1,402 matches
-
micul trișor și să-i arunce trupul peste bord. Fața lui Jonathan este atât de lovită că nu mai poate să apară în public până trec de Gibraltar, iar restul voiajului trebuie să se uite mereu în spate când se aventurează dincolo de puntea principală a pasagerilor. O furtună în golful Biscaia mai detensionează situația penibilă, transformându-i pe pasageri în epave care vomită continuu, prea preocupați de situația lor mizerabilă, ca să mai observe rănile de pe fața lui Bridgeman sau brusca revenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este clar că trebuie s-o facă singur. Întinde mâna și zice „Salut“. Levine pare deranjat. Fata îl ceartă. —Ești grosolan, Veenie. Îmi pare rău, Star. Jonathan Bridgeman. Astarte Chapel. Se salută reciproc și ea-i zâmbește încurajator. Jonathan se aventurează cu o întrebare. —Astarte, ai spus? Ea oftează și se întoarce spre Levine. De ce-mi fac toți asta? Levine scutură din cap. — Fiecare are de purtat câte o cruce. Jonathan își dă seama c-a greșit ceva. Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe o scenă. Deși îmi țin capul plecat, văd vazele minunate, picioarele magnific sculptate ale bazinelor de apă, lampioanele de pe podea, cu cozile din dantelă atingând pământul, și imensele mănunchiuri aducătoare de noroc împodobite cu mătase din colțurile încăperii. Mă aventurez să arunc o privire către Fiul Cerului. Împăratul Hsien Feng arată mai tânăr decât mi-am închipuit. Pare să aibă puțin peste douăzeci de ani și are o piele frumoasă. Ochii lui mari au colțurile ridicate. Expresia lui e blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-i sigur. Îl întreb dacă ar putea să-mi spună un pic despre tratat: Este într-adevăr atât de groaznic cum am auzit? — Nici nu vrei să știi, îmi răspunde el. — Mi-am făcut deja o idee despre el, mă aventurez eu să spun. L-am ajutat pe Majestatea Sa cu documentele Curții. Prințul Kung ridică privirea și se uită la mine. Îmi cer scuze că v-am surprins, îi zic. — Nu întru totul. Aș vrea doar ca și Majestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei se află și concubinele în vârstă ale bunicului lui Tung Chih, Tao Kuang. Mi le amintesc bine pe aceste femei decrepite din Palatul Seninătății Binevoitoare. An-te-hai îmi zice: — Ar trebui să considerați prezența lor o onoare, doamnă. Ele se aventurează rareori în public, căci budiștii trebuie să cultive solitudinea. Doamnele sosesc în grupuri, îmbrăcate în bumbac subțire, de culoarea pământului. Cutiile lor de cadouri nu sunt roșii, ci galbene, împachetate în frunze uscate. Mai târziu voi descoperi că toate conțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acea a șaptea zi, Hideyoshi plecă spre Azuchi, oprindu-se la Castelul Sakamoto în ziua a unsprezecea. În Ise, Takigawa Kazumasu capitulă și el. Hideyoshi îi dădu o provincie din Omu în valoare de cinci mii de banițe. Nu se aventură să-l întrebe pe Kazumasu despre crimele lui din trecut. CARTEA A ZECEA AL UNSPREZECELEA AN AL LUI TENSHO 1583 PERSONAJE ȘI LOCURI GAMO UJISATO, vasal superior al clanului Oda NAKAGAWA KANEMON, comandantul Castelului Inuyama IKEDA YUKISUKE, fiul lui Shonyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foarte mulțumiți și toate zvonurile sumbre despre Kazumasa se stinseră. — Hideyoshi a început să cedeze! Cu moralul revitalizat, luptătorii deveniră și mai agresivi. Hideyoshi înghiți, cu resemnare, amara cupă. Pentru el, rezultatul nu părea întru totul negativ. Așadar, nu se aventură nici de data asta să folosească forța armelor, ci ordonă doar ca trupele lui să ocupe zone strategice. Spre jumătatea Lunii a Noua, își trimise, încă o dată, soldații înapoi și intră în Castelul Ogaki. De câte ori îl văzuseră cetățenii din Ogaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adevărat că filonul prozatorului autentic își face simțită prezența nu în șapte sute, ci în trei pagini, atunci Dorina Neculce se anunță drept o prozatoare de luat în seamă.Lucru rar la un debutant, autoarea își cunoaște limitele și nu se aventurează în scrieri implicând