798 matches
-
cu totul. Afară de aceste două regiuni, care cuprind miezul Ardealului, mai sunt de jur împrejur câteva petece de podiș acolo unde marea făcea golfuri între munți. Cel mai însemnat colț al podișului ardelean e șesul Bârsei. La drept vorbind łinutul Bârsei e podiș numai prin înălțimea sa față de Marea Neagră, altfel ca înfățișare, e neted, întocmai ca și cea mai netedă câmpie.” (Simion Mehedinți) „Ardealul e străbătut în toate părțile de drumuri vechi și bine îngrijite...Călătoria noastră însemnează o trecere din
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
CORNELIU, fiul lui Tatu Aurel și Maria, născut la data de 8 aprilie 1971 în localitatea Turda, județul Cluj, România, cu domiciliul actual în Austria, 3321 Ardagger, Ardagger Stift 57/2, cu ultimul domiciliu din România, în localitatea Cluj-Napoca, str. Bârsei nr. 2, ap. 31, jud. Cluj.(611/2004) 111. TEODOSIU SIMONA-ELENA, fiica lui Atanasiu Marcel și Maria, născută la data de 7 iunie 1973 în localitatea Comarnic, județul Prahova, România, cu domiciliul actual în S.U.A., WA 98004-8144 Bellevue, 102nd Ave
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169102_a_170431]
-
era mai mică. În estul Transilvaniei, așezările erau grupate în patru nuclee teritoriale mai importante, aflate între cursurile superioare ale Târnavelor, la izvoarele Mureșului și Oltului și pe firul apelor. În colțul de sud-est, erau două nuclee teritoriale în zona Bârsei, în centrul județului Covasna, pe malul stâng al Oltului, și în zona Brașovului, la care se adăugau așezările din zona depresiunii Făgărașului, situate între Olt și Carpați. Din această prezentare a așezărilor aflate în toate provinciile românești rezultă, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și din zona Giurgiu s-au unificat în mod pașnic sau prin forță, iar cele două grupări din sudul Transilvaniei, din zona Brașov și Sf. Gheorghe s-au unit teritorial, în secolul al XII-lea, într-o formațiune nouă, Țara Bârsei.24 În interiorul acestor structuri politico-teritoriale, feudalizarea se accentuează alegerea conducătorilor de obști și uniuni de obști, din perioada anterioară (secolele VII-X), este înlocuită, treptat dar nestăvilit, prin succesiunea ereditară. Acea alegere tradițională a conducătorului politic al obștii (cneaz sau jude
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Oricât de rudimentare, instituțiiile sociale, politice, militare nu pot fi împrumutate de la un alt popor, fiind rezultatul unei cerințe social-istorice, al unei evoluții interne, precum societatea românească din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Aducera cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, în 1211, de către regele Andrei II al Ungariei reprezenta un scut față de pericolul cuman, autoritatea regatului în sudul Transilvaniei încă nu era consolidată. În acești ani de la începutul secolului al XIII-lea, politica papală miza pe creștinarea cumanilor și atragerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În 1228, el constata dorința de sedentarizare a cumanilor. Politica papală își arăta roadele: călugării dominicani din regatul Ungariei au contribuit la înființarea unui "episcopat catolic", în frunte cu Teodoric, în Milcovia, localizarea sa este incertă, undeva în apropierea Țării Bârsei, în nord-estul Munteniei și sud-vestul Moldovei. A fost o înjghebare politică și ecleziastică distrusă de invazia tătară din 1241. Regalitatea ungară și papalitatea urmăreau extinderea prezenței lor în teritoriile românești extracarpatice, adică în ceea ce se numea "Cumania". În 1222, posesiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau denumite "țări" (din lat. terrae și slv. zemlja) și astfel le înregistrează vechile izvoare scrise. Amintirea acestor uniuni din vechime s-a perpetuat pe pământul românesc până astăzi: Țara Maramureșului, Țara Oașului, Țara Hațegului, Țara Făgărașului, Țara Loviștei, Țara Bârsei, Țara Vrancei, Vlașca. Asemenea formațiuni prestatale, fixate teritorial, dar cu granițe elastice, erau prezente în perioada aceasta pretutindeni, la deal și munte, în depresiuni și pe cursul apelor, în zonele de podiș și de câmpie, în lunca marilor râuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trăsături s-a constituit în sud-vestul Moldovei, extinzându-se și în nord-estul Munteniei, în zona de curbură a Carpaților, aflat în sfera intereselor cavalerilor teutoni, la începutul secolului al XIII-lea. Concret, este vorba despre intervalul prezenței lor în Țara Bârsei (1211-1225), inclusă din 1228 în Episcopia cumanilor-a se vedea și scrisoarea papei Grigore IX din 1234, amintită de noi mai sus. Astfel, ierarhia bisericească constituită aici presupunea în mod necesar o organizare politică anterioară în această regiune, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
