1,442 matches
-
prezinte convenabil în fața Europei culte>>” (v. Mircea Zaciu, „Starea poeziei”, în România literară, 11, nr. 42, 19 octombrie 1978, p. 4).</footnote>. Credeam că vă întîlnesc acolo și l-am rugat pe Sergiu Adam să vă transmită cele cuvenite. La bîlciul „internațional” de la noi, Sergiu Adam mi-a adus salutările d-voastră pentru care vă mulțumesc. Probabil n-a uitat să vi le transmită și pe cele ale mele. Îmi pare rău de sezonul d-voastră mohorît. Nici concediul nostru n-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Camber exista, de asemenea, o biserică. Reședința comunei era în satul Armutli, aici fiind construită în anul 1887 o clădire nouă ca sediu al primăriei. În fiecare an, la 29 iulie, de Sfântul Ilie, în satul Camber se organiza un bâlci "la care se adună lume din satele învecinate"787. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația comunei era de 1 123 de locuitori, din care: 317 români, 700 bulgari, 44 tătari, 32 turci, 20 găgăuzi 788. Dintre aceștia: 222 erau
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din această viață activă, astăzi a căzut în amorțire"2408. Cu toate acestea, autorii raportului se declarau mulțumiți de faptul că "vedem cu încredere și bucurie administrațiunea de astăzi îndreptând privirile sale asupra problemelor economice ale județului (...) precum și ideea unui bâlci anual, cum e cel din Chilia basarabeană, care stabilindu-se în Sulina ar face din acest oraș o piață ce ar servi schimbului produselor țării cu cele ale Mării Negre"2409. În opinia autorilor memoriului, la revigorarea portului Sulina "ar contribui
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
până la localuri În care se spune că ți se oferă opium, până târziu după miezul nopții. A treia zi de Frisco plecăm. Trecem prin orășelul copiilor. Sub numele de „Merry go round”, aici e comedia, cum Îi spunem noi la bâlciurile noastre, adică călușeii. Dulapul e mai mare, mai Înalt. Dar ce aspect gigantic are „Montagne russe”, pe care nu-l putem ocoli. Urcăm În el, urcăm și urcăm, de nu se mai termină. Ajunși În vârf ni se oferă o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
prispă alături de bățul plin de sânge și a intrat în căsuță, văzându-și mai departe de treburile ei, ca și cum cele întâmplate erau lucruri perfect normale, intrând în desfășurarea firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă plopii." (T. Arghezi) 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ Dar nu ploua. Era o căldură sufocantă, înăbușitoare. Aerul era fierbinte, aproape irespirabil. "Seceta a ucis orice boare de vânt Soarele s-a topit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în grădina neculeasă a sentimentelor refulate. Astăzi am aflat de ce caut mereu în peregrinările mele podul de piatră și râul. Drumul ce trece peste el duce în câmpie, câmpia nesfârșită a sudului. Ce animație e pe strada asta când vine bâlciul, în luna august. Nu-ți vine să crezi. Mașini, oameni și copii, motociclete, biciclete merg spre bâlci. Muzica se aude de departe. Bâlciul e un fel de carnaval fără măști. Pepeni de vânzare, vată de zahăr ars, papagali multicolori ghicitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
piatră și râul. Drumul ce trece peste el duce în câmpie, câmpia nesfârșită a sudului. Ce animație e pe strada asta când vine bâlciul, în luna august. Nu-ți vine să crezi. Mașini, oameni și copii, motociclete, biciclete merg spre bâlci. Muzica se aude de departe. Bâlciul e un fel de carnaval fără măști. Pepeni de vânzare, vată de zahăr ars, papagali multicolori ghicitori de soartă, limba soacrei, gornițe pentru copii, scamatori. Un du te vino amețitor. Prin fața ochilor mei trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
peste el duce în câmpie, câmpia nesfârșită a sudului. Ce animație e pe strada asta când vine bâlciul, în luna august. Nu-ți vine să crezi. Mașini, oameni și copii, motociclete, biciclete merg spre bâlci. Muzica se aude de departe. Bâlciul e un fel de carnaval fără măști. Pepeni de vânzare, vată de zahăr ars, papagali multicolori ghicitori de soartă, limba soacrei, gornițe pentru copii, scamatori. Un du te vino amețitor. Prin fața ochilor mei trece doar un camion gol, hodorogit spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vânzare, vată de zahăr ars, papagali multicolori ghicitori de soartă, limba soacrei, gornițe pentru copii, scamatori. Un du te vino amețitor. Prin fața ochilor mei trece doar un camion gol, hodorogit spre marginea orașului; dincolo de cartierul unde se instalează de obicei bâlciul. Pescarul unui singur peștișor cât palma unui copil a luat crâsnicul și a plecat. Peștișorul mi l-a lăsat mie: "Faceți ce vreți cu el!" Mă gândesc că un peștișor galben ar fi fost mai interesant. Dar de unde să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