suflu epic, analiză psihologică sau construcții ample. Autoarea pare să-l contrazică pe Jules Renard, după care, în proză, a avea talent, înseamnă să scrii nu trei pagini, ci trei sute. Prozele scurte din Dacă aș putea străbate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să-l găsesc pe Don ăsta, oricine-o fi fost el, și să-i prezint demisia mea. Eram așa de obosită și mi-era așa de frig că eram sigură c-o să fac un șoc și-o să mor dacă mă aventuram să fac duș. Și mi-era teamă să aprind lumina, ca nu cumva Chaquie să se trezească și să înceapă iar să vorbească. Așa că, pe întuneric, mi-am tras pe mine aceleași haine pe care le aruncasem pe jos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
felului în care mă făcea Brigit să mă simt. —Scuze, am îngânat. Era singurul lucru pe care puteam să-l spun. Brigit nu m-a băgat în seamă. Când am simțit că nu mai îndur tensiunea din atmosferă, m-am aventurat să rup tăcerea zicând: —îmi pare rău, Brigit. Brigit s-a uitat la mine. Ne-am uitat una în ochii celeilalte o veșnicie. Nu puteam să-i descifrez sentimentele, dar am implorat-o, în gând, să mă ierte. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în gaura aceea. Inspectorul nu părea genul de persoană care ar putea înțelege cu prea multă ușurință că un soț putea avea fantezii despre uciderea soției sale, dar că n-o să le pună cu adevărat în practică. înainte să se aventureze pe teritoriul necartografiat al iraționalului pur, ar face mai bine să aștepte până când Eva își va face apariția în carne și oase. Cu Eva de față, inspectorului Flint i-ar veni mai ușor să-l înțeleagă. Fără ea, era absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spune Amy smiorcăindu-se autocompătimitor. — Toți bărbații sunt niște ticăloși în fond, zic făcând o slabă încercare să-i readuc zâmbetul pe buze. Totuși nu funcționează. Fața i se boțește iar. Se întinde după alt șervețel. Apropo de ticăloși... mă aventurez eu, întrebându-mă dacă nu cumva calc pe teren minat, dar continui spunând: ... ce voiai să-mi spui ieri despre Adam Kirrane? Gata, am făcut-o. N-a fost așa de rău. Acum îmi țin respirația, fiindu-mi deja frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
prăjitură cu alune și ciocolată. Adam comandă și două Irish Coffee. Nu știu cum naiba o să ajungem acasă acum, dar sunt prea fericită și beată să-mi pese. Toată viața am așteptat pe cineva ca Adam. De fapt, aproape renunțasem. Să te aventurezi la o noapte în oraș poate fi o corvoadă uneori. Sunt sătulă să fiu atacată verbal de bărbați ce par chitiți să facă femeile să nu se mai creadă așa grozave. Din fericire nu m-am mulțumit cu nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Și zi, ești OK ? spune Katie coborând vocea. — Da, spun, ridicând din umeri. Mă rog... Da. Mă simt atât de bine, că prefer să mă ascund la budă decât să dau ochii cu colegii mei. — Ai vorbit cu Jack ? se aventurează ea. — Nu. Mi-a trimis niște flori idioate. Cum ar fi, hai să ne-mpăcăm, gata. Nici măcar nu cred că le-a comandat el, ci l-a pus pe Sven să le comande. Se aude zgomotul apei trase la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Shit. Am uitat primii pași. Îi fuge tot sângele din obraji. Nu-mi aduc aminte absolut nimic. Și nu glumesc ! Un jeté și pe urmă... ce naiba era ? Mă privește de parcă se așteaptă să-i dau răspunsul. — Ăă... o piruetă ? mă aventurez și pornesc iute mai departe, aproape Împiedicându-mă de o fată care face sfoara. Apoi o zăresc pe Lissy așezată pe un taburet, Într-o cabină. E puternic fardată și are ochii uriași și strălucitori și, ca și tipul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și Marie Îmi spune asta. Dar... țin mult la Alice. Privește În gol câteva clipe. E tot ce mi-a mai rămas de la Pete. Îl privesc și, brusc, mă simt extrem de mișcată. — Deci astă era motivul convorbirilor telefonice misterioase ? mă aventurez. De-asta a trebuit să pleci În seara aia ? Jack oftează. — Acum câteva zile, au avut un accident de mașină. Nimic grav. Dar... după ce s-a Întâmplat cu Pete, suntem extrem de