proprie. Cea mai mare parte a acestora și-au continuat existența și după cucerirea maghiară. Atestarea în izvoarele scrise a "țărilor" românești din Transilvania nu menționa și caracterul etnic al locuitorilor lor, dar acesta poate fi dedus: în 1211, Țara Bârsei, în 1222, Țara Făgărașului "țara românilor" (terra Blachorum), în 1224, "Pădurea românilor și pecenegilor" (Silva Blachorum et Bissenorum), iar în jurul Sibiului, Țara Amlașului. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, asimilarea pecenegilor în rândul românilor era încheiată în mare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau o realitate sub Andrei II (1205-1235) și ele se aflau mai ales pe cursul Mureșului, de pildă, în comitatul Alba, un domeniu întins era cel al Silvașului (1246), un altul Sâncel, pe Târnave (1252), unul între Olt și Țara Bârsei. Rezultă, așadar, că o parte însemnată a fondului funciar regal și a inventarului său uman a trecut prin donație sau însușire tacită în mâinile nobilimii, aflată acum în plin proces de constituire. Proporțiile acestui transfer erau mari încă înainte de 1241
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
28; DIR C, sec. XIII, II, p. 187, 190-191, 193-194, 309-310; DIR C, sec. XIV, III, p. 134, 137; DIR C, sec. XI, XII, XIII, p. 31-32; Ibidem, I, p. 150-151; Ibidem, p. 208). 49 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei Acest fapt s-a petrecut aproximativ în aceeași vreme a colonizărilor inițiate de regii unguri. Ordinul teutonic a luat ființă în Țara Sfântă, în 1190, în timpul cruciadelor pentru eliberarea Ierusalimului. Ordin militar-religios, el era format din "frați cavaleri" care aparțineau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militar-religios, el era format din "frați cavaleri" care aparțineau nobilimii de origine germană și patriciatului urban, din "frați preoți" (călugări) ce constituiau clerul ordinului și din "frați slujitori" care aveau obligații față de nobili. Cavalerii teutoni au fost aduși în Țara Bârsei (colțul de sud-est al Transilvaniei) în scopuri militare, pentru apărarea graniței sudice a regatului împotriva cumanilor, dar și social-politice, pentru consolidarea regalității și feudalității ungare. În plus, cavalerii au fost aduși aici din rațiuni de prozelitism: aducerea sub ascultarea bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rațiuni de prozelitism: aducerea sub ascultarea bisericii catolice a populației românești ortodoxe din aceste părți. Cavalerii teutoni sau "cruciații ospitalieri ai ordinului Sfintei Marii al teutonilor" au fost chemați de regele Ungariei, Andrei II (1205-1235), în anul 1211, în "țara Bârsei, din Transilvania" (terra Borza... ultra silvas). Această "țară" a Bârsei nu era încă la această dată pe deplin integrată în Regatul ungar, ci forma o "țară românească", o uniune de obști, așa cum erau multe în spațiul românesc. Diploma de danie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românești ortodoxe din aceste părți. Cavalerii teutoni sau "cruciații ospitalieri ai ordinului Sfintei Marii al teutonilor" au fost chemați de regele Ungariei, Andrei II (1205-1235), în anul 1211, în "țara Bârsei, din Transilvania" (terra Borza... ultra silvas). Această "țară" a Bârsei nu era încă la această dată pe deplin integrată în Regatul ungar, ci forma o "țară românească", o uniune de obști, așa cum erau multe în spațiul românesc. Diploma de danie emisă de regele Ungariei caracteriza aceste ținuturi (Țara Bârsei) ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Bârsei nu era încă la această dată pe deplin integrată în Regatul ungar, ci forma o "țară românească", o uniune de obști, așa cum erau multe în spațiul românesc. Diploma de danie emisă de regele Ungariei caracteriza aceste ținuturi (Țara Bârsei) ca fiind "deșarte (pustii) și lipsite de locuitori"! Țara Bârsei era de fapt un teritoriu privilegiat, cu pământ mănos pentru agricultură, cu pășuni bogate pentru vite, cu ape și păduri din belșug, ocrotite de munți înalți. Regiunea era considerată "pustie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
integrată în Regatul ungar, ci forma o "țară românească", o uniune de obști, așa cum erau multe în spațiul românesc. Diploma de danie emisă de regele Ungariei caracteriza aceste ținuturi (Țara Bârsei) ca fiind "deșarte (pustii) și lipsite de locuitori"! Țara Bârsei era de fapt un teritoriu privilegiat, cu pământ mănos pentru agricultură, cu pășuni bogate pentru vite, cu ape și păduri din belșug, ocrotite de munți înalți. Regiunea era considerată "pustie" de regalitatea ungară doar pentru că nu era stăpânită de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin conviețuirea cu ei "să se întindă regatul nostru" (DIR C, sec. XI, XII, XIII, partea I, p. 151). Conform textului diplomei, cavalerii erau datori să dea vistieriei regale o parte din aurul și argintul descoperite "în sus-zisa țară, a Bârsei", iar restul să le rămână lor. Erau lăsate cavalerilor în întregime "târgurile libere și vămile târgurilor din acea