1,639 matches
-
Eminescu romantic? Vitalitatea poetului, înțelepciunea gândirii, bărbăția ostășească întru adevăr, frumusețea sa fizico-spirituală nimbată cu nebunia mistică a profetului, deci toate elementele necesare pentru a fi iubit și pentru a iubi, declanșau în el fioruri, pasiuni, dorințe, năzuințe, credințe, fulgerări, azururi serafice atât în plan personal cât și social, moral, religios, cultic, politic. Romantismul său are un caracter atipic, eminescian. Extraordinara putere de sentiment și închipuire, până la vrajă și halucinație; e sugestionant și antrenant. De aici rezultă sinceritatea operei lui Eminescu
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
absolut, Mihail Eminescu, se așează evident în constelația profetismului dacoromân, a profetismului spiritualității creștine universale acolo unde vorbirea înfrumusețează totul și tăcerea grăiește sublimul pretutindeni. Dacă Poetul l-a umbrit pe prozator, gânditorul creștin însă, s-a înălțat peste streașina azurului socratic, prin țâșnirea luminilor serafico-profetice. Geniul poeziei s-a împletit cu profetul gândirii într-o atare comuniune astfel încât profetul a născut poezia, iar poezia l-a înălțat pe profet în sferele celeste. Toți cei care l-au citit, l-au
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Sfântul Împărat Constantin cel Mare a beneficiat de bune și rele în viziunea unor istorici ori cercetători, în funcție de caracterul, slujirea sau slugărnicia lor. Dincolo de ei, Constantin cel Mare, Dacul nostru Imperial de Aur, s-a înălțat spre zarea nesfârșită a azurului ceresc identificându-se cu dreapta credință, cu monarhia creștină, cu slujirea apostolică, cu autoritatea și dragostea hristică, dar mai ... Citește mai mult „Niciun domnitor, în întreaga istorie, nu a meritat titlul de Mare, așa cum l-a meritat Constantin.”( John Julius
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Sfântul Împărat Constantin cel Mare a beneficiat de bune și rele în viziunea unor istorici ori cercetători, în funcție de caracterul, slujirea sau slugărnicia lor. Dincolo de ei, Constantin cel Mare, Dacul nostru Imperial de Aur, s-a înălțat spre zarea nesfârșită a azurului ceresc identificându-se cu dreapta credință, cu monarhia creștină, cu slujirea apostolică, cu autoritatea și dragostea hristică, dar mai ... IV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - ALĂTURI DE DAN PURIC - DESPRE OMUL FRUMOS, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2313 din 01
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
cântând, inimi dragi se suie peste ceruri stând. Peste tot sunt îngeri, cântec și lumină, Dacii stau cu Pruncul, invitat la Cină. Se deschid ferestre-n muguri de cuvinte, despre Betleem cu toți să luăm aminte! Suflete și inimi înspre azururi zboară, Îngerii se urcă - Domnul se pogoară ! Citește mai mult Albul de nea se scutură, se lasăpeste liniștea paradisului din casă.Miracolul plutește între înțeles și neînțeles,lăsându-ne de vorbă cu sinele mai des.Rar ni se întâmplă să
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
cântând,inimi dragi se suie peste ceruri stând.Peste tot sunt îngeri, cântec și lumină,Dacii stau cu Pruncul, invitat la Cină.Se deschid ferestre-n muguri de cuvinte,despre Betleem cu toți să luăm aminte! Suflete și inimi înspre azururi zboară,Îngerii se urcă - Domnul se pogoară !... XV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - MUNȚII FĂGĂRAȘ - VERSANTUL SUDIC: SUFERINȚĂ - JERTFĂ - MIRACOL DIVIN, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
din Adevăr, Credință, Libertate și Iubire. Altfel, spus: toate darurile duhovnicești să rodească în el ca un spic bogat de virtuți creștine în fața ispitelor torențiale ale vieții, zămislind Luptătorul creștin al lumii Ortodoxe. Gândurile sale albe cu reflexe albăstrii de azur, dăltuiesc fruntea de zenit cuprinzând soarta sa sub povârnișurile destinului Neamului. Viețuirea Luptătorului creștin în această lume trebuie să fie eonul ceresc al dăruirii sale ... Citește mai mult „Cele îndurate cu propriul sânge se aștern pe hârtie ca un document
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
din Adevăr, Credință, Libertate și Iubire. Altfel, spus: toate darurile duhovnicești să rodească în el ca un spic bogat de virtuți creștine în fața ispitelor torențiale ale vieții, zămislind Luptătorul creștin al lumii Ortodoxe. Gândurile sale albe cu reflexe albăstrii de azur, dăltuiesc fruntea de zenit cuprinzând soarta sa sub povârnișurile destinului Neamului.Viețuirea Luptătorului creștin în această lume trebuie să fie eonul ceresc al dăruirii sale ... XXXII. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
