1,332 matches
-
are ceva gust, Își spune, admirînd candelabrul de Murano, chilimurile decolorate, cele trei netsuke false, cu poziții pornografice, de pe șemineu, așezate alături de pozele de familie; o femeie cu pantaloni bufanți, un bărbat În haine de duminică, un băiat cu o bîtă de baseball. Cumpărate de la talcioc, așa cum fac mai toate familiile În ziua de azi. Are o slăbiciune pentru falsuri. Diavolul are și el o colecție de fotografii de familie aparținînd bărbaților Între două vîrste pe care i-a ridicat direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mult fum... am ieșit pe geam. Odată era să mă prindă proprietarul în mașină, avea alarmă, s-au blocat ușile, în afară de geamuri. Am reușit să fug, nu departe, sub mașină. L-am văzut pe om cum a venit cu o bâtă de baseball. L-am așteptat, a plecat, a început să înjure de mama focului. El a crezut că am plecat. Am ieșit și eu, am făcut treaba și am plecat. Ce-i prin mașină? De toate, începând de la cuțite, brichete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dar acum lucrurile au evoluat. Oameni au evoluat și au văzut că pot lucra mai bine cu cele două. lovitura Lovitura cea mare credeam că e la mihalea. Știam că pleacă omul la mare și are bani. Am dat cu bâta în baltă. Pontul îl aveam de la o cunoștiință. Oricum nu mai are importanță cum am intrat în casă. Odată intrați conflictul a degenerat într-o bătaie îngrozitoare care s-a soldat cu moartea unui om. După ce am văzut ce putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mine asupra destinației, m-a trezit în zori, poftindu-mă să iau o căruță care mergea în Ceneda. Era a unor negustori romani care transportau vin. Tineri și voinici, în stare să se apere de tâlhari cu pumnale și cu bâte ascunse printre amfore sub paie. La început de drum au lăsat boii să meargă la pas, astfel încât alte căruțe și alți negustori să ni se alăture pe parcurs și să formeze un convoi. Când au ajuns în dreptul unui transport de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a năpustit asupra mea. Crăcanul mi-a sfâșiat mătasea hainei și mi-a zgâriat pântecele. Dacă n-aș fi evitat-o, următoarea lovitură mi l-ar fi străpuns. Sau ceva mai jos, căci mă dumirisem deja care îi era ținta. Bâta mi-a căzut din mână și, în timp ce încercam să mă feresc, am alunecat. Am căzut cât eram de lung, strivindu-mi șoldul de piatra vetrei și măturând pământul cu fața. M-am sculat plin de mânie, hotărât prostește să reacționez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
două mici burdufuri. - Să nu care cumva să beți vreo picătură din vinul din ele. O-nghițitură, și sunteți morți. Această otravă s-ar putea să vă fie folositoare. Păstrați-o pentru momentele de mare primejdie, ne-a spus Yehudah. Bâtele pe care ni le-au dat păreau toiege bune la drum, dar, de fapt, aveau în ele o țepușă lungă de fier. Era suficient să desfaci curelușele de piele ce legau cele două bucăți de lemn, și aveai în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu greu, albindu-se la față. Am mâncat azimă cu șuncă sărată. Am băut și o jumătate de cană de vin, ca să-i asigurăm că era bun și curat. După care ne-am tolănit pe jos ca să ne culcăm, având bâtele lângă noi. Veteranul s-a retras într-o chilie, cinci soldați s-au postat în camera unde erau paturile de dormit, li s-a adus de băut și celor doi din turn, precum și celui de pază de la poartă. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rușinea cu un surâs sfidător pe buze. Flaviano a făcut un gest de dezgust, exclamând: - Să-i dăm fanfaronului ce i se cuvine! Am fost împresurat de un grup de figuranți, servitorii care trebuiau să mă ciomăgească, având în mână bâte făcute din cârpe, toate false, cu excepția uneia. Mi-am dat seama imediat după durerea pe care am simțit-o în urma loviturii încasate la umăr. L-am ghicit pe servitorul care o mânuia și am căutat pe cât mi-a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
