1,792 matches
-
este maniera în care ideologia (sau pluralitatea "ideologiilor" fundamentale) reușește sau nu concilierea intereselor individuale și a celor colective. În acest cadru, la modul general, atitudinea politică rațională este îmbrăcată ideologic, problema fiind raportată la interesele urmărite în funcție de anumite repere axiologice împărtășite în plan social. Particularizată în cazul fiecăreia dintre ideologiile fundamentale, raționalitatea alegerii este vizibilă atunci când se ajunge la consecințe optime din punctul de vedere al atingerii intereselor urmărite. În mod evident, pentru fiecare caz în parte pot exista și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
modernității, atât cunoașterea, cât și ideologia se află în situația de a oferi răspunsuri pertinente. Înlocuirea rațiunii (în sensul modern, ce-i conferea rolul de instrument al cunoașterii realității) cu imaginile, eliminarea rolului central al eului individual, precum și exaltarea pluralismului axiologic sunt numai câteva dintre tezele postmoderne 440 în raport cu care atât conceptul de cunoaștere, cât și cel de ideologie trebuie să se replieze. Și asta se întâmplă în condițiile în care, de la tribuna gândirii postmoderne (și de pe poziții asumate sau nu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o formă de manifestare ideologică a cărei funcție principală ar fi aceea de a integra indivizi și comunități particulare diferite într-o cultură unică situată la nivel global. Se poate susține însă, într-o epocă a diversității și a pluralismului axiologic, existența unei culturi proprii unei lumi globale văzute ca un spațiu unic? Potrivit anumitor teoreticieni, o cultură globală ar presupune, înainte de toate, cel puțin diminuarea importanței culturilor particulare și, prin aceasta, a identității comunitare a diferitelor societăți naționale sau grupuri
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de integrare prin care am caracterizat ideologia pe parcursul acestei cărți a fost evidențiată, problema intereselor trebuind înțeleasă ca fiind una secundară, deși nu de o importanță redusă. Am arătat că, fiind vorba despre formule de cooperare socială, raportarea la standarde axiologice comune constituie încă o trimitere înspre prezența socio-culturală a ideologiei. Mai poate servi ideologia ca instrument în cunoașterea unui spațiu în care au apărut, îndeosebi în ultimele decenii, schimbări socio-politice de o deosebită profunzime și complexitate? Pentru a răspunde acestei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
regulată, dar ... dramatică”1. După întâiul război mondial, mai exact, după amintitul an 1920, critica românească devine precumpănitor profesionistă și foiletonistică, aplicată, la obiect. Cărțile sunt trecute prin sita judecăților estetice severe; li se stabilesc notele diferențiale și sunt ierarhizate axiologic. Profesionalizarea criticii este așadar un fapt. În același timp, se produce și o specializare a criticii românești din epocă. La critica așa-zis foiletonistică se adaugă o critică de tip universitar, erudită, cu bogat aparat critic, propunând vaste perspective comparatiste
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
opere reprezentative. Istoricul literar a scris în colaborare un tratat de referință. Versificația modernă se adresează specialistului și cititorului obișnuit, informând și instruind deopotrivă. Eseistul tratează cu eleganță și subtilitate chestiuni dintre cele mai interesante din sfera disciplinelor umaniste. Scara axiologică a lui Vladimir Streinu este suplă și funcțională. Din perspectiva militantismului estetic, exegetul disociază ferm valoarea de non-valoare, construind în materia 1 loc. cit. 2 idem, p.279 15 efemeră a cuvântului edificii durabile, construindu-se simultan pe sine ca
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Pagini de critică literară, vol. II, București, E.P.L., 1968, p. 40 2 idem, p. 409 3 ibidem, p. 409-410 21 Recitind oricare din analizele critice aplicate, oricare din articolele și eseurile sale descoperim imediat trăsăturile caracterizante amintite, întemeiate pe criteriul axiologic al judecății, străbătute de sensul unui militantism estetic asumat și consecvent, întro inspirată sinteză a tradiției și modernității și într-un stil elegant, elevat, imediat recognoscibil. 22 III CRITICUL LITERAR La o privire sintetică asupra operei lui Vladimir Streinu vom
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
literatura nu reprezintă nici pe departe un dat abstract ci un tezaur palpabil, păstrător al specificității și originalității noastre spirituale. Demersul său critic de o viață validează tocmai valoarea inestimabilă a acestui tezaur, într-un mereu înnoit efort de fixare axiologică ce îl alătură - în scurgerea timpului - atâtor și atâtor generații de critici. A examina modul în care Vladimir Streinu face critică aplicată - în câmpul literaturii române și în câmpul literaturii universale - este de aceea cât se poate de instructiv, nu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ei au căutat să se elibereze de tutela (poate împovărătoareă a magistrului. Ca și alți critici români de notorietate, și Vladimir Streinu stăruie asupra ideii maioresciene cu privire la „trebuința unei critice generale” pe măsură ce literatura înaintează spre vârsta adultă și se cristalizează axiologic. Streinu ne previne că ideea maioresciană n-a fost înțeleasă nuanțat, fiind tălmăcită uneori ca posibilitate de renunțare treptată la critică atunci când valorile s-au sedimentat și au pătruns în conștiința publică. Aserțiunea maioresciană „nu interzice în nici un chip exercițiul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
