774 matches
-
moarte. Se strecură tiptil pe lângă el, ferindu-se din calea sa și îndreptându-se spre ușă. Fața îi era încă lipită de trupul mamei, capul îi tremura, scuturat de un hohot fără lacrimi deasupra lui. Dar mâna i se mișcă, bâjbâind după revolverul pe care-l aruncase. Maggie rămase împietrită cât timp brațul se înălță cu o mișcare lentă, aproape mecanică, până în punctul în care, chiar fără să se uite, pistolul ajunse să fie îndreptat chiar spre figura ei. Fugi. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gustul pentru show și senzațional al publicului american, fără a avea Însă și o relevanță reală. Este aberant să glosezi pe tema istoriei contemporane ca punct terminus În evoluția lumii atât timp cât, după mine, adevărata istorie nici măcar n-a Început. Noi bâjbâim Încă În plină preistorie, și ea va mai dura până când oamenii vor atinge standardul minim al condiției umane, care este capacitatea de satisfacere globală a nevoilor și trebuințelor primare - adăpost, hrană, securitate, instrucție medie etc. Adică, a acelor necesități capabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Uneori, reușeam. Precaritatea luminii de care dispuneam reprezenta totuși un impediment serios. Nu-mi puteam face o idee despre configurația locului pentru că, la maximum doi metri de mâna În care țineam bricheta aprinsă, Întunericul Își reintra viguros În drepturi. Tot bâjbâind de colo colo, mă mai pricopsisem și cu teama că gazul se va sfârși Înainte de vreme, cu toate că, la plecare, alesesem dintre cele câteva brichete pe care le aruncam neglijent În geamantan la fiecare călătorie pe cea mai plină. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
liberă a atemporalității este o convingere pe care o Împart bucuros cu sălbaticul pictat În cele mai țipătoare culori. Am călătorit Înapoi În gând - și gândul se Îngusta tot mai mult, fără speranță, pe măsură ce Înaintam - Înspre regiuni Îndepărtate unde am bâjbâit În căutarea unei deschideri secrete, pentru a descoperi că temnița timpului este sferică și fără ieșiri. Cu excepția sinuciderii, am Încercat totul. Mi-am lepădat identitatea, ca să trec drept o nălucă tradițională și să mă furișez În tărâmurile care existau Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
deasupra Pau-lui? „Là-bas, là-bas, dans la montagne“, după cum o auzisem pe Carmen cântând la operă. Într-o noapte stranie, stăteam treaz În pat, ascultând bătăile ritmice ale valurilor oceanului și plănuind fuga noastră. Oceanul părea să se ridice și să bâjbâie În Întuneric, căzând apoi greoi pe față. Despre evadarea noastră efectivă, nu prea am ce povesti. Memoria mea a reținut imaginea ei fugară În timp ce Își punea ascultătoare pantofii de pânză cu tălpi de sfoară, pe partea de cort expusă vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de pietre ce marchează o potecă de munte. Dar pe de altă parte, Într-un sens, orice poezie este pozițională: Încercarea de a-ți exprima poziția față de universul cuprins de conștiință este un Îndemn imemorial. Brațele conștiinței se Întind și bâjbâie și cu cât sunt mai lungi, cu atât mai bine. Tentacule, nu aripi sunt membrele firești ale lui Apollo. Vivian Bloodmark, un prieten filozof, va afirma ulterior că, În timp ce omul de știință vede tot ce se Întâmplă Într-un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o coloană. Stingeam felinarul și Înaintam bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu trosnetele și gemetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca un săculeț de burete În care se află un drăcușor furios. Una este să concepi operațiunea principală și alta este s-o construiești. Efortul la care este supusă mintea este uriaș; elementul temporal este total ignorat, mâna care construiește bâjbâie după un pion În cutie, Îl ia, În timp ce mintea Încă mai chibzuiește dacă e mai bine să respingă un atac sau să temporizeze și, când deschizi pumnul, constați că s-a scurs poate o oră Întreagă, o oră prefăcută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dincolo de ceea ce nu este