longobarzii au un obicei: când cineva are parte de o farsă, ca să șteargă orice urmă de pizmă, are dreptul la o mică vendetă. Simbolică, firește. Eu îți cer permisiunea să-i dau marelui Flaviano o singură lovitură cu una dintre bâtele false pe care a avut bunăvoința să le folosească pe mine. Heraclie a considerat rugămintea mea un lucru ridicol și inutil, dar mi l-a îngăduit, spunând: - Dacă asta ți-e de-ajuns... Figuranții s-au adunat toți împreună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un lucru ridicol și inutil, dar mi l-a îngăduit, spunând: - Dacă asta ți-e de-ajuns... Figuranții s-au adunat toți împreună în prosceniu, nu foarte departe de mine. M-am dus spre ei, țintindu-l pe cel cu bâta adevărată. Când am dat să i-o iau, a încercat să pareze și s-a opus, dar i-am smuls-o din mână. Atârna ceva și pipăind-o mai bine mi-am dat seama că acele cârpe înveleau o bară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Atârna ceva și pipăind-o mai bine mi-am dat seama că acele cârpe înveleau o bară de fier. Din nou m-am adresat publicului, riscând să-l stârnesc: - Nobili și bogați stăpâni ai Bizanțului, facem prinsoare că doar cu bâta asta de cârpe am să pot să-l dobor pe Flaviano dintr-o singură lovitură? Am fost întâmpinat cu gesturi de batjocură în timp ce Flaviano pălise la față. A încercat să se adreseze împăratului, dar acesta a curmat printr-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
timp, un servitor a venit să ne ia. Grădini cu fântâni de marmură și arbori seculari împrejmuiau un hipodrom acoperit și un bazin. Am fost de față la un joc straniu. Împăratul, fiii lui și câțiva demnitari, călare și cu bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau să-și ia unul altuia o minge de lemn. Ne-am așezat să așteptăm pe o bancă, până ce împăratul a catadicsit să vină la noi, șiroind de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
strada Giustiniana, cufundată În ceața unei nopți adânci de februarie. Parcare Întunecată În care Antonio, ivit de nicăieri, Îl agresase pe maestrul de salsa cu care ea dansase toată seara. Îl forțase să coboare de pe motocicletă, o distrusese cu o bâtă și apoi, când Îi păru că-l speriase Îndeajuns pe maestru, se aruncase asupra ei. O târâse de păr printre bălțile și mașinile parcate. Din sala de dans se auzea o muzică sud-americană, ideală pentru o distracție de marți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urmă la o înțelegere, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva imprevizibil. Ioniță stătea năucit lângă roata trăsurii, iar Iscru cobora alene. Vizitiul rămăsese neclintit pe capră. Pampu-Zogru urmărea fascinat discuția dintre spătar și frații care se sprijineau lejer în bâtele groase, lustruite, din lemn de stejar. Spătarul povestea ce și cum auzise despre ei, iar în jur țâșneau murmure de plăcere. Ei, văd că sunteți la curent... și un om destul de cumsecade, spunea unul dintre frați, haide să cădem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la coșul de gunoi. Corpul trecuse ușor ca un fulg pe deasupra celorlalți și dispăruse departe, în pădure. Încă erau uluiți, când Zogru, dezlănțuit și cuprins de teamă, în aceeași vreme, se repezise și la celălalt frate și, pentru că acesta ridicase bâta, îl prinsese dintre picioare și îl aruncase peste cap, departe, tot așa, ca pe-o ghiulea de război. Restul a fost un vacarm total. Unii s-au repezit cu bâtele spre Zogru, alții au luat-o la fugă, iar spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se repezise și la celălalt frate și, pentru că acesta ridicase bâta, îl prinsese dintre picioare și îl aruncase peste cap, departe, tot așa, ca pe-o ghiulea de război. Restul a fost un vacarm total. Unii s-au repezit cu bâtele spre Zogru, alții au luat-o la fugă, iar spătarul, înțelegând că era un moment bun de drum, a împins-o pe Ghighina în trăsura și i-a poruncit vizitiului să dea bice. Istru și Ioniță s-au agățat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cel puțin încă un ceas, dacă nu i-ar fi ieșit în cale ciungul. Era un om ciudat, cu pielea subțire, aproape transparentă. Îi lipsea o mână, iar pe celălalt umăr îi crescuse o palmă mică, în care ținea o bâtă. În prima clipă, Zogru se holbase la el cu ochii lui Pampu: uluit, interesat și compătimitor. Ciungul îi zâmbise, iar lui Zogru i se păruse că vine spre el ca și când ar fi vrut să-l salute ori să stea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