desfășurare lirică, socotindu-l al doilea mare poet după Eminescu. Exegeza streiniană, nutrită din frecventarea îndelungată și asiduă a celor doi geniali creatori, probează gust artistic, finețe interpretativă, asumare simpatetică a discursului poetic, rigoare, informație, cultură perfect asimilată. Adesea raportările axiologice se fac pe bază de conexiuni reciproce, de la Eminescu la Arghezi și de la Arghezi la Eminescu. Creatorul Luceafărului „prevestește” nu o dată geniul 1 E. Lovinescu - Critice, vol. II, București, Editura Minerva, 1982, p. 25 30 arghezian; Arghezi topește în retortele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și puterea de a impune această creație unică în conștiința contemporanilor. Travaliul exegetic al lui Vladimir Streinu trebuie privit permanent în corelație cu cel al confraților de generație, dintre care - se știe - unii au merite superioare în comentarea și susținerea axiologică a creației autorului Cuvintelor potrivite. Genialul poet propune - în viziunea lui Vladimir Streinu - un univers fundamental nou, de o frapantă originalitate: „Ca în perioada de ridicare a munților, când straturile de pământ inițial plane au sărit, sub puterea izbucnirilor centrale
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
demersurile exegetice: „Pentru atitudinea de respingere nostimă a câtorva scriitori (...Ă Eugen Ionescu nu prea e luat în serios.” 1 Scriind despre câțiva critici și eseiști contemporani, Vladimir Streinu este succint, aproape expeditiv, ceea ce nu exclude prețuirea și justa evaluare axiologică. Edgar Papu este un spirit „mediant asupra feluritelor forme de cultură antice, medievale și moderne”2; G. C. Nicolescu, alcătuitorul unei antologii intitulate Cântarea României, consacrată Unirii, „scrie cu vechea însuflețire și figurație a Bălcescului”3; la Silvian Iosifescu (autorul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
despre Sadoveanu sau D.R.Popescu, Vladimir Streinu se plasează cu eleganță și firesc înlăuntrul esteticului, în nucleul vibrant și palpitând al operelor literare, descifrândule structura intimă, reliefându-le frumusețile expresive, plasându-le cu rigurozitate în contextul istorico-literar cuvenit, în serii axiologice. Examenul critic se organizează în funcție de notele originale ale creațiilor comentate, subliniindu-li-se unicitatea și valoarea. La fel va proceda și în cazul literaturii universale, în perimetrul căreia s-a mișcat întotdeauna cu dezinvoltură, ca un cunoscător avizat ce era
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Ățintea la el formule de poezie cu mult mai îndrăznețe decât acelea la care îl conducea intuiția propriuzisă...”3 Studiul istorico-literar dedicat lui Macedonski are toate atributele genului, având o primă parte strict biografică și o a doua dedicată evaluării axiologice a operei. Vladimir Streinu, istoricul literar de tip pozitivist, pune la contribuție un întreg eșafodaj documentar, etalând o nebănuită voluptate de biograf, care urmărește riguros ascendența poetului, anii formării intelectuale, relațiile cu contemporanii notorii (Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Caragiale ș.a.Ă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
români (apărut în Revista Fundațiilor Regaleă, pe cel cu titlul Spre Titu Maiorescu, prilejuit de apariția primului volum din Însemnări zilnice, sub îngrijirea lui I. Al. Rădulescu-Pogoneanu, precum și Maiorescu și rolul criticii (Revista Fundațiilor Regale, numărul din martie 1940Ă. Judecata axiologică este revelatoare: „Critica lui Vladimir Streinu se dezvoltă în plan estetic; însuși scrisul său elegant, nuanțat liric, este o admirabilă expresie estetică.”2 Rămâne un paradox faptul că G. Călinescu stăruie în Istoria sa din 1941 asupra poetului Vladimir Streinu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Dacă privim o clipă lista autorilor români comentați, de la Odobescu și Hogaș la Liviu Rebreanu și Mihail Sadoveanu, de la Ionel Teodoreanu și Mircea Eliade la Marin Preda și D. R. Popescu, înțelegem că opțiunile criticului poartă mereu o evidentă motivație axiologică. Vladimir Streinu refuză în chip programatic bagatelele literare, oprindu-se la acei autori și la acele opere care prin cel puțin un element esențial sunt relevabile. Criticul construia atent, adânc și cu sentimentul duratei. Iată de ce nu i se pot
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
