727 matches
-
intervenea ceva „dubios“ sau „anormal“ (acele două cuvinte au fost rostite atât de liniștitor, încât ar fi putut figura într-un cântec de leagăn), dar nu mă interesa nici o asigurare. L-am condus ca un robot pe Kimball la mașină, bâiguind o mulțumire. Și tocmai atunci Jayne trase în fața casei, în Porsche. Când m-a văzut cu Kimball a rămas în mașină, privindu-ne și prefăcându-se că vorbește la celular. Imediat ce Kimball a dispărut, Jayne sări din mașină, zâmbitoare, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de frumoasa soră a lui Labiș, colega noastră mai tânără, dar nu i-ar fi spus-o nici în ruptul capului. Când întâmplător o întâlnea în holul de marmură al facultății, intra în febre, pălea și roșea în același timp, bâiguia câteva vorbe și o ștergea imediat, pretextând că era așteptat de cineva, că întârziase nu știu unde. Câțiva îi știam secretul și-l persecutam sadic: „Îi spunem noi c-o iubești, îi ziceam, dacă nu ai curaj, îți facem acest serviciu.“ Ne
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se întemeiază pe reciprocitate: „Ce drept am să-ți cer să-ți pui sufletul pe hârtie (ce fericire ar fi dacă ai face-o într-o scrisoare lungă și plină de amănunte!), atunci când eu nu sunt în stare decât să bâigui? Și totuși... dacă poți, dacă vrei, dacă nu ești convins că-ți pierzi timpul, încearcă s-o faci.“ Unde, în ale cui pagini, citite de curând, am mai întâlnit aceeași tonalitate sufletească, aceeași mărturisire inechivocă a prieteniei, aceeași înfrigurare în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
on s'accroche toujours.166 Însă atunci am rămas amețit cu două, trei cuvinte de scuze pe limbă, rostite Dumnezeu știe cum, fără șir și fără înțăles, căci n-am mai fost în stare să-mi aduc aminte ce am bâiguit. Noroc că stăpâna rochiei avea pe lângă multă îngăduință și multe bolduri 167, încât reparația s-a făcut repede și iertarea mi s-a acordat prin un surâs. Dar, vai!... O nenorocire nu vine niciodată singură. Când s-a servit ceaiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
s-a dat drept prietenul fiului ei, cu care băuse la cârciumă în urmă cu o zi. Femeia însă își pierduse băiatul de câteva zile. În loc să-și tragă palme și să nu mai iasă pe stradă un an, histrionul a bâiguit niște scuze. Unele farse însă, dacă sunt pregătite pentru a pune pe picior greșit un fanfaron, pot intra în legendă. Cei care l-au cunoscut bine pe poetul Tăutu povestesc farsele acestuia fără să se mai întrebe dacă au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
este un om foarte bun, îmi face plăcere să-l văd din când în când, însă mă plictisește. Îmi este peste putință să fiu deschis cu el, cu toate că o doresc uneori, iar el abia așteaptă lucrul acesta. Dar încep să bâigui ceva, din care de bună seamă nu înțelege nimic și în care nici eu nu mă recunosc... și mă opresc. Cât despre mărturisirile sale proprii, acestea mă plictisesc și mai rău. De ce? E un om pe care chiar dacă nu-l
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
așa se dirijează ! și iarăși rîsete. Dănuț nu mai înțelegea nimic. Hai, ăștia, ce știau ei ?, însă ea, ea mai văzuse așa ceva, doar era om mare... — De unde ți-a venit prostia asta ? Așa dirijez eu ? — Dumneavoastră nu dirijați cum trebuie, bîigui el. învățătoarea se uită iarăși spre clasă cu aerul că „i-auzi ce zice !“. Cristi dădu tonul și toți începură să rîdă care mai de care. Învățătoarea rîdea și ea. Cristi se ținea de burtă. — Care dintre ei vreți să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
începe, așa cum îi este felul, să depene povestea vieții lui. Din cele spuse de ea, omul află că mai are un frate geamăn de care nu a știut niciodată și care iată, se află în sală. Bărbatul mai apucă să bâiguie „Ce glumă mai e și asta?“ și i se face rău. Nu mai vedem îmbrățișări de frați în lacrimi, pentru că intră fetele care dansează ca mamele lor, ca să destindă atmo sfera. Individul este scos pe ușa din dos, ferit de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
într-un colț de lângă ușă. Brusc își întrerupse șirul gândurilor, bucurând-o plăcerea de a-l revedea. Nicky se urină chiar atunci făcând o mică baltă în jurul lui, udându-și pantalonașii săi flaușați. Avea unsprezece ani. Carlina la rândul ei bâigui ceva dar din fericire nu fusese auzită de nimeni, iar Nicky nu avusese nici o reacție de vinovăție. Când îl luă în brațe, ochii lui căpătară o strălucire aparte. Îmbrăcat în paltonașul de urson alb și costumaș alb părea un omuleț
