739 matches
-
de mătase sfâșiate și mai multe manechine cu peruci, cu cizme grele și uniforme verzi stând de strajă deasupra noastră. Dar oriunde ne duceam, invariabil, după câteva vizite, un paznic bătrân, cu ochi urduroși și cu papuci de pâslă, devenea bănuitor și trebuia să ne transferăm patima consumată pe furiș În altă parte - la Muzeul Pedagogic, la Muzeul Caleștilor Curții Regale sau la un mic muzeu cu hărți vechi, nemenționat În ghiduri - și apoi, din nou, În frig, pe o stradă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mișcau, cu prudență, și uneori Își ridicau privirea cu o fluturare rapidă a genelor bogate pentru a urmări retragerea dantelăriei de crengi pe fondul albastru, care se Îndepărta pe marginea oblonului pe jumătate tras al căruciorului și imediat Își Întorcea bănuitor privirea spre fața mea, ca să vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare și umorul părintesc. A urmat un cărucior mai ușor, și când se răsucea, copilul avea tendința să se ridice, trăgând de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
intră Țamblac, Maria tresare speriată și se ridică. Bună dimineața, Maria... o salută Țamblac și își freacă palmele la focul din cămin. Ce zloată! Un câine să nu dai afară. Mă dor toate oasele. Maria tace. El o privește lung, bănuitor: Ai plâns? Tu ai plâns, Maria!... Maria își ferește ochii, se zgribulește înfrigurată: Mi-e dor de soare, unchiule. Aici e frig. Tânjesc după soarele Eladei... Tu ai plâns, Maria... Am... am dormit prost. Pe mine nu mă duci. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cine caut. "Nu caut pe nimeni, i-am răspuns, stupid... dar, de fapt, Doamnă, cred că locuiți de mult aici... Poate îmi puteți spune ceva... Dacă s-a sinucis cineva aici, în camera care dă spre grădină". M-a privit bănuitoare... Credea, sunt sigur, că sunt de la poliție. Apoi m-a lămurit că ea locuiește aici de foarte mulți ani, de când s-a născut, aici au murit părinții ei și sora sa și soțul ei... că da, în 1933, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Este o distracție numai bună pentru ora trei dimineața, cât arată ceasul. La plecare, a luat un marker de pe masa mea și, pe o coală, a scris ceva, repede. A picat brusc, după ce mi-a întins hârtia, privind în jur bănuitor. Am citit: "...parcurge literele, motilitatea, sinagogă, după acceleratul de ieri. Trei pași minori, ușa, două persoane satanice. B.M.W. Germania, nou". Din Ionesco am ajuns la Agatha Christie. Dar m-a impresionat, împărtășirea unui secret este un semn de prețuire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din cer pe aripile unei frunze verzi, aurii, galbene, cu infinite nuanțe intermediare? Ce întâmplare! Când am ajuns acasă, după-amiază târziu, mă aștepta răbdător, cu o mutră intrigată, domnul de dimineață, vecinul cu sacoșa de zarzavat. S-a uitat ciudat, bănuitor, în jur și mi-a spus cu o clandestină prudență, șoptit: Am mai găsit una... era sub mașină, se pierduse în timpul nopții". Și mi-a scos din portofel o frunză aidoma aceleia de pe parbriz. O păstrase, ca pe un document
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
împiedica unele omenești reacțiuni de invidie, în rândurile unora dintre acei dornici să ocupe acest post de răspundere și nici oarecari comentarii defavorabile în rândurile acelora ce nu-l cunoșteau. De aceea el a căzut în greșeala de a fi bănuitor și neîncrezător, socotind apoi că orice critică adusă uneia sau alteia din acțiunile sale ar fi pornită dintr-un sentiment de inamiciție personală și nu din dorința obiectivă de a semnala o greșeală. Convins că, pentru a-și consolida poziția
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nu ieșim grupați ori discutând zgomotos, cum aveam obiceiul. Am ieșit deci pe rând. Lângă blocurile turn din Piața Unirii, capătul străzii Săulescu era țesut de autobuze pline cu milițieni. Pe stradă patrulau grupuri de indivizi ce-și azvârleau privirile bănuitoare peste tot. S-au uitat fioros și la noi. Ocolind piața, am cotit pe strada Horia iar de aici pe Banu. Cum a doua zi aveam liber, am stat acasă. Era 14 decembrie. În Piața Unirii se petreceau evenimentele cunoscute
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
că, drept urmare, ambasadorul Italiei se va abține să asiste la ceremonia de la Sfînta Gudula și la recepția de la Legația română. O supărătoare ripostă a acestui coleg, cu carcter personal, m-a obligat să mă servesc, la rîndul meu de Nunțiu, bănuitor, pentru a-i aduce la cunoștință că îl voi sesiza pe Duce printr-o scrisoare personală, cu privire la turnura specială ce o lua această afacere, transformînd-o într-un incident ce putea avea atîtea urmări. Această amenițare indirectă, cu retractare grăbită din partea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