că domeniul semnificațiilor (prin care noi recunoaștem senzațiile ca plăcute sau dureroase, ca bune sau rele) este heterogen 4 și recesiv cărnii, în care se înregistrează „impresiile originare”. Reducția fenomenologică permite, așadar, relevarea suferinței imanente ca teritoriu necontaminat de judecăți axiologice (bine/rău), ceea ce explică de altfel situația deconcertantă în care aceeași experiență a durerii trupești (suportată într-un lagăr de exterminare, de pildă) acceptă interpretări radical diferite: unii își blestemă zilele, alții își scriu jurnalul fericirii. Atunci când referirea „naturală” a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să nu concureze autocrația sau corupția, și în care libertățile individuale să nu fie interzise prin „dreptul” celui mai tare. Pe de altă parte, prosperitatea economică și relativul echilibru social obținute în Europa occidentală par să plătească prețul unei dezorientări axiologice în proporții de masă. Pe scurt, modernitatea se înfățișează ca un hibrid compus din virtuți și defecte, din făgăduințe deschise și fatalități consumate. Creștinii nu pot discuta această stare de fapt decât folosindu-se de nomenclatorul teologic al Înțelepciunii divine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ca teritoriu preeclezial). Pentru ambele partide, în cele din urmă, „etica furnizează conținutul mântuirii”1, ceea ce pentru doctrina tradițională a Bisericii este insuficient. Creștinismul - așa cum au arătat un Pavel Florensky 2 ori Sofronie Saharov3- este ireductibil la un simplu enunț axiologic: mai mult decât o etică, religia iubirii cultivă un etos comunitar străin de ideologia romantică sau marxistă a violenței eroice 4. Pentru creștini, ideea de dreptate e limitată de practica terapeutică a iertării, a încrederii și speranței. Suveranitatea acestor virtuți
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cu o tradiție aristocratică sau când este invocată pentru ca cineva să fie ucis în Turcia sau India, de pildă (sau acolo unde încă se practică tradiția crimei de onoare 164). Omul de știință trebuie să fie ghidat de principiul neutralității axiologice și, așa cum susținea Max Weber, "să înoate împotriva curentului dacă este nevoie". Investigarea valorilor pune la grea încercare obiectitatea subiectului cunoașterii, care este purtătorul unei set propriu de valori, dobândit în cultura din care face parte, ce poate fi diferit
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
lui Platon va evolua în două direcții: ca o concepție etică, arătând felul în care oamenii trebuie să-și trăiască viața în societate, și ca o ontologie generală. Etica lui Platon a venit ca o reacție față de relativismul valoric sau axiologic susținut de sofiști, pentru el valorile fiind independente, obiective, având o existență în sine. În Dialogul Gorgias, de pildă, Platon susține că omul are poate decide care va fi scopul ultim al acțiunilor sale în viața lui: Plăcerea sau Binele
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
unde este asociată cu o tradiție aristocratică sau când este invocată pentru ca cineva să fie ucis în Turcia sau India (sau acolo unde încă se practică tradiția crimei de onoare). Omul de știință trebuie să fie ghidat de principiul neutralității axiologice și, așa cum susținea Max Weber, "să înoate împotriva curentului dacă este nevoie". Atunci când ne referim la valori facem trimitere la credințe, scopuri, acțiuni sociale, comportament, standarde și judecăți, iar acestei diversități de raportări îi corespunde în sociologie o varietate de
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și „înfrumuseța”, scrie P., ieșite din dezgustul față de „verbozitatea metisă” și „mahalagismul cultural” ale epocii postpașoptiste au condus, odată cu tendința de supraevaluare a „caligrafiei stilistice”, la „sacrificarea autenticului, a pateticului, a străfundurilor psihologice”, ajungând să se osifice apoi în criterii axiologice dogmatice, atotprezente atât în sistemul educațional, cât și în critica și estetica interbelice. Studiul Limba literară - concentrat asupra gestului genezic al lui Titu Maiorescu de a fi despărțit, în mod discriminatoriu, cuvintele „poetice” de cele „prozaice”, dând astfel naștere unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1987, p.12) Expresia materializată a funcționalității și eficienței unei aptitudini este performanța. O combinație specifică aptitudinilor care asigură posibilitatea realizării creatoare și originale a unei activități constituie talentul. În structura talentului, trăsăturile de personalitate (pasiunea, voința, interesele, activismul, orientarea axiologică) au o pondere mai mare decât în structura aptitudinilor. Geniul cel mai înalt nivel la care se poate realiza dezvoltarea și integrarea aptitudinilor. După gradul de specializare deosebim: aptitudini generale (inteligența); aptitudini speciale (aptitudini profesionale) Categorii de aptitudini: 1. Aptitudinea
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
pe cer! Eu merg la deal; luna trebuie să-mi fie în spate. Și mi-am întors repede capul s-o văz pe cea adevărată...’’), la fel, este pe loc lămurită, constituindu-se, totodată, în reper cu valoare de judecată axiologică chemat să explice tot ce se întâmplase până acum (,,Am greșit drumul ! merg la vale... Unde sunt ?’’). De asemenea, apariția iedului și reapariția lui în odaia de la han, este un incident epic închis și el într-un ermetism impenetrabil. S-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]