1,607 matches
-
de jar). Inversiunea tuturor semnelor arată un Dumnezeu crud, oglindă indiferentă, sau înșelător - „măscărici”, „tertipar”, „nebun”. Poetul ar vrea să știe dacă jertfa, dacă Iisus al lui și-au păstrat adevărul. Parabole ale libertății amenințate (Șoim și fată, Flautul descântat), autoportrete (Sarcină sacră, De când mă știi) sunt impregnate de o puternică tensiune interogativă. Concluzia pare să fie pierderea speranței („O singură jivină, gogoloi/ Ca un arici, ca un pește,/ Pitulată se rostogolește.// Și un coșciug spânzură-n văzduh:/ Al Tatălui, Al
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
București, 1980; Versuri, pref. Al. Piru, Craiova, 1980; Deslușiri, îngr. Mitzura Arghezi, București, 1980; 50 de poeme în versuri și proză - 50 poèmes en vers et en prose, ed. bilingvă, tr. Annie Bentoiu, pref. Eugen Simion, București, 1981; Tudor Arghezi. Autoportret prin corespondență, îngr. și pref. Barbu Cioculescu, București, 1982; Poeme - Poems, ed. bilingvă, tr. Andrei Bantaș, pref. Nicolae Manolescu, București, 1983; Poezii - Stihi, ed. bilingvă, tr. Larisa Manea și Traian Radu, pref. Mihai Mangiulea, București, 1985; Poeme în proză, îngr
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Florea Firan, Pe urmele lui Tudor Arghezi, București, 1981; Mariana Ionescu, Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul, București, 1981; L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, îngr. Nicolae Dragoș, București, 1981; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, 387-412; Tudor Arghezi. Autoportret prin corespondență, îngr. și pref. Barbu Cioculescu, București, 1982; Tudor Arghezi interpretat de..., îngr. și pref. Alex. Ștefănescu, București, 1982; Popa, Competență, 131-136; Simuț, Diferența, 40-61; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 23-28; Manolescu, Arca, III, 35-54; Dimisianu
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
nici trei sute de pagini, coexistă, într-o textură seducătoare prin claritate și atractivă prin umorul bine controlat care o colorează, un comentariu despre Cioran, un portret al acestuia, apoi un comentariu al comentariului, dar și un jurnal, o confesiune, un autoportret, o schiță de sistem filosofic, o învățătură morală, o meditație pe teme istorice, o „lecție” de istorie a culturii, un breviar de considerații de imagologie, de istorie a mentalităților etc. Această pluritate intrinsecă a personalității, C. o descoperă și o
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
Nicoleta Sălcudeanu); Gheorghe Grigurcu, Un postcioranian, RL, 1999, 16; Gheorghe Grigurcu, Cioran pe față și pe verso, RL, 1999, 46, 47; S. Damian, Aruncând mănușa, București, 1999, 293-329; Nicolae Bârna, Să te oglindești hlizindu-te, CC, 2000, 2-3; Ștefan Borbély, Autoportretul omului precar, APF, 2000, 3; Irina Petraș, Jocul de-a jurnalul, APF, 2000, 4; [Livius Ciocârlie], O, 2000, 10 (semnează Adriana Babeți, Marcel Tolcea, Smaranda Vultur, Robert Șerban, Dorian Branea, Ilie Gyurcsik); [Livius Ciocârlie], F, 2000, 11-12 (semnează Mircea Bențea
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
și culturale Criterii obiective Criterii subiective Identitate etnică și culturală * Limba * Religie * Norme comportamentale * Mod / stil de viață * Organizare politică, administrativă, instituțională * Tradiții, obiceiuri și simboluri culturale (port popular, obiecte, stil arhitectonic, muzică) * Mituri, legende locale * Credința în strămoșul comun * Autoportretul locuitorilor (reprezentări, stereotipuri legate de propriul grup, calități și defecte ale membrilor comunității) * Percepția caracterului special al satului și al oamenilor * Reprezentări, stereotipuri despre români Identitate etnică * Ocuparea unui anumit teritoriu * Istorie locală * Mituri ale etnogenezei * Sentimentele față de comunitatea etnică
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