alta fetele sale, Elenca, Luxandra și amorezii lor Dimitrache, Panaiotache, exponenți ai bonjurismului. Vin apoi servitorii impertinenți, făcând morală stăpânilor, Mariuța, subretă de teatru francez, Stan, valet valah. Intriga lipsește, înlocuită cu o expunere de atitudini morale. Ianache e mizantrop, bănuitor, vrăjmaș al tinerilor și al femeilor emancipate: Sunt trecut în bătrânețe, și ascultă de cuvânt, Căci am început a crede că e vrun drac pe pământ. Sluga de stăpân nu știe, nici copiii înțeleg, Nevasta în spionlîcuri, toți cum vor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
puterea observației. În schimb Subiect banal e o bună nuvelă pe tema clasică a gelosului care înlesnește căderea femeii din sete de certitudine, cu această notă nouă că eroul, muzicantul Ludwig Holdengraeber, e un evreu, deci un individ rasial neurastenic, bănuitor și analitic. ION CĂLUGĂRU Ion Călugăru se ocupă cu evreimea din Moldova de sus în stare aproape țărănească (cotiugari, morari, hamali, birjari, sacagii, oieri, copii noinari, babe limbute). Hahamii, ceaușii de sinagogă, băiașii de la feredeie și croitorii nu izbutesc să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
filozofie de viață (ca cea a banului din Miorița), un echilibru și o măsură în toate, fără nici o tânguire, moștenite din asprimea vieții din vremuri imemoriale. Caracterizarea personajelor 1. Vitoria Lipan Caracterizarea făcută de autor: * “Nevasta înțelegea ceva, dar era bănuitoare ca orice femeie și despinsă să sară la orice înțepătură” * “Ochii ei căprui, în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duși departe... acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute” * “Vitoria se uita ascuțit și cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
el, care era un bun gimnastic, se va urca pe stâlpii telegrafului și va tăia firul pentru ca cei de la închisoare să nu dea alarma. Bineînțeles toate acestea erau numai copilării. Atâta îndrăzneală începu să dea de bănuit. Cu spiritul nostru bănuitor, am și conchis că Zăgănescu este un spion al poliției. Bineînțeles că poliția avea cel puțin un spion printre noi, căci era sigur că poliția avusese cunoștință de întrunirea noastră. La un moment dat cineva vine să ne anunțe că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
uneori -, înseamnă că-i un număr bun!”. Cînd îl aud cum se infatuează simt că trebuie să ricanez. *Îi citesc, dar nu sînt de acord cu cei ce s au specializat doar în noduri; altfel spus, nu-mi place critica bănuitoare, pornită din ficat, nu din inimă. Suspiciunile și sadismul sînt necesare uneori în meseria noastră, totuși nu trebuie să ne conducă mintea și mîna. Niciodată nu m-am străduit în această direcție. *Ce raport e între viața mea și calitățile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din Berlin, Alexandru Avram, aranjat cu fotografia lui în locul celei a studentului. La legitimare, în gară a trecut cu bine de biroul de controlul banilor, dar o mică emoție la controlul pașapoartelor. În discuția cu funcționarul de la vamă, care era bănuitor și părându-i-se ceva în neregulă la fotografie încercă să o desprindă, dar ea rezistând îl lasă să treacă. în tren spre Belgrad controale foarte dese, lume pestriță, păreau toți dușmani ai nemților. În gări, aglomerație și se simțea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dacă o cerea și adăugând că și cei din partea vestică a Banatului aparțin aceluiași neam, îndrăznește să ceară întâi la o femeie apoi la un om mai avut câtă pită dar este alungat cu vorbe urâte. Cel din urmă devine bănuitor, deși îi spusese că merge la lucru la Reșița și pune pe un țigan tânăr să strângă vecinii care tabără pe Nicolae Petrașcu în frunte cu Ion Popa, cel căruia îi ceruse pâine. Îl imobilizează și îl duc la postul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mi-a spus să mă întind pe pat. Mi-a dezinfectat rana, mi-a făcut câteva injecții, mi-a cusut-o cu îndemânare. După ce-a terminat doctorul, asistenta mi-a aplicat niște comprese sterile pe rană, aruncându-mi priviri bănuitoare. Mi-a pus un plasture mare și m-a încins apoi cu un bandaj elastic, roată, ca să țină pe loc compresele. Mă simțeam tare caraghios. — Să nu faceți mișcări dure, mă sfătui doctorul. Fără sex și fără hohote de râs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
