713 matches
-
Aceasta nu era doar o anomalie izolată. Ministerul de Interne german avea să interzică până În 1957 filmul Der Untertan (Supusul), realizat În 1951 de est-germanul Wolfgang Staudte după romanul lui Heinrich Mann, nefiind de acord cu mesajul său potrivit căruia autoritarismul are rădăcini istorice adânci În Germania. Deși acest fapt pare să confirme ideea că Germania postbelică suferea de amnezie colectivă, realitatea era totuși mai complicată. Germanii nu uitaseră, ci mai degrabă Își aminteau selectiv. De-a lungul anilor ’50, oficialitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
felul lui, mai originale și mai Îndrăznețe decât ce le-a urmat În literatură. Chiar Bonjour tristesse (1953) de Françoise Sagan și The Outsider (1956) de Colin Wilson, cronici ale narcisismului postadolescentin (cu o tentă, În cazul lui Wilson, de autoritarism mizantrop), erau la vremea lor originale. Scrise când autorii aveau 18, respectiv 24 de ani, ele anticipau cu un deceniu Întreg, prin subiect și prin succes, „revoluția tineretului” din anii ’60. Deși numărul spectatorilor de cinema scădea constant, sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
refuzau ostentativ să adopte vechile coduri de comportament public: În limbaj, În vestimentație și mai ales În comportamentul sexual. Celebrele filme ale lui Pedro Almodóvar, demonstrații lapidare ale noilor convenții contra-culturale, sunt o inversare autoreflexivă a cincizeci de ani de autoritarism stătut. Regizate cu un șiret clin d’œil existențialist, ele Înfățișează de regulă tinere femei dezorientate În situații cu Încărcătură sexuală. În Pepi, Luci, Bom y otras chicas del montón (Pepi, Luci, Bom și multe alte fete, 1980), produs la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de băuturi alcoolice În URSS pe cap de locuitor a crescut de patru ori) și mureau de tineri. Construcțiile publice În societățile comuniste erau nu doar respingătoare din punct de vedere estetic, dar și prost făcute și neconfortabile, reflectând fidel autoritarismul meschin al sistemului. Un taximetrist din Budapesta Îi spunea cândva autorului, arătând spre clădirile Înghesuite, reci și murdare care desfigurează periferia orașului: „În astea trăim noi. Blocuri comuniste: vara e foarte cald, iarna, foarte frig”. Apartamentele, ca orice altceva În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
provinciei Kosovo, plasând regiunea sub controlul direct al autorităților de la Belgrad. Evenimentele din sudul țării afectau direct deciziile luate În republicile din nord. Deși soarta albanezilor le stârnea cel mult o compasiune moderată, Zagrebul și Ljubljana erau Îngrijorate de ascensiunea autoritarismului sârb. În alegerile din Slovenia din aprilie 1990, s-a văzut că majoritatea votanților preferau rămânerea În Iugoslavia, dar Îi favorizau pe candidații necomuniști, care se opuneau fățiș aranjamentelor federale În vigoare. Luna următoare, un nou partid naționalist a câștigat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
izbucnit printr-o combustie etnică spontană. Iugoslavia nu a căzut; a fost Împinsă. Nu a murit; a fost ucisă. Iugoslavia a fost cazul cel mai grav, Însă perioada postcomunistă a fost peste tot dificilă. În Portugalia sau Spania, drumul de la autoritarism la democrație a Însemnat modernizarea accelerată a unei economii agrare Înapoiate - combinație pe care restul Europei de Vest o cunoștea din proprie experiență. Ieșirea din comunism, În schimb, nu avea un precedent istoric. De la Belgrad până la Berkeley, mult așteptata trecere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cazul mișcării „național-patriotice” ruse Pamiat („Memorie”) - au alunecat cu destulă ușurință spre o simpatie simbiotică pentru trecutul sovietic, Îmbinând resentimentul naționalist cu nostalgia pentru moștenirea sovietică și monumentele ei. Același amalgam de retorică patriotardă și regret pentru lumea dispărută a autoritarismului de tip sovietic a alimentat popularitatea noilor naționaliști din Ucraina, Belarus, Serbia și Slovacia, regăsindu-se și În variile partide țărănești și „populare” apărute În Polonia către sfârșitul anilor ’90, mai ales popularul partid Autoapărarea condus de Andrzej Lepper. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru trecutul Occidentului, și nu numai În Germania. Pentru mulți intelectuali vest-europeni, comunismul era varianta eșuată a unei moșteniri progresiste comune. Pentru cei din Europa Centrală și de Est, el reprezenta o aplicare mult prea reușită a patologiilor criminale ale autoritarismului de secol XX - și așa trebuia să rămână În memoria posterității. Poate că Europa era unită, Însă memoria europeană rămânea profund asimetrică. Europa de Vest a rezolvat problema amintirilor neplăcute bătându-le literalmente În cuie. La Începutul secolului XXI, plăcile, muzeele și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Salonul Oficial și care satisfac convențiile unui academism devenit caduc, ilustrat prin portrete, tablouri cu subiecte mitologice de factură academică, față de libertatea care se face simțită la saloanele "Cercului Artistic", unde predomină peisajul, scena de gen etc. Dirijismul și autoritarismul directorului Școlii de Belle-Arte, Constantin I. Stăncescu, provoacă un scandal de proporții la selecția și organizarea lucrărilor destinate Salonului Oficial, unde acesta intervine discreționar în favoarea protejaților săi. Calmul este restabilit temporar cu concursul sculptorului Ion Georgescu, însă conflictul izbucnește violent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru participare, pe care le voi dezvolta pe scurt. Teorii psihologice Unele abordări ale mișcărilor sociale au propus explicații ale activismului care sunt reductibile la stări psihologice sau la trăsături de personalitate ale individului. McCarthy, McAdam și Zald (1988) enumeră autoritarismul, dorința de consistență cognitivă și deprivarea relativă. A fost utilizat pentru explicarea mișcărilor studențești chiar și un conflict oedipian dintre activiștii bărbați și tații lor. Deși neplauzibilă, o astfel de interpretare freudiană ar putea fi atașată datelor românești din studiul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
incluzînd atacuri de noapte, traversări de rîuri, precum și atacuri aeriene și amfibii 1447. După China, Ceaușescu a ajuns în Coreea de Nord, pentru a-l vizita pe Kim II Sung. În urma acestei vizite de șase zile, liderul român a rămas profund impresionat. Autoritarismul îl atrăgea foarte mult și cultul coreean al personalității se potrivea cu temperamentul său1448. La întoarcerea în București a zăbovit puțin asupra introducerii unor schimbări interne după modelul regimurilor chinez și coreean. Pe 6 iulie, Ceaușescu a prezentat așa-numita
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a prezentat Comitetului de Relații Externe un raport despre o vizită recentă pe care o făcuse, împreună cu alți cinci senatori, la București. Delegația Senatului vizitase România pe 20-21 noiembrie, cu ocazia unei călătorii în Europa de Est și Orientul Mijlociu. Raportul sesiza și autoritarismul lui Ceaușescu și independența politicii externe a României. Bucureștiul își rezerva un rol activ și independent în CSCE, folosindu-se de acest organ ca de un for major, prin care putea influența cursul afacerilor în Europa și își putea apăra
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Since 1965, p. 118 1446 Simon, Cohesion and Dissension in Eastern Europe, pp. 219-220 1447 Braun, Romanian Foreign Policy Since 1965, pp. 133-134 1448 Interviu acordat autorului de către Corneliu Bogdan, 11 aprilie 1987. Pentru considerații asupra modului de gîndire și autoritarismului lui Ceaușescu vezi Mary Ellen Fischer, Nicolae Ceaușescu: A Study of Leadership, Lynn Reinner Publishers, Boulder, CO, 1989. 1449 Tismăneanu, Socialismul lui Ceaușescu, 1985, p. 61 1450 Ceaușescu, România pe drumul..., VI, 174-177; Fischer, Ceaușescu, p. 180 1451 Hutchings, Soviet-East
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]