doar cele două sate, ci sunt procese de anvergură, cu efecte la scara unor colectivități largi de oameni: modernitatea, urbanizarea, industrializarea, globalizarea, toate acestea semnificând schimbarea stilului de viață, a sistemelor de valori, a mentalităților. 4.3.2 Criterii subiective Autoportretul locuitorilor (calități și defecte ale membrilor celor două comunități) Am stabilit un astfel de autoportret în scopul de a detecta în ce măsură intervin în configurarea imaginii oamenilor despre ei înșiși mărci identitare culturale sau etnice. Astfel, una din întrebările din chestionar
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
largi de oameni: modernitatea, urbanizarea, industrializarea, globalizarea, toate acestea semnificând schimbarea stilului de viață, a sistemelor de valori, a mentalităților. 4.3.2 Criterii subiective Autoportretul locuitorilor (calități și defecte ale membrilor celor două comunități) Am stabilit un astfel de autoportret în scopul de a detecta în ce măsură intervin în configurarea imaginii oamenilor despre ei înșiși mărci identitare culturale sau etnice. Astfel, una din întrebările din chestionar invita subiecții să spună două lucruri care le plac și două lucruri care nu le
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
spună două lucruri care le plac și două lucruri care nu le plac la oamenii din sat. Prelucrarea acestor două întrebări deschise a prilejuit surprinderea unui portret al tălmăceanului, respectiv al ludoșanului (vezi tabelul de mai jos). Tabel 5.5 Autoportret trăsături pozitive și negative ale locuitorilor celor două comunități rurale Tălmăcel Spuneți ce vă place la oamenii din satul dumneavoastră? Spuneți ce nu vă place la oamenii din satul dumneavoastră? 1. Harnici, gospodari 54,9 % 1. Bârfitori 21,3 % 2
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mai întâi pentru sine însuși. între excesul detestării de sine, sentiment pentru care creștinismul l-a pregătit, în mod neîndoielnic, și acela al unei pasiuni excesive pentru sine și pentru tot ce-i al său, Montaigne caută calea de mijloc. Autoportretul nu-i este tocmai pe plac. își recunoaște într-adevăr două sau trei calități morale, virtuți cum ar fi credința și conștiința, sinceritatea și libertatea firii, precum și caracterul facil al deprinderilor, dar după lectura a primelor trei cărți ale acestei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e biblioteca, regăsită în mii de bucățele, în fragmentele citate mai mult sau mai puțin ca referințe, ci întregul rezervor de imagini, de reflecții și de istorioare utilizate pentru a declanșa discursul care poartă în el gândirea. Și ne oferă autoportretul unui filosof neliniștit în privința propriei persoane și preocupat de demonstrarea validității ființei sale. Lui Montaigne îi place filosofia pentru oamenii de rând de pe stradă, interlocutori ai lumii antice. La antipozii unei gândiri destinate profesioniștilor, filosofilor de profesie, funcționarilor gândirii - care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Evident, ca bun creștin care-și găsește Eul demn de ură - dar nu și întreprinderea de a-și consacra viața micuței sale mânturi întru eternitate -, jansenismul critică proiectul montaignian de a se tot descrie și a-și face în amănunțime autoportretul. îMai puțin orb în ce privește rolul posibil al căutării sinelui și a legăturii posibile cu apologetica creștină, Sfântul Francisc din Sales, corespondentul Mariei de Gournay, „fiica adoptivă” a filosofului, a spus adesea tot binele pe care-l gândea despre Montaigne și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
efect. Monumentul, suspendând devenirea, nu poate fi afectat de nimic tranzitoriu: plastica monumentală nu admite nici pitoresc, nici psihologie. Un portret monumental, de pildă al lui Federigo Montefeltro de Piero de la Francesca, exprimă un suflet al imaginii, nu sufletul modelului. Autoportretul lui Rembrandt nu e monumental, nici pictura impresionistă. Opere de cea mai mare valoare pot să nu fie monumentale, în vreme ce altele, de o calitate cumva inferioară, pot să aibă această însușire. Monumentul efectuând o suspensie a temporalității are o ambiție