de aur fără nume Privește-n jur la ce-a rămas. Învăluit în aura copilăriei Speranța înfloririi-n viitor Pâlpâie slab în seva caldă-a gliei Și-n zâmbetul dulce-al stelelor. Sufletul ne-ntinat cerul îl atinge Nemărginirea vie de azur curat, Pleoapa străvezie se-nchide și se stinge Peste universul întunecat și mat. Cu mâinile întinse cere doar un zâmbet, Cu inima deschisă un fir de dăruire, Cu inocența-i caldă, tandrețe și un cântec Cu-ntreaga lui ființă-o
VIS DE COPIL de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381344_a_382673]
-
ce și-a uitat izvorul.(Foto: Portret de Dimitrie Loghin)... XXIX. CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?..., de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. Cu mâna streașină pe frunte, Scrutez, prin ochiul meu firav, Azurul tulburat, spre munte, De griul Marelui Zugrav. Ades, și cerul cel din noi E-ntunecat de norul greu - Și-n ce furtuni și aspre ploi Ne poartă fiii lui Atreu! Ce-ar fi să fiu un exorcist, Acel care alungă
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Și totuși e în noi arvuna - Un grăuncior de Dumnezeu - Ce poate risipi furtuna Adusă-n om de vreun Boreu. Ce-ar fi, în mine-adânc să sap ... Citește mai mult Cu mâna streașină pe frunte,Scrutez, prin ochiul meu firav,Azurul tulburat, spre munte,De griul Marelui Zugrav.Ades, și cerul cel din noiE-ntunecat de norul greu -Și-n ce furtuni și aspre ploiNe poartă fiii lui Atreu!*** Ce-ar fi să fiu un exorcist,Acel care alungă răulDin cel pătruns
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
în Hora marei sărbători a Cuvântului. Când în fiecare literă se adună polenul harului, cuvântul respiră mierea duhovniciei. Toate cuvintele Limbii noastre sfinte sunt croite din freamătul de litanii al cerului răsfrânt pe chipul frumoaselor Fecioare dace, din lacrima de azur a poetului și cântecul din zori al rugii, din oblăduirea serafică a mamelor și dumbrava primăverilor copilăriei, din doinele bunicilor și legendele nepoților haiduci, din liniștea sihăstriei și sfintele răzvrătiri ale duhului dreptății. Cuvintele noastre carpatine sunt Magii de lumină
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
și legendele nepoților haiduci, din liniștea sihăstriei și sfintele răzvrătiri ale duhului dreptății. Cuvintele noastre carpatine sunt Magii de lumină care-nsoțesc alaiul de nuntă al Limbii noastre dacoromâne, gătită în princiarele sale straie populare: toarse din aurul duhului, urzite din azurul agoniselii, țesute din argintul rugii și brodate pe purpuriul jertfei. Limba cuvântului, ca un clopot al gândului trebuie să cheme la viață, la trăire, la înnoire, la înfrumusețare, la mărturisire, la o continuă sărbătoare. Inima este altarul Dragostei și amvonul
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
lumină și cu jertfa de sânge a martirilor. Toate doinele și dorurile trecutului-prezent străbun sunt strânse în vioara sublimului cuvânt al Limbii noastre dacoromâne. Toate cuvintele Limbii noastre protodace sunt miresme de zări, căutări de-naltă credință sau cântări de azur în petale de dor. Limba noastră-dacoromână este Sfântă Catapeteasmă de Artiști, Eroi, Cuvioși, Sfinți, Martiri și Mărturisitori. Limba noastră dacoromână este Ctitorie valahă ortodoxă de Dascăli-pedagogi, Poeți, Monahi, Ierarhi și Voievozi. Limba noastră este cel mai binecuvântat Poem divin al
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
insula Caprae (Capri), bucurându-se de o viață liniștită și simplă, în contrast cu agitația Romei imperiale, unde timpul părea să suprime orice și pe oricine. Pe insula sa însă, timpul era prizonier al peisajului mirific al mării, cu albastrul ei de azur care îl impresionase pe împărat de la prima sa vizită în acel minunat loc. Viața de zi cu zi nu oferea aici spectacole grandioase precum cele de la Roma, ci bucurii mult mai mici, precum o ieșire la pescuit, sau mici plimbări
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TAINICA IUBIRE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului E ora de amiază, Maiestuos, Azurul se înclină Spre Mare Cu trupul său de Lumină Vibrând de iubire . Din Înalt, când se aruncă, Îndrăgostite valuri I se supun ca la poruncă. Și blând ca zefirul Ce-adie pe undă, Cu blândețea iubirii adânci Le inundă. Aici
TAINICA IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374556_a_375885]
-
