798 matches
-
Vedeți doar, trec totul în carnet. ― Chiar totul? ― Absolut! Acum puteți să vă dați seama că nu i-am purtat sâmbetele lui Panaitescu ori domnișoarei Scurtu. Indivizii mi-au fost indiferenți. N-am nici o vină că au murit. ― Cineva mai bănuitor ar putea raționa altfel. ― Cum? ― Mi-ați arătat agenda încercînd să mă convingeți că vă notați fiecare pas. ― Exact. ― Dar dacă ați omis conștient câte ceva? ― Mă jigniți! Mă jigniți profund! ― Dacă nimic din ceea ce ați scris nu e adevărat? ― Extraordinar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întrebările celor însărcinați cu sondajele asupra modului în care votaseră, E doar în scopuri statistice, nu trebuie să vă declinați identitatea, nu trebuie să spuneți cum vă cheamă, insistau ei, dar nici așa nu putuseră să-i convingă pe votanții bănuitori. Cu opt zile înainte jurnaliștii încă reușiseră să obțină răspunsuri, bineînțeles că pe un ton când impacientat, când ironic, când disprețuitor, răspunsuri care în realitate erau mai mult un mod de a tăcea decât altceva, dar cel puțin se schimbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cale... iar ei, de fapt, plănuiau o petrecere surpriză pentru ziua mea de naștere! Nu era nimic Între ei! Uneori mă gândesc că ăsta a fost singurul lucru care putea să-l Împingă să mă Înșele, până la urmă: eram prea bănuitoare. Trebuie să fii sigură Înainte de a face ceva. Nu poți să sufli o vorbă. Promite-mi că nu o să-i zici nimic. Am dat probator din cap, fără prea multă tragere de inimă. Poate că Lauren avea dreptate, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
puteam să iau fără probleme Înapoi rochia de la Nina. Este... la o ședință foto, minții. A, OK, făcu Salome morocănoasă. O luă agale spre dormitor, unde Thack se ocupa de Alixe, care ceruse intimitate totală. — Ce faceți acolo? Întrebă Tinsley, bănuitoare. O urmă pe Salome În dormitor, Marci se ținu după ea și am rămas, În sfârșit, singură. Am lăsat să cadă la pământ rochia la care lucram și m-am uitat În gol pe fereastră. Toate astea mi se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a pierdut păpușa. Pe loc, el începe să inventeze o poveste care să explice totul. — Păpușa ta a plecat într-o excursie, spune Kafka. De unde știi? îl întreabă copila. — Pentru că mi-a scris o scrisoare, spune Kafka, dar fetița pare bănuitoare. — O ai la tine? îl întreabă ea. — Nu, îmi pare rău, zice el. Am lăsat-o acasă din greșeală, dar o s-o iau cu mine mâine. E atât de convingător, că fetița nu știe ce să mai creadă. Oare domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Și câte zile au mai rămas? o întreb. Lucy ridică două degete. Aha, îmi spun, deci așa stau lucrurile. Copila s-a înmuiat, în fine. Încă două zile și chinul o să ia sfârșit. Honey își mijește ochii, în același timp bănuitoare și îngrijorată. La urma urmelor, se ocupă de copii și simte că ceva e în neregulă. Dar sunt un străin și, în loc să mă sâcâie cu întrebări despre jocul ciudat și nesănătos pe care îl joc cu fetița asta, abordează chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Naiba m-a bus să fug azi de-acasă, cât mai debarte, de gura nevestii, și chiar de naiba am dat, Doamne iartă-mă, a zis Petre. Ce ne facem? Brusc s-a întors la mine și m-a privit bănuitor. — Nu cumva l-ai... mata? A îndoit degetul arătător ca și cum ar fi apăsat pe un trăgaci. — Eu? Doamne ferește! Nici nu știu să țin o armă în mână. — Haida de! Asta-i brea de tot... Un’ ți-e bușca? — Cum adică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-i spuse răgușit să spele putina cât mai iute. Nicu plecă târșâindu-și pașii și se ascunse după primul colț. Hoțul nu se dădea dus, se așezase pe bancă și scosese sticla. Începură să vină oamenii, care-l priveau bănuitori, apoi stația se umplu, așa că bețivul plecă cu coada-ntre picioare, dintr-odată foarte umil. Ca toți nemernicii, era foarte curajos cu cei slabi. Victimele lui predilecte erau copiii și tinerele servitoare. Un nor de ciori umplu cerul de negreală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