uluit, interesat și compătimitor. Ciungul îi zâmbise, iar lui Zogru i se păruse că vine spre el ca și când ar fi vrut să-l salute ori să stea de vorbă, așa că nici nu prinsese de veste când omul îl lovise cu bâta în moalele capului. Inițial fusese cuprins de leșin. Prima lovitură primită îl umilise într-atât, încât nu mai fu în stare să se apere. Nu vorbim aici despre prima lovitură a ciungului, ci despre prima lovitură primită vreodată de Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ajungă la o petrecere, în Târgoviște. Prea uluit, argatul se dăduse în lături, iar Ghighina urcase dintr-o săritură pe capra trăsurii. Zogru o luase în urma ei, însă de cum auzise strigătele servitorilor se întorsese. Erau câțiva, înarmați cu securi și bâte, iar din urmă venea un călăreț. Cineva striga să-i iasă în față. Și atunci se hotărâse: din câțiva pași ajunsese trăsura și urcase lângă fată, luându-i frâiele. Pentru Ghighina, venirea lui Pampu era ca un ajutor divin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am ascuns în grădina unui vecin crezând că nu e nimeni acasă. Avea însă un vișin plin cu fructe zemoase și acrișoare. Ni se făcu poftă și am luat din vișin, însă noroc n-am avut. Vecina veni cu o bâtă și de frică am căzut jos. Am fugit cât am putut, iar după aceea am intrat în grădina unui alt vecin. Aici, era un măr văratic cu fructe coapte și dulci. Ne-am urcat în el și am luat câte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la un moment dat ca câinii în țărână. Îi bârfeam la nesfârșit pe frații noștri și urmăream cu atenție rivalitatea dintre Simon și Levi, care se putea transforma într-un scandal de la un fleac cum ar fi fost rezemarea unei bâte de un copac. Era o competiție continuă și între Iuda și Zabulon - care erau ca doi tauri puternici printre ceilalți frați - dar lupta lor era una pozitivă, ei se întreceau ca să vadă cine e mai puternic și se complimentau reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pietrișul de sub pașii lui În toate direcțiile, mă ia de umeri și mă privește lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bîtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eram În stare să zic puținele vorbe ale oamenilor, am ucis de câteva ori și oameni de-ai noștri. Credeam că așa trebuie: oricând lucrurile se Încurcau, mi se părea că se limpezesc cu o lovitură de piatră sau de bâtă. Mă gândeam că și ceilalți făceau la fel și eram Împăcat. Tare mult m-am mirat Însă când am auzit că ceilalți vor să mă ucidă din cauza asta. Nu pricepeam de ce vor așa ceva, iar Moru nu-mi spunea mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce rostește vorbele astfel e Krog? - Îl Întrebasem apoi. - Chiar dacă n-am știut, acum știu. Moru află tot. Află tot și știe tot, mai puțin să ucidă așa cum ucizi tu. Moru știe să se uite la lucruri, dar tu ești bâta lui Moru. Ești piatra Vindecătorului. Sprijinul și toiagul lui Moru la bătrânețe. Asta mi-o spusese numai cu vorbe rostite, după care izbucnise În râs. Râsese la fel cum avea să râdă și În acea bună zi, În care Siloa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăia? - l-am mai Întrebat pe Vindecător când i-am văzut pe oamenii de pe culme cum o luaseră la fugă spre noi. - Ba da. Numai că după ei vor veni alții și alții. Mai ales după ce o să afle că Krog, bâta și piatra lui Moru, toiag al Tatălui, a plecat În călătorie. - O să-i ucid și pe ăia care o să vină după ei. L-am apucat pe Vindecător de cot, l-am tras degrabă Într-o viroagă și i-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]