văzut și-un curcubeu ce-n iarbă s-a născut. DESENÂND UN VIS DE TOAMNĂ Pe peticul de nor, ce-aleargă fantomatic Spre alte țărmuri, mai tense, ori mai line, Tot desenez la visul de pelerin tomnatic, Tot oscilând între azur și fragede carmine. Și mă mângâie toamna curată, dar flâmândă, Și mă alintă blând, un vânticel de-amiază, Iar grâul se topește sub raza tremurândă, Când visul meu în verde și aur se pictează. Îmi duc alene pașii spre gura
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
dacoromân legendar, de a ne regăsi în menirea noastră creștin-ortodoxă, prea primitoare, prea dăruitoare, zămislitoare de eroi, de martiri, de mărturisitori, de sfinți. Apelul ei maturizat în cicatricele suferinței ne întoarce cu fața spre Răsăritul acestui Neam, cu chemarea și azurul său asupra zbaterilor lui văzute și nevăzute, asupra tainelor lui cele mari, știute și neștiute. Fata României Mari alege anume momentul aproape ultim al trezirii, al tresvirii noastre spre Calea oferită de Mântuitorul Hristos spre salvarea noastră ca Națiune, cândva
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
adânca sa venerație pentru Dumnezeu și Neam. Alteori, trupul i se leagănă delicat și fragil, deși stârnește o tărie de cremene în fața năvălirilor ce ne răvășesc mereu Patria, săltând semeață într-o rezistență ce arde mistic cu pâlpâiri ascetice de azur. Prospețimea minții, flacăra rugii, glasul inimii suie în cățui de stihie spirituală, emanând o voință de argint, aurită într-o stăpânire de sine. Sufletul ei are pe chip un surâs oriental, fiind parcă o revelație vie a Străbunului măreț de la
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Mândru nevoie mare de cei doi copii, împăratul uită de primul său născut și își văzu mai departe de treburile sale ca și când acela nici nu ar fi existat vreodată. În peștera lui, micul prinț, pe care mama lui îl numise Azur, crescu fără alți slujitori decât un bursuc și o cârtiță bătrână, singurele viețuitoare care nu o părăsiseră pe împărăteasă. Cârtița devenise călăuza lui prin galerii iar bursucul îl apăra de pericolele din adâncuri. Învăță să se ascundă de alte viețuitoare
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
nu semăna la înfățișare cu frații lui, nu semăna nici la apucături. Nici nu-i trecea prin minte că primul născut al împăratului tocmai dădea târcoale palatului, trăgând cu urechea ici și colo la zvonurile care circulau printre locuitorii lui. Azur află că frații săi își doreau tronul, că tocmai auziseră că au un frate și că dacă aduceau împăratului dovada că el nu mai trăia, aveau să își împartă împărăția adâncurilor. Nevăzut și neauzit de nimeni, se strecură prin galerii
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
avea culoarea ochilor fiului ei, podeaua de argint pe care curgea râul lucea ca pielea fiului ei iar pereții de aur semănau leit cu părul prințului. În acel moment, biata femeie căzu în genunchi plângând amarnic. - De ce plângi, mamă? Întrebă Azur. - Nu mai știu nici eu! - E așa de frumos aici! Am să înot puțin. Se scufundă în apa curată și se lăsă purtat de curentul cald pe sub pereții strălucitori ai unui labirint de galerii inundate. La tot pasul, râul scânteia
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
scânteia de lumina nestematelor împrăștiate ca un covor multicolor pe fundul lui. Apa îl purtă dintr-o parte în alta mult timp și, tocmai pe când se gândea să se întoarcă, fu împins cu putere în sus și ridicat la suprafață. Azur se trezi într-o lume cu totul nouă, plină de verdeață și de păsări colorate. Ieși din apă, cu privirile furate de lumina uimitoare care domnea peste tot, de căldură și de mirosul amețitor al florilor presărate peste tot. Se
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
vreodată, cel mai roșu păr care putea exista prin adâncurile pământului și cel mai frumos zâmbet care putea exista oriunde. - Ce ești tu? - Sunt o fată, bineînțeles, așa cum tu ești un flăcău. - Eu sunt un prinț, simți nevoia să spună Azur. - Iar eu sunt o prințesă. Tatăl meu e Împăratul Florilor. Numele meu este Garofița. Din acea zi, Azur începu să iasă tot mai des din adâncul pământului. Se întâlnea cu Garofița și se plimbau pe câmpuri, prin păduri și peste
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
exista oriunde. - Ce ești tu? - Sunt o fată, bineînțeles, așa cum tu ești un flăcău. - Eu sunt un prinț, simți nevoia să spună Azur. - Iar eu sunt o prințesă. Tatăl meu e Împăratul Florilor. Numele meu este Garofița. Din acea zi, Azur începu să iasă tot mai des din adâncul pământului. Se întâlnea cu Garofița și se plimbau pe câmpuri, prin păduri și peste tot unde soarele strălucea aducând culoare și bucurie. Iată că într-o zi, Garofița îl așteptă chiar lângă
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]