1,419 matches
-
cadru și reușeam să mă concentrez suficient pentru a intra în direct. 3. Eliberează-te de temeri. De fapt, emoțiile care ne copleșesc atunci când intrăm în direct reprezintă tot atâtea temeri că vom da greș. Ne temem că ne vom bâlbâi, că vom face dezacorduri, că vom greși un nume, vom uita o cifră, va cădea lumina, ne va strica vântul coafura.... Ne este atât de teamă de eșec, încât nu ne mai putem controla și pe parcursul directului întreținem obsesia că
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
Până când, după vreo șase luni, mi-a zis într-o zi hai să vedem dacă mai ești în stare să faci ceva și m-a trimis să fac niște live-uri. El avea fixul ăsta cu bâlbele, să nu te bâlbâi în live. Și în ziua de astăzi am o mare mare problemă să nu mă bâlbâi în live. Și sufăr de fiecare dată când se întâmplă. Astăzi cred că nu m-aș mai supăra așa și cred că aș ști
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
ești în stare să faci ceva și m-a trimis să fac niște live-uri. El avea fixul ăsta cu bâlbele, să nu te bâlbâi în live. Și în ziua de astăzi am o mare mare problemă să nu mă bâlbâi în live. Și sufăr de fiecare dată când se întâmplă. Astăzi cred că nu m-aș mai supăra așa și cred că aș ști mai bine. M-aș uita la mine și m-aș motiva. Ca să te motivezi trebuie să
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
te uiți ca să-ți vezi greșelile. Dar ar fi bine să nu te uiți singur. Să te uiți cu cineva avizat, care să poată să-ți atragă atenția asupra lucrurilor făcute prost și să-ți dea soluții. Că dacă te bâlbâi în live și spui aici m-am bâlbâit. Ce trebuia să fac?, nu cred că te ajută cu ceva. Ai nevoie de soluții concrete. A.N.: Ce-ți place mai mult, să transmiți în direct de undeva sau să faci
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
fi bine să nu te uiți singur. Să te uiți cu cineva avizat, care să poată să-ți atragă atenția asupra lucrurilor făcute prost și să-ți dea soluții. Că dacă te bâlbâi în live și spui aici m-am bâlbâit. Ce trebuia să fac?, nu cred că te ajută cu ceva. Ai nevoie de soluții concrete. A.N.: Ce-ți place mai mult, să transmiți în direct de undeva sau să faci reportaje din același loc? C.Z.: Ideal ar
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
scad cu timpul. În general cred că live-urile simple le greșești. Pe alea importante, cu miză, nu le dai în bară. Alea simple, care ți se par cele mai ușoare și în care intri relaxat total, alea le mai bâlbâi. A.N.: Cât de importantă este colaborarea cu echipa? C.Z.: Foarte importantă. Mai ales că în situațiile cu adevărat mari, suntem legați unii de ceilalți. Mâncăm împreună, dormim împreună, bem împreună. Și nu neapărat în deplasările în străinătate. Și
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
refer: țara aceea de peste Ocean, unde campaniile pentru alegeri nu înseamnă numai bilețele cu Bombo și dosare scoase pe sub masă de Vadim Tudor. În alegerile din 2000, celebrele alegeri în care Bush a câștigat Cotro... Casa Albă cu câteva voturi „bâlbâite“ prin Florida, dezbaterile gravitau în jurul unor subiecte precum avortul sau scutul anti-rachetă. Era greu de crezut, pe atunci, că în România vom vedea politicieni care să se ia la harță pe teme atât de „abstracte“. România televizuală a ultimelor zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
în brațul Dorei o senzație de fâlfâit de aripi pe când doamna în alb rostește cu ton cântat de mezosoprană : Vă rog să fiți cât mai liniștită, să nu vă lăsați rațiunea invadată de teamă. Da, somnul rațiunii naște, naște... se bâlbâie Dora neîndrăznind să spună nici că naște "monștri" nici "pui vii" cum se amuzau cândva între prieteni. Ceea ce se va naște mâine din colaborarea noastră pusă în slujba perfecțiunii mâinilor profesorului nu poate fi decât pozitiv. Vă va aștepta probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
