3,148 matches
-
pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se făceau din bârne. Așezau talpa casei pe piatră și apoi puneau bârne care se încheiau la capete. Casele aveau, în general, o cameră și o tindă, iar altele două camere despărțite prin tindă. Din vechi, în case se făcea cuptor cu horn. Pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se făceau din bârne. Așezau talpa casei pe piatră și apoi puneau bârne care se încheiau la capete. Casele aveau, în general, o cameră și o tindă, iar altele două camere despărțite prin tindă. Din vechi, în case se făcea cuptor cu horn. Pe cuptor se putea dormi, iar în vatra lui se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
adevăr, de câteva clipe, colosala roată de mai bine de zece coți diametru Începuse să Încetinească, iar reînvierile mortului deveniseră mai sporadice. În cele din urmă, se opri de-a binelea. Doi străjeri se cățărară cu grijă peste schelăria de bârne care o susținea, până când ajunseră la punctul unde trupul rămăsese Înțepenit. De acolo, ajutându-se cu frânghiile, coborâră macabra Încărcătură până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i de aici pe gură-cască! le strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
impresionate. Totuși, se întâmplă des ca după aceea să‑ți piară îndrăzneala, iar de cele mai multe ori fata nu îndrăznește nici pe jumătate. Anna știe foarte bine din ce film e chestia asta. Deja vede în fața ei preeria, caii, casele de bârne, cactușii, bărbații singuratici și înarmați. Dar, deși știe, vrea foarte, foarte mult. E ciudat. Când îți dai seama foarte bine despre ce‑i vorba și totuși vrei să vezi dacă nu cumva mai este ceva dincolo de toate astea. Și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vestice. Cum ușa de la una dintre camerele alăturate era crăpată, aveam o priveliște perfectă asupra a ceea ce se întâmpla înăuntru. Camera avea peste patruzeci de metri lungime, o pardoseală goală din lemn lustruit, pereți lambrisați și un tavan înalt cu bârne de stejar și gurgui sculptați. Încăperea era dominată de o masă lungă de stejar, care era înconjurată pe toate cele patru laturi de scaune din piele cu spătar înalt, fiecare având pe el un disc de argint cu ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fi părut o licență pentru a tipări bani și erau o grămadă de oameni afară, la privit, care demonstrau asta. În capătul nordic al Fasenenstrasse, sinagoga din apropiere de linia de S-Bahn fumega încă mocnit, o ruină înnegrită, dezmembrată, de bârne și ziduri arse până la temelie. Nu sunt clarvăzător, dar pot să spun că fiecare om cinstit care a văzut-o se gândea la același lucru ca și mine: câte alte clădiri aveau să mai sfârșească în același fel înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe De păroase, De bărboase Joimarițe. Și cum stam sub vânt și frig Strâns cârlig, Iscodind cu ochii treji Mai de sus de bârnă drumul, Unde seara țese fumul Multor mreji: Pe subt vreascuri văzui bine Repezită înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-o bârnă, Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Avionul tău de seară, Este de bombardament - Este ora cinci și zece: M-am uitat la termostat Fierbințeala lumii trece Dintr-un stat într-un alt stat Nici un lucru nu atârnă Până la pământ degeaba Când te-nhami să cari o bârnă, Nu mai cochetezi cu graba Nu mai da cu cai în mine Când asculți muzici de Bach, Calul de bătaie ține Cât remiza la un șah Nici un cal, nici altă piesă Nu vor fi căluți de mare Adâncimea e, prințesă
UN COMPAS de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364510_a_365839]
-
spune și putem crede, îl vor rade împreună cu alți trei dintre ceilalți Munți Apuseni. Atunci în această piață istorică vor rămâne doar niște clădiri refăcute superficial, prin lucrări și materiale ieftine, care în interior se vor sprijini pe consolidări cu bârne mascate, decorate cu sclipiciuri și zugrăveli lavabile, pardosite cu plastic second hand, iar la exterior, în locul bandajelor propagandistice de azi, vor fi niște tencuieli netede și colorate, uși și geamuri de termopan, tot din plastic. Pe fațade vor fi puse