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Singurel mă îngrijesc”;Ne pregătim pentru activități; Gustarea; OPȚIONAL 1-„Prietenii culorilor” ĂLA: ȘTIINȚĂ: „SIMȚURILE-prezentare PPt la calculator” JOC DE ROL: „La doctor” Joc de mișcare „1,2,3 așa copii!” ADE: Activitate integrată DLC „Sfatul mamei”-memorizare DEC(EP) „Autoportret” pictură MIERCURI ADP: Primirea copiilor;Întâlnirea de dimineață „Ce culoare au ochii mei, părul meu? ”;„Singurel mă îngrijesc”;Ne pregătim pentru activități; Gustarea; ĂLA: ARTĂ: „Desenez o fetiță/un băiat” JOC DE MASĂ: „Reconstituie imaginea” Educație sanitară: „Dinții sănătoși” ADE
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
continuă să fie minime. Ficțiunile manifestă de regulă paralizia logică întâlnită în vise. Unele pretexte sunt memorabile (un bătrân își prelungește viața respirând vicios aerul din baloanele care îi umplu camera, hrănindu-se, așadar, cu răsuflarea celor care le umflaseră). Autoportret cu himere (2001) e alcătuit din fotograme care stilizează liric o mișcare narativă vagă sau absentă, structurarea textelor realizându-se în parametrii unui model mai curând poetic decât epic. SCRIERI: Un zeu aproape muritor, pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1982; Redescoperirea
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
poetic decât epic. SCRIERI: Un zeu aproape muritor, pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1982; Redescoperirea actorului, București, 1985; Act și mimare, București, 1989; Cercul de aur, București, 1989; Exorcisme, Cluj-Napoca, 1996; Istorii pe care n-am să le scriu, București, 1998; Autoportret cu himere, București, 2001; Scene intime. Scene de masă, București, 2001; Omphalos, Cluj-Napoca, 2001; Spune Scardanelli, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Justin Ceuca, „Cercul de aur”, ST, 1990, 1; Justin Ceuca, „Act și mimare”, ST, 1990, 5; Țeposu, Istoria, 147-148; Dan
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
-se în esență la acelea de erou, martor sau anchetator). Acesta este motivul pentru care M. își definește ciclul compus din romanele Captivi (1970), Atrium (1974), Cartea fiului (1976) și volumul de povestiri Primele porți (1975) drept „variante la un autoportret”: ele caută să ofere „o reprezentare a imaginii proprii, în chip de oglindă a lumii” (Mircea Iorgulescu). Captivi vizează prin incizii condițional-optative un viitor verosimil în anii ’70: un viitor inert, virtual, amorțit, ferit de șocuri neplanificate. Procedeele, căutările inovatoare
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
autorului), captiv al propriului eu. Acesta este supus unui autointerogatoriu insistent și chinuitor. Simbolistica numelui nu se oprește la titlu: romanul este „traversat” de un râu, sugestie a sinuozității itinerarului eului. Așadar, nu întâmplător următorul volum al „variantelor la un autoportret” este intitulat Primele porți. Povestirile de aici lasă fante în spațiul închis din scrierile anterioare, făcând posibilă evadarea. Narațiunea este în aceeași măsură una a seriilor catastrofice, a actelor ratate și a dezastrelor latente, dar și a grotesc-derizoriului izvorât din
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
actelor ratate și a dezastrelor latente, dar și a grotesc-derizoriului izvorât din imaginația crudă și veselă a vieții. În măsura în care, după cum a observat critica, o temă constantă la M. este „conservarea identității, apărarea individului, opoziția față de simplificare și indistinct”, variantele acestui autoportret descriu un univers interior al diferențierii, o rezistență în fața uniformizării sociale. În Cartea fiului apare în cadru „obsedantul deceniu”, împreună cu interogatoriile și programele de „tratament” psihic. M. vorbește oblic despre o serie de teme cum ar fi funcția artei într-