sensibili la subiectul ăsta. Am vrut doar să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cravatele lui sunt simple. Dar ar purta vreodată, să zicem... o cravată cu personaje de desene animate? — Niciodată! — Înțeleg. Ridic din sprâncene. Judy, e corect să zicem că Bill este, în general, o persoană căreia nu îi place să se aventureze? Să‑și asume riscuri? — Păi... da, zice Judy. Dacă stau să mă gândesc, da, cred că așa e. — Aha! spune Rory brusc, din colțul celălalt al canapelei. Rory este celălalt prezentator al Cafelei de dimineață. Arată foarte spiluit și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ochii lui? Măcar o persoană? — Eu! se aude un glas tremurător, din spate. Ce băiat frumos... — În afară de bunica lui Tom, zice Lucy, dându‑și ochii peste cap. Există vreo persoană? Urmează altă liniște mormântală. — Eu i‑am văzut haina, se aventurează Janice timid. Dar pe el în carne și oase... nu l‑am văzut, șoptește. — Știam eu! Știam eu! Vocea lui Lucy e puternică și triumfătoare. Nici n‑a venit, așa‑i? — Normal că a venit, zic, încercând să par sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
șandvișuri cum ne pune puiul italian pe pâine, adaugă salată și împarte sandvișul în patru, încep să fiu mai optimistă. OK, poate că nu e cine știe ce loc, cu fețe de masă și cu șampanie. Poate că nu vor să se aventureze prea în larg. Dar asta e bine! Arată că încă mă mai consideră parte din echipa lor, nu? O persoană cu care poți să mănânci relaxat un sandviș și să aberezi tot felul de idei despre sezonul viitor. Poate vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încărcată de pasiune. Vizitele continuă. Încerc cât de mult pot să nu-l pomenesc pe Mao. De fapt, el nu mă întreabă niciodată despre viața mea după lucru. Pot să-mi dau seama că uneori devine curios, dar nu se aventurează. Rămâne fără cuvinte. Găsește pretexte să plece. Este sensibil și este slab în confruntări. Îl rog stăruitor să stea, iar el insistă să plece. Facem ceea ce eu numesc „mișcarea de ferăstrău” de câteva ori pe zi. Uneori, în public. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plunghi). În casă la noi numai cine n-a vrut n-a intrat. Oricum, noi, chiar de-am vrea, n-am putea. Adică am putea, dar sunt prea multe cizmele și bocancii și cioburile de sticlă, e periculos să te aventurezi, desculț, dincolo de calidor - sandalele cu care am plecat În refugiu mi-au rămas prea mici, deși parcă abia adineauri am luat-o prin grădină, la pădurea verde. Și neagră. Moș Iacob ne cheamă să ședem la ei. Mătușa Domnica s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fum. — Așteaptă și-ai să vezi, repetă Ammaji pe un ton sumbru. Și nu trecu mult până când trupa din Shahkot, prezidată de Maimuța de la Cinema, se transformă într-un oaspete regulat al câmpurilor și pădurilor ce înconjurau livada. Rareori se aventurau afară din oraș și oamenii se întrebau de ce făcuseră această călătorie sus, pe coasta dealului - oare chiar și comunitatea de primate primise vești despre Sampath și organizase o vizită? Maimuțele, când veniseră prima dată, îl priviseră pe Sampath, ciudatul membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu, nu ar face el așa ceva. Putea să le tragă pe maimuțe de cozi; nu, ar țipa. Nu, mai bine ar fi să se țină strâns... Din fericire, înainte ca vreo persoană să fie realmente rănită sau mușcată, maimuțele se aventurară în pădurea de cercetare a universității, sătule de zgomotul pe care îl făceau oamenii sau poate sătule de livadă, spiritul lor sălbatic purtându-le din ce în ce mai departe, înspre celălalt deal, unde familia le văzu continuându-și atacul asupra reliefului neajutorat, distrugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul, iar ea se aventura tot mai departe. Îndepărtându-se, începea să viseze cu ochii deschiși. Era bucătăreasa regală dintr-un mare regat, își închipuia. Acolo, în vreun vechi oraș-port, vânători fără scrupule, aventurieri temerari, flote și armate întregi stăteau la chermul și la comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]