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Erin, colega mea de serviciu, ridică privirea tresărind, se uită la degetele mele, apoi își acoperă gura cu mâna. — Dumnezeule! Dumnezeule! — Știu! — Te-ai logodit? Cu Luke? — Da, cu Luke, firește! Ne căsătorim în iunie! — Și cu ce te îmbraci? bâiguie ea. Sunt atât de geloasă! Dă-mi să văd inelul! De unde ți l-a luat? Eu, când o să mă logodesc, o să mă duc direct la Harry Winstons. Și ce salariu pe o lună, vorbim de salariul pe trei ani... Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un concert de vomitături dar în întuneric și cu o minte din ce în ce mai amorțită nu reușesc să deslușesc ce se întâmplă de fapt în jurul meu. Deslușesc ochii lui Alfonso în fața mea: „Ingrid ești OK?” Îhî... „Mai vrei o doză?” Încep să bâigui ceva nedeslușit nici măcar de mine. „Pe spaniolă”, adăugă un Alfonso zâmbitor. Îmi întinde iar cupa cu lichidul neatrăgător, de data asta am experiență, îmi țin respirația și beau cu ochii închiși ca să-mi păcălesc măcar două din simțuri. Mă uit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Dumnealui, cam zgârie-brânză, nu mi-a urmat sfatul, așa că, odată instalat ministrul în apartamentul de la selectul hotel "Radisson", cu toată delegația de directori în jur, a pus întrebarea fatidică: "Și acum, unde mâncăm?". Prietenul a rămas stană de piatra, a bâiguit câteva cuvinte neinteligibile și a fost salvat de directorul de protocol al MAE, un diplomat cu multă experiență, care a aranjat telefonic o cina în restaurantul hotelului. Ce a urmat pentru amic nu vă mai spun, vă dau doar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
altă matcă! Că a ridicat Cetatea Crăciuna, să se uite peste Milcov în grădina mea... Și câte încă... Pentru un văr de sânge, mi-a dat destulă bătaie de cap "părintele" aista al Domniei tale. Pe tatăl meu, iartă-l, bâiguie ea, gata să izbucnească în plâns. Iaca, ți-i dor, grăiește Ștefan domolit, cu blândețe chiar. Te-nțeleg... Și pe mine, în pribegie, mă pălea un dor nebun. Acu, ce ți-i Țara Românească, ce ți-i Țara Moldovei? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Astăzi chiar! Acu chiar! Trageri cu arcul! Călare! Pe jos! La sânge! Ai înțeles?! La sânge! Lasă-i pe mâna mea, Doamne! Mihail se apropie, întinde mâna să-i scoată bolovanul din spinare. Ce vrai?! se răstește Ștefan. Bo... bolovanu'... bâiguie el cu mâna întinsă. Lasă-l! se stropșește Ștefan. Mâna lui Mihail, întinsă, cade... Ștefan dă roată, cu pași domoli. Tușește ușor. Furtuna a trecut. Își scoate bolovanul. Și cu 'talienii ceia ce veste-poveste-i, pârcălabe de Cetatea Albă? întreabă Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ochiul drept îi este acoperit cu o cârpă neagră, mâna stângă atârnă într-o năframă, e bărbos, murdar, în țoale țărănești, în opinci; numai sabia amintește de mândrul căpitan de viteji al Măriei sale. A... a căzut... Mangopul, bolborosește el. Mangopul? bâiguie Ștefan și se lasă moale într-un jilț. Și Alexandru?! întreabă Țamblac speriat. Bârsan, pe ocolite, povestește: Galioanele turcești au venit... Și Alexandru?! repetă Ștefan întrebarea. A... a căzut... și principele, gângăvește el cu glas stins. L-au tăiat... L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îndemnul și voința sa și-l va continua de va fi ajutat!... Iar de nu, va găsi într-alt chip de interesele sale!" Strașnic, Ioane! îl bate pe umăr. Limba mea n-ar fi grăit mai limpede... "Eu... eu..., a bâiguit Papa, știam că "acel" Stephano Voywoda nu singur, ci împreună și sub conducerea regelui său Mathias, au luptat contra neamului cel spurcat, într-un război așa de mare". Ha! Ha! Ha! Mi-am găsit un rege! Să-mi trăiască! rânjește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dragule... Îți amintești tu de Baia?" Mă trec fiori pe șira spinării. Cumplită teroare. În orice clipă mă aștept: "Atârnați-l! Înțepați-l!" "Salcia", dârdâie și Negrilă. Dați-o dracului de salcie! se stropșește Isaia. Iaca, am scuipat de deochi, bâiguie Negrilă. Da' turcii ceia nu mai vin odată, bre? se jeluiește Cupcici. N-ai grijă, vin ei! Vin! Ah! Cum îi aștept! Atunci o să-i plătesc! Cu vârf și îndesat o să-i plătesc! Pupa-l-ar mă-sa rece! se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a