În colecția Epica au apărut: (alfabetic): Constantin PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Vasile IFTIME, De la Petru citire Romel MOGA, Drumul regăsirii Gheorghe SCHWARTZ, Hotarele istorice Constantin SIMIRAD, Pelerin prin două milenii Dan TOMORUG, Hotarul zeilor Eugen URICARU, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș Lucian ZUP, Manual de jocuri pentru copii 6 Doina POPA 7 Ca frunza-n vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-adevăr este nevoie și de oameni pe care să-i intereseze și chiar să-i pasioneze hărțile... nu mulți, dar e nevoie, chiar mare nevoie. Ceea ce mi s-a părut însă ciudat era faptul că un om care se bâlbâia mai ales când rostea cuvântul „hartă“, dorea să lucreze chiar la Institutul Național de Geografie. Uneori nu se bâlbâia deloc, dar când rostea cuvântul „hartă“, era sută la sută bâlbâit. — T-t-tu în ce te specializezi? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mulți, dar e nevoie, chiar mare nevoie. Ceea ce mi s-a părut însă ciudat era faptul că un om care se bâlbâia mai ales când rostea cuvântul „hartă“, dorea să lucreze chiar la Institutul Național de Geografie. Uneori nu se bâlbâia deloc, dar când rostea cuvântul „hartă“, era sută la sută bâlbâit. — T-t-tu în ce te specializezi? m-a întrebat el. — Teatru, am zis eu. — Teatru... adică faci spectacole? — Nu chiar. Citesc piese de teatru, cercetez... Racine, Ionesco, Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceilalți nu. Nici eu nu știam mare lucru despre alții, dar măcar am auzit de ei la cursuri. Îți plac piesele, nu? a zis el. — Nu neapărat, am mărturisit eu. Răspunsul meu l-a nedumerit și când era nedumerit se bâlbâia și mai tare. Îmi părea rău că-i făcusem una ca asta. — Puteam să mă apuc de orice... etnologie, istoria Asiei. S-a întâmplat să aleg teatrul, și-atât. A fost cea mai convingătoare explicație pe care m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să decidă cu ce să se îmbrace în fiecare zi. Singurele lucruri care îl preocupau erau schimbările geologice care se produceau de-a lungul coastei mării și noile tuneluri construite pentru linii ferate. Dacă apuca să abordeze asemenea subiecte, se bâlbâia, se ambala și nu-l mai oprea nimeni o oră-două. Trebuia s-o iau la fugă sau să adorm ca să-l fac să tacă. Se trezea în fiecare dimineață la ora șase cu Kimigayo pe post de ceas deșteptător, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
continua să-mi joace feste. Oare mai avea și altceva de băut? Dora zâmbi - ambiguu, zic eu - și Își mângâie abdomenul cu o mână rătăcită. — Îmi pare rău, nu mai am șampanie. Cel puțin azi. Cât vrei să stai? Am bâlbâit ceva, nu mai știu ce, după care a menționat prețul. Stingându-și țigara, mi-a explicat că nu se implică În „K. u. K. “ Observându-mi nedumerirea, adăugă: — Küssen und Körperkontakt, dragul meu. „Sărut și contact fizic. “ În cazul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aspectele mitice ale gimnasticii moderne, am profitat de ocazie și am schimbat subiectul, Întrebând-o pe Dora dacă se ducea des la film. Îmi Întoarse privirea cu un calm ciudat. — Nu locuiesc aici, dacă asta vrei să spui. Încurcat, am bâlbâit ceva și am Început să studiez modelul de pe rama chinezească, dându-mi brusc seama unde mă aflu. Trecură câteva momente, apoi Dora se uită la ceas și Își trase lent mănușile. — E șase și un sfert deja. Trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cotrobăia prin geantă, mi-am ridicat rochia. Deși nu purtam lenjerie - cred că era o zi de vară - nu prea aveam ce să-i arăt, nici lui, nici altcuiva. Dar unchiul Fritz se Înroși ca sfecla și Începu să se bâlbâie. Am făcut o scurtă reverență, am luat corespondența cu care nu știa ce să facă și am Închis ușa. Dora se abținu să nu râdă. Mă simțeam de parcă am fi devenit prieteni - de parcă am fi Împărtășit vreun secret, știi? După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
auzit. Aici pe chestionar scrie „Anton“. Dar tocmai ai spus că profesorul Îți zicea Sascha. Ăsta e numele tău adevărat? „Sascha“? S-a Îndreptat spre haina pe care i-o agățasem pe cuierul de pe ușă. Brusc, Îngrozit și alert, am bâlbâit că avea dreptate. Dar, pe bune, chiar am vrut să-i dezvălui numele meu adevărat. Nu, nu. Pe bune. Chiar Îmi părea rău. Bineînțeles că ar fi trebuit să-i spun. Doar că prima oară când am făcut cunoștință, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Domnule Knisch, dacă doriți să spuneți ceva, va trebui să așteptați. Vă rog, semnați aici. Și aici. Prostit, m-am uitat la inspectoarea Manetti care intra pe ușă. Așeză repede un formular pe masă, deșurubând un stilou. — Asistentul Diels, am bâlbâit, semnând formularul ca o mașinărie automată. — Se bucură de orele libere la care are dreptul. Mulțumesc. Și aici. Mulțumesc. Și acum puteți pleca. Îndoi formularul În aer. În direcția asta, dacă sunteți drăguț. Manetti mă conduse cu pași vioi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