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
ar fi fost Mândra, joi, Joiana, vineri, Vireana, sâmbătă, Sâmbi iar duminica, Dumana. M-am dus pe islaz după Lunița și am luat-o cu mine la sălaș. Sălașul a devenit locuința mea. A fost construit de bunicul meu din bârne. Acolo locuia el pe timp de vară ca să poată avea grijă de animale și munci pământul. După ce a murit bunicul nimeni nu a mai muncit pământul decât strictul necesar pentru a ține o singură vacă. Prea mult timp nici Lunița
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
ajutor, focul deja cuprindea casa din toate părțile. Cei doi misionari se repeziră spre casă, să încerce să salveze ce se putea. Reușiră să intre pe ușa din spatele casei, să găsească printre flăcări și fum un om căzut sub o bârnă ce ardea și bloca ieșirea din casă. Cei doi ridicară bârna, scoaseră omul de sub ea și-l duseră afară, unde de-abia mai sufla. Dar omul strigă: - Flavia, soția! Clementine, Cesare, fiicele mele! - Ce-i cu ele ? întrebă Theodoros. - Sunt
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
se repeziră spre casă, să încerce să salveze ce se putea. Reușiră să intre pe ușa din spatele casei, să găsească printre flăcări și fum un om căzut sub o bârnă ce ardea și bloca ieșirea din casă. Cei doi ridicară bârna, scoaseră omul de sub ea și-l duseră afară, unde de-abia mai sufla. Dar omul strigă: - Flavia, soția! Clementine, Cesare, fiicele mele! - Ce-i cu ele ? întrebă Theodoros. - Sunt în odaia cealaltă! Focul le-a închis acolo! se văieta stăpânul
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
acoperiș! - Tu, Orestes!? Domnul te-a adus acum aici! Urc imediat cu tine! Orestes, Artemios și Theodoros urcară, cum se putea, pe acoperișul în flăcări ai casei și dărâmară resturile acoperișului arzând, ce căzu în afara casei. Scoaseră din tavan niște bârne prin pod, chiar deasupra odăii unde se aflau cele trei ființe izolate de foc. Orestes spuse lui Artemios că el va coborî în odaie, să caute cele trei femei. Pe una o găsi leșinată. O ridică în brațe, deasupra capului
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
3,16-17)Înainte de a coborâ spre apă, au mers la dușurile din apropiere pentru a-șiîmbrăca acele tunici albe sau stăteau cuviincioși în așteptarea rândului, pelângă numeroasele autobuze sosite în acea dimineață.Scările de lemn duc spre un platou înconjurat de bârne de siguranță. Uniidintre pelerini făceau primele cunoștințe, schimbau părerei sau sefotografiau.Un loc pitoresc în apropiere este rezervat pick-nikurilor. Unii turiști și-ausărbătorit ,,ziua onomastică''-nou prilej de bucurii și afirmare a credinței strămoșești. Poate un unic prilej în viață!Când
BOTEZUL ÎN APELE IORDANULUI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363345_a_364674]
-
fumează ultima țigarăapoi trece oraexactăpe cealaltă parteo pasăretrece prin el șiscoate pălăria... V. FEL DE NEDREPTATE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1291 din 14 iulie 2014. din ochii mei unde cădeai te ridicai din fiecare ploaie de pe fiecare bârnă atât de strâmb cioplită ai vrut să schimbi lumea pentru mine și eu a trebuit să înțeleg pierderea ta singura viață din singura moarte care o să doară ... Citește mai mult din ochii mei unde cădeaite ridicaidin fiecare ploaiede pe fiecare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
atât de strâmb cioplită ai vrut să schimbi lumea pentru mine și eu a trebuit să înțeleg pierderea ta singura viață din singura moarte care o să doară ... Citește mai mult din ochii mei unde cădeaite ridicaidin fiecare ploaiede pe fiecare bârnă atât de strâmb cioplităai vrut să schimbi lumeapentru mineșieu a trebuit să înțeleg pierderea tasingura viață din singura moarte care o să doară... VI. VREME DE ZI, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014. când s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