arunca în apa asta tulbure, nu înainte de a-i cere să-mi îndeplinească câteva dorințe. Până atunci privesc ca în oglinda apei în trecut. Oglinda vibrează prin undele ei și eu aud forfota oamenilor ce vin și se duc la bâlci, ca pe o membrană lichidă, unduitoare a memoriei. Străzile au viața lor: se nasc, trăiesc, dispar. Drumul de peste râu, de peste pod și-a trăit viața sa intensă cu ani în urmă. O intensitate ce s-a risipit ca energia unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
joc nevinovat, ca și cel de acum. Un joc într-un râu banal, venind din câmpia nesfârșită și plecând în câmpia nesfârșită, în care s-a rătăcit un peștișor cu reflexe oțelite, captiv sub bolta inexorabilă a timpului ce trece. Bâlciul Pe atunci cea mai mare bucurie era bâlciul, toată lumea se plimba în bâlci, în centrul orașului nu mai vedeai pe nimeni. Și noi îl cutreieram de mai multe ori în fiecare seară. Ne mișcam în cerc. Bâlciul forma o roată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
joc într-un râu banal, venind din câmpia nesfârșită și plecând în câmpia nesfârșită, în care s-a rătăcit un peștișor cu reflexe oțelite, captiv sub bolta inexorabilă a timpului ce trece. Bâlciul Pe atunci cea mai mare bucurie era bâlciul, toată lumea se plimba în bâlci, în centrul orașului nu mai vedeai pe nimeni. Și noi îl cutreieram de mai multe ori în fiecare seară. Ne mișcam în cerc. Bâlciul forma o roată uriașă în mijlocul căreia se roteau lanțurile. Erau cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
venind din câmpia nesfârșită și plecând în câmpia nesfârșită, în care s-a rătăcit un peștișor cu reflexe oțelite, captiv sub bolta inexorabilă a timpului ce trece. Bâlciul Pe atunci cea mai mare bucurie era bâlciul, toată lumea se plimba în bâlci, în centrul orașului nu mai vedeai pe nimeni. Și noi îl cutreieram de mai multe ori în fiecare seară. Ne mișcam în cerc. Bâlciul forma o roată uriașă în mijlocul căreia se roteau lanțurile. Erau cam cinci-șase asemenea scrânciobe în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
timpului ce trece. Bâlciul Pe atunci cea mai mare bucurie era bâlciul, toată lumea se plimba în bâlci, în centrul orașului nu mai vedeai pe nimeni. Și noi îl cutreieram de mai multe ori în fiecare seară. Ne mișcam în cerc. Bâlciul forma o roată uriașă în mijlocul căreia se roteau lanțurile. Erau cam cinci-șase asemenea scrânciobe în care te învârteai, dacă voiai, până amețeai de nu mai știai unde te afli, în timp ce fanfara cânta neîncetat. Alămurile răsunau la mare distanță. De acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
până amețeai de nu mai știai unde te afli, în timp ce fanfara cânta neîncetat. Alămurile răsunau la mare distanță. De acasă, deși ne aflam la patru cinci kilometri, auzeam toată noaptea sunetele stridente amplificate, reunite unele cu altele în eter. În bâlci vacarmul era de-a dreptul amețitor, încât când scăpai de acolo răsuflai ușurat. Cu toate astea peste două trei zile reveneai dealtfel, nu aveai ce să faci într-un orășel în care nu se întâmpla nimic. Uneori puteai să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Cu toate astea peste două trei zile reveneai dealtfel, nu aveai ce să faci într-un orășel în care nu se întâmpla nimic. Uneori puteai să te duci la cinema (unde rula filmul "Tudor"), dar tot mai frumos era la bâlci. Acolo vedeai lume pe viu, mai vedeai câte un circ, vedeai iluzioniști și mâncai cu plăcere, deoarece nu erai atent ce faci, gogoși pudrate cu zahăr fin de o calitate îndoielnică. Mie îmi plăcea însă zidul curajului, motociclistul virtuos ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a numit mai târziu "zidul morții"). Unii spuneau că motociclistul acrobat n-a murit: s-a renunțat la acel spectacol pentru că era prea simplu, îl putea face oricine și nu avea haz decât pentru copii. Până când au apărut instalațiile electronice, bâlciul era un bâlci adevărat. Prezentatorii de spectacole își făceau reclamă strigând în pâlnii metalice rezonante până răgușeau. Vocea lor stridentă trebuia să acopere strigătele celorlalți animatori, care se aflau doar la zece cincisprezece metri unii de alții. La unele spectacole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