știu când visează și când sunt treji. Dar nu de vise e vorba, visele le știu, separat, și-ntr-o lume, și-n a doua. L-am văzut încruntându-se. Ceva părea că-l nemulțumește. S-a uitat la mine bănuitor, cum se uită atâta lume la mine, de la un timp: Nu cumva vrei să mă folosești ca paravan - și a arătat spre cel înflorat din cabinet. Adică să-ți ascunzi vreo faptă rea sub scuza că ești bolnav psihic, că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apusul soarelui, însă nu se jenau să se înfrupte din ele chiar și în clasă, atunci când profesorii își concentrau toată atenția spre elevii slabi la învățătură. Nu le era teamă de consecințe, deoarece stăpâneau materia și răspundeau prompt la întrebările bănuitoare ale profesorilor în timp ce, cu precizie milimetrică, le răsfoiau în așa fel, încât să nu producă nici cel mai mic foșnet, tocmai pentru a nu fi descoperiți și demascați în fața clasei. Le citeau cu pasiune fără a conștientiza că, cei mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se fălească, cu satul ei... ... Deși adunase ani că le pierduse numărul, cum spunea ea, era încă o femeie vrednică. Dacă o întrebai de fecioru-su, Ion, ea răspundea: - Ei, îi mort... îi mort! Da‟ cini ești mata, ha?! face ea bănuitoare, și mută mâna de la ochi la ureche. Dacă o întrebi, cum a murit Ion, ea oftează... - Of, of,.. blăstămațî di turci, l-o ucis! Da, l-o ucis păgâni‟, acolo‟n răzbel<footnote Războiul de Independență, de la 1877-1878. footnote>! și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe măsură ce își ducea înainte traiul, iată că mantaua neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trib, le dăruiesc haine care au aparținut unor bolnavi. Cu tigaia în mână îi privi printr-o ferestruică pe indieni, care prădaseră colibele, punându-și pe ei toate boarfele găsite. — Privește-i! N-ar fi acceptat hainele alea, pentru că sunt bănuitori. Dar, acum, sunt prada lor de război. Ieși din bucătărie și începu să-i cheme strigând pe yubani. Când José Correcaminos ajunse lângă el, îi ceru să lase hainele și obiectele pe care le luaseră. — Ar fi bine să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai și! Iarna în apartament Seara, după ce mâncăm, Soața mea mă bagă-n draci: “Dragul meu, să ne culcăm, Hai, de ce nu te îmbraci?” Promițându-i un băiat... Cum în loc de un fecior, Azi i-a dăruit doi fii, Soțul e bănuitor: Unu’ oare-al cui o fi?! Soția fotbalistului Nevasta lui, prevăzătoare Nu duce-o viață plicticoasă: Când joacă el în deplasare, Ea are “meciuri” grele-acasă!... Pudoare Cum soața lui bătea din plin, La ușă apăru vioi Și o rugă: “Mai
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
jucau table sau vorbeau Între ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri de casă, cu un fular de mătase asortat la gît, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
grăbi să ascundă o sticlă În sertarul unui fișet. — Scuzați-mă, zise Rowe. N-am avut pe cine să Întreb: Îl caut pe domnul Rennit. — Eu sînt domnul Rennit. — Mi-ați fost recomandat de cineva. Chelul Îi aruncă o privire bănuitoare, fără să-și ia mîna de pe sertar. — Cine anume? Întrebă el. — Un anume Keyser. Dar au trecut mulți ani de-atunci. Nu mi-l amintesc. Nici eu, de fapt. Nu eram prieteni. Ne-am Întîlnit În tren. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îți plătesc bine. Fii Înțelegător, deschide bufetul și hai să bem cîte-un păhărel În cinstea tranzacției noastre. Raidurile astea aeriene ne zdruncină nervii, trebuie să mai bei din cînd În cînd... Atitudinea domnului Rennit se Înmuie vizibil. Aruncîndu-i o privire bănuitoare lui Rowe, se Întoarse și spuse, mîngîindu-și tigva pleșuvă: — Poate că ai dreptate. Toți suntem cu nervii la pămînt. Eu unul n-am fost niciodată Împotriva alcoolului - dar numai ca stimulent! — Toată lumea are nevoie de stimulente, În zilele noastre. — Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pămîntului. Rowe se convinse, Însă, că acea părticică a lumii continua să existe: Orthotex nu dispăruse Încă. Se Întoarse la masa lui și mai comandă o cafea. Ceru de asemenea hîrtie de scris. Chelnerița Îi aruncă o privire și mai bănuitoare. Chiar și În această lume pe cale de a se prăbuși, convențiile trebuiau respectate: a comanda din nou ceva după ce ai achitat nota de plată era o necuviință, dar a cere și hîrtie de scris era un lucru obișnuit doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de praf. Rowe nu-i promisese nimic, dar știa prea bine că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l lase pe moșneguțul acela să care singur atîta greutate. Coborî din taxi cu valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Poate că-n valiza asta nu sînt cărți, ci cărămizi, căci e prea grea, adăugă el, lăsînd mîna Annei Hilfe și pipăind una din Închizătorile valizei. Nu-i Încuiată, ia să vedem... Dar nu Îndrăsniră. Se zgîiau amîndoi la valiză, bănuitori, paralizați la gîndul că dușmanii lor, atît de prevăzători din fire, nu uitau nimic, nici un amănunt. — Eu nu m-aș atinge de valiză, spuse ea. Stătea acolo, Încremenită În atitudinea unei păsări fascinate de un șarpe atotputernic și atotștiutor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lîngă croitorie, și o femeie coborî pentru a face niște cumpărături, lăsînd la volan un bărbat. — E timpul să mă urnesc, zise Rowe. Inima Îi bătea cu putere. Era emoționat ca un băiețaș În pragul unei aventuri neașteptate. Se uită bănuitor la Davis, care parcă Încremenise acolo, deși un tremur nervos al obrazului Îi trăda agitația lăuntrică. — Numeri pînă la o sută și vii după mine, Îi răspunse Rowe. Înțelegi? PÎnă la o sută! — Ce-i comedia asta? exclamă Davis, furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
n-am să am gustul zădărniciei. Voi fi împăcat cu toate. Ca toți străbunii care s-au petrecut în acest loc, mi-am împlinit o datorie. Fie orice, dar mai ales lumină. Bătrînul avea un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă se topea. - Aș vrea să știu că pot rămîne aici, între copaci. Curînd s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște șoareci roșii, frunze de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu sugari. Relatarea întoarcerilor nocturne ale soților băutori ocupa, în cronicile lor, un loc important. La rîndul meu le-am mărturisit că eu cunosc o rețetă de ceai pe care de curând mi-o împărtășise bunul meu amic Shakespeare. Ocheadele bănuitoare pe care, fățiș ori în ascuns, mi le aruncau dăscălițele trădau impresia ce le-o făcusem. Aveau aerul că se așteaptă din partea mea la lucruri stranii, poate chiar scandaloase. Dacă picasem la Dobrina, oare nu însemna că sînt un înger
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cosimo, cu ferestrele închise și perdelele trase, înfășurându-se, ca și dânsul, într-un fel de manta uriașă, care s-o acopere în întregime. Umbra urmărind-o pe ziduri, în rarele zile când ar pleca sau s-ar întoarce acasă. Bănuitoare cu toți, respingându-le bunăvoința. Judecători, inchizitori, rude de tot felul, sfătuitori, institutori și instructori ! Cosimo nu-i suporta. Considera, ca și dânsul, chinurile bătrâneții drept nenorociri otrăvite de neputință și putreziciune. O priveam, din nou, din pragul camerei. Absentă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]