încheiat și mai vârtos "prietenia" cu un superb pieptar de zibelină , bătut cu mărgăritare și nestemate, încheie Duma cu ironie. Ce?!?! răbufnește Ștefan. "Prietenie frățească"?!?! Între Cazimir și Mahomed?!?! exclamă Ștefan uluit, cu mânie. Cum... cum este posibil aiasta?... bâiguie el. Cum?... Alt pumnal înfipt în spatele Moldovei, șoptește el cu glas răgușit. Și tu m-ai vândut, Cazimire? Vreo înțelegere secretă? se întreabă Șendrea. Mai degrabă lingușeală, de frică, spune Țamblac. La Cracovia am auzit că în Dieta poloneză s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dumneavoastră, n-aveți destule belele?! Vă poruncesc să râdeți! Ha! Ha! După mine: "Vin turcii!!". Ha! Ha! Ha!... Stanciu stă încruntat: Cine crede că-i de râs să râdă; mie unu' mi-i mai degrabă a plânge... "Vin... vin turcii", bâiguie, se screm boierii. Așa-așa! Mai cu inimă! Mai! "Vin..." "...turcii!" Ha! Ha! Ha!... Boierii hâhâie, se screm să râdă, se uită unul la altul și sunt așa de caraghioși încât chiar le vine râsul: Vin turcii!! Ha! Ha!... Așa-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
multe bătălii, 'mnetale ești un viteaz și-un înțelept! Spune-le că nu se poate!! Moldova-i în primejdie de moarte! Venim noi de hac și tatarilor, dar... dar cu socoteală!... Toader, stingherit, se lasă de pe un picior pe altul, bâiguie: Oamenii... oamenii murmură... Murmură?! răbufnește Ștefan, gata-gata să se mânie iar, dar se stăpânește. Adică?!... Toader își frământă căciula, transpiră, mormăie: Oamenii... oamenii cârtesc... Cârtesc?!?! Nu... nu mai vor să... Zic că, dacă... dacă... își înghite cuvântul și pleacă ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mânios mușcându-și musteața, vânăt, cu tot sângele năvală în cap, amenințător. "Nu mai vor?!?!" Ce "nu mai vor?!?!" Cum "nu mai vor?!?!"... E vreme de război, nu-i pe vrute au nevrute!! E după poruncă!! Altfel!!... Avem prunci, muieri, bâiguie tânărul cu ochi albaștri. Îndură-te Doamne... Că noi... Să ne și tai... tot fugim, spune cu glasul înăbușit în căciulă. Toader, speriat, strigă la el: Nu așa, Năică!! Nu așa!! Aiasta-i răzvrătire!! strigă Mihail și trage sabia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mi-a fulgerat un gând, Sihastre!... De-o fi și-o fi să mă întorc în Scaunul Sucevei, în amintirea ăstei nopți și mulțumire înălțată lui Dumnezeu o să ridic o bisericuță, să-ți fie altar visului tău de jertfă... Daniil bâiguie sufocat de emoție: O... o bisericuță?!... A mea?!... A ta! Daniil, exaltat, văzând cu ochii minții bisericuța gata înălțată, se avântă: Știu... știu o poiană cu mesteceni pe Valea Voronețului... "Voronețul să fie! "Mănăstirea Voronețului"!" Și dacă Voronețul va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noul venit, cu modestia cuvenită, smerit. - Dar cu fumul ăsta ce-i?!, se răstește, scandalizat, strâmbând din nas, reprezentantul autorității. Poluarea paradisului este interzisă prin lege! - E fumul focurilor de toamnă, de prin curți, care-mi plăceau așa de mult, bâiguie, intimidat, pasagerul ajuns la destinație. „Bagajele” reprezintă clipele fericite și spațiile faste - drumul cu căruța de la Bistrița la Sângeorz în 1945, excursia la Someșul Rece, sau pauza dintre două cursuri în amfiteatrul Facultății de Mecanică din Cluj - evocate în După-amiaza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doar deștept, ci și spiritual și poliglot. Ion Iliescu, o spun fără nici o ironie, a reușit perfect în acest număr de one man show. — Bine că ai căzut în admirația lui Iliescu!... ricanează alter-ego-ul meu. E de-ajuns să se bâiguie câteva vorbe pe americănește și uite că și faci sluj... Dar nu e numai asta. Pe mine, mai mult decât poliglotul, m-a impresionat omul politic, modul său de a gândi. A înțeles perfect că, într-o logică strict capitalistă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
persoane. Unii din cei cu care m-am întîlnit după revenirea la Bacău mi-au adresat, direct sau la telefon, niște fraze ca la carte, pline cu regrete (e suspiciunea mea) factice. Alții s-au uitat la barba mea, au bîiguit două-trei cuvinte și au rămas cu gîndul suspendat, așteptînd să le ofer detalii. La rîndul meu, nu m-am putut preface că mă consolează toate acestea. *Doliul se opune preocupărilor obișnuite. Ceilalți uită asta și-mi cer să mă comport
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]