des. Chiar când mă gândeam să iau ziarul, un muncitor de pe șantierul din scuar dădu la o parte ramurile grele și Își făcu apariția. Când m-a observat și-a tras fermoarul de la șliț și, ștergându-și mâinile pe pantaloni, bâlbâi: „Vei vedea...“ Dând un picior dezinteresat În direcția lui Chérie, Își recuperă Völkischer Beobachter-ul și pătura, apoi plecă. Am Încercat să atrag atenția câinelui stupid al lui Heino, care adulmeca tufișurile. Dar fiindcă nu părea să mă fi recunocut, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucătar din cârciuma familiei, astfel că doctorul a sfătuit-o să nască și apoi să dea copilul spre adopție. Karp Îi promisese că va avea grijă de ea, iar Froehlich căzu de acord să-i asigure copilului un viitor. Am bâlbâit ceva despre faptul că aranjasem deja totul Într-o schemă. În ceea ce privește acest caz, sursa mea fusese Însuși Karp, care... — Ah, da, interveni Manetti, evazivul Dr. Karp, care n-a mai fost văzut de când a murit d-șoara Wilms, vinerea trecută - În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din nou, chiar când erau pe cale să abordeze alt subiect de conversație. Armanoush a verificat enervată numărul. Nu era un număr cunoscut, Însă nu era nici unul privat. A răspuns. — Amy, unde ești? Mută de uimire, Armanoush a Început să se bâlbâie: — Ma-mă! Cum ai... cum de ai alt număr acum? A, păi, fiindcă te sun de pe mobilul doamnei Grinnell, a recunoscut Rose. Sigur, n-aș fi fost nevoită să-mi dau atâta osteneală dacă aveai grijă să-mi răspunzi. Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi un sărut prietenesc, pecetluit de compasiune din partea lui Armanoush și de admirație din partea lui Matt, fiindcă amândoi erau extrem de departe de a simți vreun fel de pasiune. — Știi, toată seara am vrut să-ți spun lucrul ăsta, s-a bâlbâit Matt, ca și cum ar fi fost Împovărat de un adevăr neplăcut pe care era pe cale să-l mărturisească. Miroși nemaipomenit... E ceva neobișnuit și exotic... Ca... — Ca ce? a Întrebat Armanoush pălind pe când i se ivea În minte imaginea farfuriei aburinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atingere semăna cu niște firmituri. A scos mâinile din buzunare, doar ca să vadă că vârfurile degetelor Îi erau acoperite cu boabele maronii, sfințite de Petite-Ma și strecurate acolo ca să o apere de deochi. Ia te uită! Grâu... grâu... a bâlbâit Asya cuvântul pe tonuri diferite. Petite-Ma Încearcă să mă protejeze de rău. A desfăcut palma și i-a dat un bob de grâu. Însă imediat ce a făcut asta a roșit, de parcă dăduse În vileag un secret amoros. Roșie Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a Început să-i dea târcoale, descriind cercuri din ce În ce mai strâmte În jurul lui Armanoush, amușinându-i papucii, până când a hotărât că nu era nimic demn de interes acolo. — Îmi pare foarte rău, nu știu cum de am dormit atât de mult, s-a bâlbâit Armanoush Într-o engleză vorbită cu Încetinitorul. — Sigur, trupul tău avea nevoie de somn. E un zbor lung, a spus mătușa Zeliha. Deși avea un accent potrivit, Însă evident, și tendința să accentueze silabele greșite, părea destul de În largul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecut prin apropiere, trimițând valuri mici spre țărm. Era un vas mare care transporta petrol. — Am observat că nu era nici un tată prin preajmă, Însă m-am gândit că poate a murit sau mai știu eu ce altceva, s-a bâlbâit Armanoush. Îmi pare rău. — Îți pare rău că tatăl meu nu e mort, a chicotit Asya. A aruncat o privire rapidă spre Armanoush care era roșie ca focul. Dar ai dreptate, să știi, a spus Asya cu o sclipire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]