că superiorul organism de dirijare planifica numai indicatorii de raportare, cei de realizare rămânând în sfera amintitei demagogii. Acest triumfalism nerușinat la adresa nevoilor populației era infracționalitatea ridicată la nivel de regim politic, chiar dacă urmașii de astăzi, ascunzându-și cu nerușinare bârna, dau vina pe paiul lui Iliescu. Corneliu LEU București 19 decembrie 2014 Referință Bibliografică: Corneliu LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (8) - O CULTURĂ INFRACȚIONALĂ (1) / Corneliu Leu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23
O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367805_a_369134]
-
Știu și eu, tată socru, ce ar fi? Cred că ar fi o minune să avem cu cine vorbi... hai să vedem! O mașină de lux oprește în fața unei case care aproape că nici gard nu mai are. Doar câteva bârne legate, pe ici-colo, cu sârmă. Din mașină coboară doi bărbați, amândoi cu barbă, unul o avea albă, celălalt încă neagră. O doamnă frumoasă coboară ca o prințesă. Nu putea să facă parte din acest peisaj, în niciun caz. Bărbații au
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
Bicele pocneau pe spinările acelora ce fuseseră înhămați, despicându-le pielea din care șuvițe de sânge se amestecau cu praful de pe corpurile lor. Doamna ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei în picioare, privind în ochii pașei. Pe sub sprâncene, Schender încuviință să-i
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
-l părăsi". Coloana Infinitului sau Coloana Recunoștinței fără Sfârșit, reprezintă un loc deosibit în viziunea exegeților și a lumii întregi. Există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Încă din 1909 în atelierul lui Brâncuși ar fi existat "trunchiuri și bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziția sa personală de la New York, Brâncuși expune proiectul sau sub numele devenit celebru, Coloana fără sfârșit. Brâncuși însuși o
ANIVERSAREA NASTERII LUI CONSTANTIN BRANCUSI de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367168_a_368497]
-
și fără a avea cin mare. La drept vorbind, nu-mi amintesc deloc de dânsul, fiindcă s-a stins din viață când eu eram un copil de numai doi anișori. După moartea lui, mama a rămas cu o căsuță de bârne și ceva cheag, nu cine știe ce, doar atâta cât să poată viețui cu copiii fără să știe ce-i sărăcia. Eram doi copii: eu, Zinovie, și fratele meu, Markel, mai mare decât mine cu vreo opt ani. Markel era iute din
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
un țandac de geam spart pe unde strecurându-mi mâna îi scoteam, îi puneam în cămașă și-i aduceam acasă, murdar de parcă veneam direct din galeriile de extracție. Podul de la marginea satului de vechi ce era, începuseră reparațiile, se aduseseră bârne pentru altul nou, noi ne împrietenisem cu paznicul pe care unii îl țineau de vorbă, iar alții își umpleau sânul cu surcele de foc și tuleo! Ne uitam cu mirare la soneta care făcea gropi pentru înfigerea stâlpilor, stăteam ceasuri
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
erau tăiați cu joagărul iar grinzile rezultate erau găurite cu burghiile, cărate cu spatele de câte patru sau șase înși din cei mai voinici sau înșirați doi câte doi cu lemne groase trecute pe de desubt și, odată aranjate peste bârnele de protecție erau fixate cu buloane de fier bine strânse la capete cu șaibe și piulițe. Fetele ieșeau dumineca la horă gătite cu ii și fote bluze cu altițe dar și rochii de-a gata aduse de câte cineva care
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
peșterile și ascunzătorile în care stăteau, sau luând în fugă ce se mai putea, dispăruseră care pe unde apucaseră fiindcă dacă erau prinși răstignirea îi aștepta la primul copac întâlnit în cale, fără ca cineva să se mai obosească să facă bârne de lemn. Acum însă, în ziua hotărâtă a morții sale, el, Baraba, scăpase pe treptele pretoriului datorită condamnării învățătorului Iisus. Dismas și Hestus nu aveau nici ei să mai scape. El însă, triumfase. Dar durerea din umăr îl readuse cu
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]