țară". Aceste prevederi dovedesc că Țara Bârsei nu era pustie, ci era locuită, iar românii își organizaseră o societate (țară) evoluată, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să dea vistieriei regale o parte din aurul și argintul descoperite "în sus-zisa țară, a Bârsei", iar restul să le rămână lor. Erau lăsate cavalerilor în întregime "târgurile libere și vămile târgurilor din acea țară". Aceste prevederi dovedesc că Țara Bârsei nu era pustie, ci era locuită, iar românii își organizaseră o societate (țară) evoluată, cu sate și târguri, cu instituții proprii economice și social-politice. Existau și cetăți modeste ale românilor din lemn și pământ, precum cea descoperită lângă Hărman (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-și alege judele propriu care să împartă dreptatea. În plus, cavalerii erau scutiți de prezența monetarilor (a schimbătorilor de bani, DIR C, I, p. 154). La rândul său, episcopul Transilvaniei a acordat cavalerilor dreptul de a percepe de la locuitorii Țării Bârsei dijmele bisericești, în afară de cele datorate de unguri și secui care s-ar așeza acolo (Ibidem, p.157-158). Acest privilegiu, reflectând drepturi la dijme ce nu proveneau nici de la secui și nici de la unguri, reprezintă încă un argument pentru existența populației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele datorate de unguri și secui care s-ar așeza acolo (Ibidem, p.157-158). Acest privilegiu, reflectând drepturi la dijme ce nu proveneau nici de la secui și nici de la unguri, reprezintă încă un argument pentru existența populației românești în Țara Bârsei, care era obligată la plata unor dări.50 Dar nu a trecut mult timp și un conflict a izbucnit între regele Ungariei și Ordinul teuton, încât dania din 1211 a fost anulată. Însă, în urma intervenției papale, regele Andrei a revenit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aplanată temporar prin intervenția papalității, care i-a luat, încă o dată, sub ocrotirea sa. A urmat un conflict mai grav cu regele ungar, determinat de nerespectarea condițiilor de către Ordin, acesta a încercat să-și extindă prezența (dominația) dincolo de hotarele Țării Bârsei, la sud și est de Carpați. Cavalerii au încercat să-și asigure un statut autonom în cadrul regatului Ungariei, cee ce a provocat îngrijorarea acestuia. În aceste împrejurări, în 1225, cavalerii Ordinului Sf. Marii a teutonilor au fost izgoniți de regele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cavalerii au încercat să-și asigure un statut autonom în cadrul regatului Ungariei, cee ce a provocat îngrijorarea acestuia. În aceste împrejurări, în 1225, cavalerii Ordinului Sf. Marii a teutonilor au fost izgoniți de regele Andrei prin forța armelor din Țara Bârsei, iar insistențele repetate ulterioare ale Papei de a fi readuși acolo nu au fost ascultate.51 NOTE 1. V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, București, Editura Academiei, 1982, p. 55-56. 2. Ibidem, p. 57-63. 3. Ibidem, p. 63-68. 4. Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
op. cit., p. 234-235; C. Göllner, Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea germană, București, 1976; Th. Nägler, Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea germană, București, 1976, p. 27-114. 49. Istoria Românilor, vol. III, p. 423-425; Emil Lăzărescu, Cavalerii teutoni în Țara Bârsei, în rev. "Țara Bârsei¨, VII, 1935, p. 140-152; G. Bako, Cavalerii teutoni și Țara Bârsei, în Studii, X, 1957, 1, p. 143-160. 50. Istoria Românilor, vol. III, p. 426; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 236-237; P. Binder, Contribuții la localizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Göllner, Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea germană, București, 1976; Th. Nägler, Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea germană, București, 1976, p. 27-114. 49. Istoria Românilor, vol. III, p. 423-425; Emil Lăzărescu, Cavalerii teutoni în Țara Bârsei, în rev. "Țara Bârsei¨, VII, 1935, p. 140-152; G. Bako, Cavalerii teutoni și Țara Bârsei, în Studii, X, 1957, 1, p. 143-160. 50. Istoria Românilor, vol. III, p. 426; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 236-237; P. Binder, Contribuții la localizarea Cruceburgului și unele probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Nägler, Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea germană, București, 1976, p. 27-114. 49. Istoria Românilor, vol. III, p. 423-425; Emil Lăzărescu, Cavalerii teutoni în Țara Bârsei, în rev. "Țara Bârsei¨, VII, 1935, p. 140-152; G. Bako, Cavalerii teutoni și Țara Bârsei, în Studii, X, 1957, 1, p. 143-160. 50. Istoria Românilor, vol. III, p. 426; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 236-237; P. Binder, Contribuții la localizarea Cruceburgului și unele probleme legate de ea, în vol. Culegere de studii și cercetări, Brașov
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]