cunoscut, neputința, frigul, Înnebunitoarele Încolăcituri și interpenetrări ale spațiului cu timpul. Este un obicei bolnăvicios, dar n-am nici o putere Împotriva lui. Poate fi comparat cu mișcarea necontrolabilă a limbii unui om suferind de insomnie care bâjbâie după un colț de măsea În bezna gurii, zdrelindu-se În timp ce face asta, și totuși perseverând. Am cunoscut oameni care după ce au atins accidental un obiect - tocul ușii, un perete - a trebuit să fie supuși unei serii sistematice și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu voi face niciodată ceva care nu-ți place sau care te face nefericită, sau te jenează, sau te întristează, sau - asta e o situație foarte ciudată și va trebui să mă ierți dacă par un pic dubios, dar cam bâjbâi în întuneric aici. Am privit rapid la fața ei încă temătoare și am știut că trebuie să continui să vorbesc dacă vreau să mă salvez. Nu voisem să spun altceva decât lucruri plăcute pe drumul spre casa ei: habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Printre copaci se zărea o căsuță galbenă cu ferestrele întunecate. " Nu-i acasă..." Cotrobăi în poșetă și scoase o cheie. Înăuntru era cald. Mirosea a crizanteme, a gutui și mere ionatane. Făcu câțiva pași și se opri lângă o ușă bâjbâind după clanță. ― Unde o fi comutatorul? Vorbea din nou cu glas tare, ca totdeauna când se știa singură. ― În orice caz, acum îți poți permite să răsufli ușurată. Ai dreptul, draga mea. Glasul se mlădie improvizând un cîntecel: Căci ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-au adunat în viața ta, și să te îngrozești cu adevărat de cele pe care nu le vei regreta niciodată. Acestea din urmă, ele te vor judeca mai aspru. Fiindcă vei fi făcut din ele slugile iluziilor tale. * Lubric, bâjbâind prin tramvaie senil sau alcoolic, uitat în lume de imaginarul divin, din mezozoic ori dintr-un viitor fără discernământ, devenit om prin deliruri exorcizate, cerșetorul visează viața ca pe un viol marin, străbătut de frisonul care vede pretutindeni domnițele din
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o prinse în brațe. Ea se smunci cu o forță neprevăzută și căzu cu umărul pe colțul unui scaun. În câteva secunde, întreaga casă rămase pe întuneric. Panica deveni și mai mare. Gerard așteptă să se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva pe scaun sau pe canapea. Ea se sustrase. Zbieră din nou. Îi mușcă degetele. Gerard îi distinse totuși, fața în clarobscur, printre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deplasă, huruind Încet, pe linia de manevră. Zăpada șoptea la ferestre. Era conștient de tresele lungi de pe haina lui și de gaura din mănușa doctorului Czinner. — Ar fi cu totul neregulamentar, Îi dădea Înainte maiorul Petkovici În timp ce cu o mână bâjbâia absent pe sub masă ca să-și găsească câinele, pe care-l trase de urechi. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, spuse colonelul Hartep și apoi i se adresă doctorului Czinner. — Știți la fel de bine ca și mine, spuse el cu blândețe, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lumină se strecură pe sub ușa potrivită prost În balamale, se auziră voci și mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului Coral auzi pe cineva bâjbâind printre saci În Încăperea vecină. Un câine amușina. Văzu câmpurile plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică, micul grup de mineri cu care fusese cândva la vânătoare de șobolani, apoi un câine pe nume Spot. Câinele intra și ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și izbăvește pe cei necăjiți. 12. El nimicește planurile oamenilor vicleni, și mîinile lor nu pot să le împlinească. 13. El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor, și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate; 14. dau peste întuneric în mijlocul zilei, bîjbîie ziua în amiaza mare ca noaptea. 15. Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva amenințărilor lor, și-l scapă din mîna celor puternici. 16. Așa încît nădejdea sprijinește pe cel nenorocit, iar fărădelegea își închide gura. 17. Ferice de omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