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
general frumosul - ne ucide [...], pentru că apropierea - sub orice formă - de nemurire înseamnă moarte”. Într-o plină de vervă Autoimortalizare, tributară spiritului frondeur al tinerei generații din acești ani, Mihail Steriade își creionează un foarte viu profil anticipând tonul burlesc-duios al autoportretelor literare ale lui Eugen Ionescu. Până și formulele adresării directe sună identic: „Domnilor critici, fiți buni și nu mai tăceți”. Poemele publicate (Frunză verde, Pocăință, Imagină, Cântec de toamnă, Mi-ai surâs, Rugă, Dezamăgire, Primăvară, Final, Pământ, Strigăt, Carte poștală
MEDUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
Brașov). Suplimentul, de douăzeci de pagini cu text șapirografiat, este scris în limbile română, spaniolă, portugheză, franceză și engleză. Multe ilustrații, desene și portrete de Mattis-Teutsch, Șt. Eleutheriade, Demian, Marcel Iancu, Radu Maier, Ortega Leyton, Marion de Champ, Vintilă Horia (autoportret) ș.a. dezvăluie factura modernistă a acestei publicații pe care - afirmă Mircea Popescu într-o cronică din „Revista scriitorilor români” (München) - „o scrie, o conduce, dar cred că o și bate la mașină «poetul tânăr» de odinioară, adică din țară și
MELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288082_a_289411]
-
și de teatru, ca regizor la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara (1973-1974), montând două spectacole de autor (Nu, războaielor și Eu, Ion). Din cauza limbajului subversiv și a refuzului înregimentării politice primele cărți ale lui I., Pastel handicapat și Autoportret cu foxterrier (1980), nu au putut apărea la o editură de stat, tipărirea lor fiind susținută financiar de autor. Textele, scrise în maniera story-poemului, conțin viziuni carnavalești, de sorginte suprarealistă sau expresionistă, personaje alegorice și onirice, precum și numeroase teme, motive
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
culturale originale, Grădina Japoneză (deschisă în cadrul Federației Organizațiilor Umanitare), pe care I. o conduce și al cărei „părinte spiritual” este. Grădina este destinată lansărilor de carte, vizionărilor de filme de artă, expozițiilor, întâlnirilor boemei timișorene. SCRIERI: Pastel handicapat, București, 1978; Autoportret cu foxterrier, București, 1980; Camera de mercur, București, 1982; Întrebare despre întoarcerea acasă, București, 1985; O confesiune asupra Labirintului, Timișoara, 1995; România (O pastișă după Ginsberg) - Romania (A Ginsberg Pastiche), ed. bilingvă, Timișoara, 1996; Petru, Timișoara, 1997; România. Post scriptum
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
17; Laurențiu Ulici, Cultura poetică, RL, 1978, 19; Eugen Dorcescu, „Pastel handicapat”, CRC, 1978, 19; Virgil Nistor, „Pastel handicapat”, ST, 1978, 5; Livius Ciocârlie, Petru Ilieșu, „Forum studențesc”, 1980,1; Ion Maxim, Petru Ilieșu, „Forum studențesc”, 1980, 1; Daniel Vighi, „Autoportret cu foxterrier”, „Forum studențesc”, 1981, 6; Marcel Corniș-Pop, „Camera de mercur”, O, 1982, 25; Ion Arieșanu, „Camera de mercur”, O, 1982, 34; Ion Bogdan Lefter, Melancolia adolescenței pierdute, RL, 1982, 38; Ioan Holban, Epica poemului, CRC, 1985, 44; Berca, Dicț
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
1975; Pavăză de crini, București, 1976; Darul de a iubi, București, 1978; Această iubire, București, 1979; Veneția, București, 1980; Viață personală, Craiova, 1981; Să nu uiți, să nu mori, Craiova, 1982; Izgonirea neguțătorilor, București, 1983; Muzeul de ceară, București, 1983; Autoportret, Craiova, 1985; Un om, într-o zi, Craiova, 1987; Zborul săgeții, București, 1988; Patrie comunistă, Craiova, 1989; Frumoasele doamne din provincie, Craiova, 1998; Spiritualitatea elenă în Oltenia (în colaborare cu Toma Rădulescu și Florin Pârșcoveanu), Craiova, 2002; Premiul Nobel, Craiova
DUŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]