăru, verificare obișnuită, pentru a fi siguri că vecinii noștri sunt prezenți. Anunțul, că a intervenit o modificare în program, a fost primit cu interes. Urma o oarecare deviere
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
Chiar dacă știam că Vulcanii noroioși nu mai sunt activi, învățasem și la școală acest lucru, vulcanul rămânea, în imaginația mea, la rang de vulcan. Șoferul călca accelerația în așa fel încât să ne încadrăm în timp. Cu viteza maximă permisă, autocarul alerga pe șosea, lăsând în urmă, pe marginea șoselei sau prin ogrăzi, adevărate tablouri florale, meri și peri încărcați de roade, mișomorul de gutui ce păreau niște făclii aprinse în pomi, în plină zi. Pentru florile din zona muntoasă am
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
străfundul sufletului, se întindea, ca un zid protector, un lanț de munți înalți și împăduriți, în care toamna, cel mai mare pictor lăsat de Dumnezeu, deținătorul de vopsele miraculoase, zugrăvise în culori nelumești frunzele copacilor. Sub această impresie eram, când autocarul a oprit și am fost anunțați că trebuie să coborâm, fiindcă am ajuns la Vulcanii noroioși. Nici nu am coborât bine, că ne-a și luat în primire un vânt mai mult decât obraznic. Ne uitam nedumiriți în jur, întrebându
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
basme, păream a fi supuși la încercări înainte de a ajunge la destinație. Deși numeric grupul de excurșioniști era reprezentativ, pe întinderea cenușie parcă nu însemna nimic. Ne împrăștiaserăm care pe unde, mulți abandonând în plin traseu înaintarea, retrăgându-se spre autocar. Și totuși, există în om un mister care îi dă forța necesară, când vine timpul aflării. Mie mi-a fost dat să văd, uneori să și aflu!... Priveam înmărmurită la Vulcanii noroioși cum fierbeau pâtpâind lângă mine, sub mine, la
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]