țăranii lui nu cercetează gratuit cerul înstelat; îi obsedează mai degrabă tenebrele, negurile din afară sau cele dinlăuntrul lor. Urcăneștii merg și revin de la oraș neatinși în vreun fel de lumea modernă, se încaieră pentru pământ, toți sunt reticenți, intratabili, bănuitori, fără obsesia istoriei. Câțiva inși se duc la vlădica de la Blaj să ceară „alt popă” - anume unul care să nu le interzică „vinarsul la îngropăciuni” -, dar în sala monumentală a castelului mitropolitan, „mai mult din basme decât din lumea aceasta
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
participa ca membru al grupului numai când într-adevăr simte că se află pe picior de egalitate cu elevii săi în ceea ce privește învățarea. Poate arăta încredere în dorințele elevului de a învăța numai atât timp cât simte această încredere. Uneori se poate arăta bănuitor (suspicious) față de elevi. I se va părea imposibil să accepte atitudini diferite de ale sale. Va fi și incapabil să înțeleagă câteva dintre sentimentele elevilor, care vor fi deosebit de diferite de ale sale. Se poate simți supărat sau ranchiunos din cauza
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
s-au propus explicații, încă din Antichitate, deoarece acest amestec de suspiciune temătoare și generozitate excesivă n-a trecut neobservat. Cum se împacă imaginea feacienilor, salvatori de naufragiați, ospitalieri, generoși și cea a unui popor inadaptat, izolat de alți oameni, bănuitori și ostili cu străinii? A fost propusă ideea că teama de străini motivează o primirea cu mare risipă care funcționează precum o conjurare a potențialelor pericole pe care personajul venit din afară îl reprezintă. Darul înseamnă integrare și poate merge
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fantastic (personajul cu darul său de a pândi, se ivește pe neașteptate "sosind de nu se știe unde), aceeași vechime (gazda este îmbrăcată cu aceeași haină de modă veche, are un pistol din secolul trecut), aceeași privire mândră, sumbră și bănuitoare, aceleași lecturi anacronice (în bibliotecă are cărți vechi cu caractere din secolul al XVII-lea, "vechi cronici regionale în latină și în italiană"), cărți bogat legate, împodobite cu blazoane) caracterizează aceste ființe fantastice care par să fi scăpat timpului. Iar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Iași, 2011, p. 25. 27 Campanella, Cetatea soarelui, Editura Științifică, 1958, p. 74. În modelul său, Campanella ne spune că sunt de evitat, într-o societate, și bogăția și sărăcia; bogăția, pentru că îi face pe oameni insolenți, îngâmfați, ignoranți, trădători, bănuitori fără temei, înșelători, lăudăroși, lipsiți de afecțiune, demni de ocară; sărăcia, pentru că îi face pe oameni josnici, vicleni, înșelători, hoți, vagabonzi, mincinoși, martori falși. Op. cit., p. 74. 28 Redăm o parte din Declarația de Independență a SUA, document politic programatic
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Vîntu- s-a pornit acu- dinspre Dealu- Popilor. M-a pătruns pînă la os. Poți să-ți pui broboadă peste broboadă, degeaba! Se șterse cu șorțul la gură, scuipă simandicos în cenușă și continuă pe un ton în care bătrîna, bănuitoare, întrezări o oarecare jenă, fără să înțeleagă imediat care-i cauza: - Mai bine-ați face să vă culcați, domnișoară Céleste, parohu- ăsta al dumneavoastră s-a băgat de mult în pat, credeți-mă! Gîndiți-vă, numa-! Motocicleta factorului poștal tocmai a
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
care dispune, deranjându-și adversari și comilitoni? Desigur, nu din consumul de brâză de vaci, în bătătura socrilor. Și nici dintr-o nativă ghidușie, cam scorpionică. Chiar vrea să ajungă un despot luminat, dând urmare nostalgiilor dlui Iliescu? Cei mai bănuitori îl și văd punându-și singur pe cap coroana, cu lungă hlamidă de hermină, peste tricoul de marinar. Este, desigur, la mijloc, o neînțelegere, pe fondul unei tradiționale uitări, să-i zicem, deci, naționale. Fiindcă ceea ce întreprinde în vremea aceasta
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
ta, chiar dacă "nu sînt juste"?... Am mai scris despre întîlnirea pe care mi-o dăduse la Paris Emil Cioran pe vremuri prin intermediul bunului meu prieten Tăcu, directorul editurii L^Here... Fusese că o joacă. Plină de dubii din partea lui Cioran. Bănuitor că serviciul secret din țară încerca să-i ia pulsul. Am aflat mai tîrziu... Serviciul dispunea și de unii băieți fermecători care îl serveau, nu mai spun... Deci, omul avea dreptate să ezite. Dar recomandarea insistența a lui Tăcu, bunul
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]