târziu "zidul morții"). Unii spuneau că motociclistul acrobat n-a murit: s-a renunțat la acel spectacol pentru că era prea simplu, îl putea face oricine și nu avea haz decât pentru copii. Până când au apărut instalațiile electronice, bâlciul era un bâlci adevărat. Prezentatorii de spectacole își făceau reclamă strigând în pâlnii metalice rezonante până răgușeau. Vocea lor stridentă trebuia să acopere strigătele celorlalți animatori, care se aflau doar la zece cincisprezece metri unii de alții. La unele spectacole, biletul de intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
șase șapte bomboane câștigate, venea și "norocul": sticla cu vin. (Mai târziu am făcut un calcul: nici unul din trăgători nu câștiga sticla cu vin era mai ieftină decât banii pe care îi punea fiecare în joc). Electronica a schimbat înfățișarea bâlciului. În locul fanfarelor au apărut boxe, microfoane, portavoce. Bâlciul era luminat de sute de reclame multicolore, lumina se înălța spre cer ca o văpaie. Muzica răsuna asurzitor peste tot. Vacarmul năucitor îl întrecea pe cel de altădată. Circarii au mai inventat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu vin. (Mai târziu am făcut un calcul: nici unul din trăgători nu câștiga sticla cu vin era mai ieftină decât banii pe care îi punea fiecare în joc). Electronica a schimbat înfățișarea bâlciului. În locul fanfarelor au apărut boxe, microfoane, portavoce. Bâlciul era luminat de sute de reclame multicolore, lumina se înălța spre cer ca o văpaie. Muzica răsuna asurzitor peste tot. Vacarmul năucitor îl întrecea pe cel de altădată. Circarii au mai inventat ceva: sub cupola de pânză unde aveau loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de altădată. Circarii au mai inventat ceva: sub cupola de pânză unde aveau loc spectacolele de iluzionism au instalat discoteca. Nu departe au apărut și jocurile mecanice cu rachete teleghidate. Centrul orașului devenise iarăși pustiu. Lumea mergea din nou la bâlci. Cei în vârstă spuneau: Pe vremea noastră era mai frumos. Venea la bâlci toată protipendada...Acum n-a rămas mai nimic, nici fanfara, nici zidul curajului. Ce să vezi la bâlci!? Tinerii gândeau altfel: Avem discotecă, avem jocuri mecanice, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
loc spectacolele de iluzionism au instalat discoteca. Nu departe au apărut și jocurile mecanice cu rachete teleghidate. Centrul orașului devenise iarăși pustiu. Lumea mergea din nou la bâlci. Cei în vârstă spuneau: Pe vremea noastră era mai frumos. Venea la bâlci toată protipendada...Acum n-a rămas mai nimic, nici fanfara, nici zidul curajului. Ce să vezi la bâlci!? Tinerii gândeau altfel: Avem discotecă, avem jocuri mecanice, ne-ajunge! Și-apoi, ne plac și celelalte. Vedem și noi cum era pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
orașului devenise iarăși pustiu. Lumea mergea din nou la bâlci. Cei în vârstă spuneau: Pe vremea noastră era mai frumos. Venea la bâlci toată protipendada...Acum n-a rămas mai nimic, nici fanfara, nici zidul curajului. Ce să vezi la bâlci!? Tinerii gândeau altfel: Avem discotecă, avem jocuri mecanice, ne-ajunge! Și-apoi, ne plac și celelalte. Vedem și noi cum era pe vremea bunicilor noștri. Bâlciul cu tot calabalâcul lui se instala tot la marginea orașului, în același loc viran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
n-a rămas mai nimic, nici fanfara, nici zidul curajului. Ce să vezi la bâlci!? Tinerii gândeau altfel: Avem discotecă, avem jocuri mecanice, ne-ajunge! Și-apoi, ne plac și celelalte. Vedem și noi cum era pe vremea bunicilor noștri. Bâlciul cu tot calabalâcul lui se instala tot la marginea orașului, în același loc viran. Rămânea două săptămâni, apoi pleca. N-am știut niciodată de unde venea și unde se ducea, auzeam doar atât: A venit bâlciul! A plecat bâlciul! După plecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
era pe vremea bunicilor noștri. Bâlciul cu tot calabalâcul lui se instala tot la marginea orașului, în același loc viran. Rămânea două săptămâni, apoi pleca. N-am știut niciodată de unde venea și unde se ducea, auzeam doar atât: A venit bâlciul! A plecat bâlciul! După plecare se așternea peste oraș o monotonie apăsătoare, care ținea până când venea iarăși. Și totdeauna venea cu ceva nemaiauzit, nemaivăzut. Sau, poate, uitasem eu ce văzusem cu un an în urmă. Anul ăsta bâlciul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]