El face pe neamuri să crească, și El le nimicește; El le întinde pînă departe, și El le aduce înapoi în hotarele lor. 24. El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum, 25. unde bîjbîie prin întuneric, și nu văd deslușit; El îi face să se clatine ca niște oameni beți. $13 1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și a luat seama. 2. Ce știți voi, știu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în mod firesc, i-a dat un pupic și lui Dan. Este adjunctul meu, de azi înainte. Vai, ce drăguț! O să ne servească drept paravan, iubire. Au băut, au mîncat și unii s-au sărutat fără rușine, ba mai și bîjbîiau prin locuri ascunse. După care cei doi s-au dus "sus". Dan a rămas singur și s-a tot servit cu băutură pînă i s-a rupt filmul. De aici încolo nu mai știe absolut nimic. O fi coborît șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
știi? Parcă înghițiseși un ciucălău. Și ce ar fi vrut mă-ta? Să sar pe ea? Te-a încercat doar. Mama știe să se apere, dar vroia să vadă... Costică își aduce aminte. Ce gîfîia ca prostul cînd madam Anica bîjbîia... A sărit ca ars și a răsturnat cafeaua drept pe... Să moară opărit, a rîs Anica. Ciornei este cu totul derutat. Fata aceasta, cu trup de balerină, cu privire angelică, virgină pînă în măduva oaselor, rîde cu poftă că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd ei mîine pretenii o ieducăție...“ Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele porneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cioburi de sticlă și respirația îmi era atât de precipitată, încât întunericul a început să se miște ca un roi de albine. Am simțit impulsul de-a alerga la perete, sperând să nimeresc ușa sau măcar pe aproape și să bâjbâi după ea, dar n-am putut scăpa de panica ce-mi ținea picioarele legate. Bum - încă o lovitură, chiar sub mine, în spate, mult mai puternică, semănând cu un accident de mașină filmat cu încetinitorul, și celălalt capăt al sofalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu altele făcute coc, se Învârteau ca niște fusuri leneșe. Poate că acum vom afla ce vorbesc ore În șir la telefon când nu le-aude nimeni. Dar dacă stau Închise În niște baloane de săpun, așteptând eliberarea? Am intrat, bâjbâind prin aburii denși, alunecând pe pardoseala umedă. Nimic. Vocile și râsetele se auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dreptul compartimentului, pe culoar, trece pelerina cenușie a unui domn scund, sub o pălărie cu mari boruri nocturne. Mă întorc spre lentilele negre. Doamna tocmai s-a ridicat. Înaltă, dreaptă. Rămâne o clipă așa : statuară, osoasă. Încearcă, șovăind, un pas. Bâjbâie, își găsește echilibrul, înaintează spre fereastră. Își lunecă palma dreaptă pe sticlă, întâlnește mânerul. Trage, deschide fereastra. Aruncă mucul de țigară și cutia goală de carton. Se întoarce, se așază. Umeri uscați, gâtul înalt și robust. Părul încă des și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
membranele care vibrau, rănite. Plăcerea strănutului ! Parcă i-ar curăți și i-ar regenera toate mucoasele. Icnea, purificat. Întinerit, golit. Nu se mai putea liniști, sleit de puteri. Căzu într-un târziu peste birou, zdrobit. Palma luneca pe sticlă tremurând, bâjbâind. Căuta butonul lămpii, s-o stingă. În întuneric, vocea reveni sfioasă, obsedantă. Se amețise din ce în ce mai rău ?... — Jocul meu e mai periculos decât crezi, fetițo. Mult mai crud decât bănuiești... un joc al minții, calcul și fantezie. O minte mobilă, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu tabele, calculul cantităților de material și manoperă, primele fraze din memoriul tehnic. Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis după 40 de ani, lipsește hârtia igienică, apa nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură când cafea se găsește doar la piața subterană cu preț înzecit ? Se află cu toții la ora cafelei. Ceștile peste tot, aburind. Se răsfoiesc ziarele, deslușește frânturi din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]