1,589 matches
-
Sunt vremuri grele ca să vă așteptați de la toată lumea să dea dovadă de noblețe. Nu am avut parte de destulă umilire?“. Încheieturile încep să mă doară din cauză că stau în palanchin toată ziua. Mă gândesc la oamenii care merg pe jos, făcând bătături. După ce am ieșit din Peking, drumul a devenit mai accidentat și mai plin de praf. Ne oprim peste noapte într-un sat și mă întâlnesc cu Nuharoo. Sunt suprinsă de felul în care e îmbrăcată. Arată de parcă se duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe umerii cărăușilor care înaintează cu greu, în timp ce gărzile patrulează pe ponei mongoli. Psalmodiul cărăușilor a fost înlocuit de o tăcere adâncă și chinuitoare. Nu mai aud târșâitul picioarelor în sandale peste pietrele instabile. În schimb văd, durerea dată de bătături întipărită pe chipurile posomorâte și pline de sudoare. Deși am intrat în ținutul sălbatic, toată lumea e încă îngrijorată în legătură cu posibila urmărire de către barbari. Procesiunea devine din ce în ce mai lungă în fiecare zi, precum un șarpe colorat țipător care se târăște de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doi fii ai Ardealului când auziră că tatăl lor și-a desfăcut casa din satul natal și s-a mutat în satul mamei lor vitrege... Pline de șerpi erau scrisorile pe care vântul le aducea și le arunca în noua bătătură a tristului tată... Dragii mei părinți, în primele mele rânduri de scrisoare pe care vi le pot comunica, ne găsim sănătoși, care sănătate vă dorim și dumneavoastră, așa cum ați făcut cu procedeul când ați plecat din sat, să știți, viață
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe urmă cele de mijloc, galbene ca lămâia, tutun fin, și în sfârșit cele de la vârf. Trăgeam lipanele pe-o sfoară și făceam șiruri, puneam aceste șiruri la soare pe un soi de suporți de lemn, construiți special, umpleam toată bătătura cu ei, ba chiar le întindeam și prin grădină, și apoi, după ce se scorojeau, luam șirurile și le urcam în pod, unde se înmuiau la loc de frig și atunci ne apucam de păpușit. Păpușitu-ăsta era dandana mare, nu se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
murim. Ambele scene sânt ficțiuni, sentimentele însă au fost reale. În schimb următoarea scenă reală îmi vine abia acum în minte, dar cu tot atât de puține șanse de a se asocia vreunui sentiment care să-mi stîmească imaginația. Copilul zace în mijlocul bătăturii, și tatăl, cu sanitarul, discută calm situația, în timp ce bolnavul îi aude și înțelege totul: "N-o mai duce mult, zice sanitarul, fă-i ce-i trebuie că nu mai e speranță". "Crezi?" zice tatăl cu gândul la ceea ce reprezintă pentru
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sa speranță și ieșire este el însuși cu tot ceea ce reprezintă. O greblă în ochii lui nu era o simplă greblă, iar un cal, un simplu cal. Punerea sub semnul întrebării a plugului sau a vitei, a gardului și a bătăturii sale, capătă deodată un caracter tragic. Întrucât asta e mai puțin tragic decât tristele peregrinări ale lui Swann și căsătoria lui nedorită cu o demimondenă? DESPRE "INTRUSUL" Intrusul a fost scris în vara anului 1967, imediat după Moromeții, voi. II
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o zi ne jucam leapșa-n copac, cocoțați Într-un cireș Înalt din fundul grădinii unui vecin. De-acolo, de sus, se vedea totul prin curțile din dos, cele pe care de la drum nu ai cum să le zărești. În bătătură la noi, bunica Întindea rufele pe culme. Al dracului hoț mă Întărâtă: „N-ai curaj să te duci până În curte, să iei de pe sârmă gogoșarii mă-tii mari, să vii cu ei până aici și să-i duci Înapoi!”. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și toate celelalte. Avea tuciuri mari În care fierbeau sarmalele și ciorba, cuțitoaie Îndemânatice, satâre, o mașină enormă și bine ascuțită pentru tocat carne. În calitate de bucătar, el nu punea mâna pe nimic, În afară de o lingură cu care gusta. Stătea În mijlocul bătăturii, că acolo se improviza bucătăria cu asemenea prilejuri, și dădea ordine roiului de femei care roboteau În jurul lui. Mai pune o mână de sare, una de piper boabe, câteva borcane de bulion, zece ouă. Femeile știau că e cam țicnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
suplinitor și el, pe o jumătate de normă, fără studii, băiat bun, deși cam hahaleră. Era Întuneric beznă și, când a ieșit din casă să vadă la cine se dă dulăul, s-a speriat și-a scăpat felinarul. Crăcănat În mijlocul bătăturii, Înfipt până la brâu În zăpadă, cu paltonul descheiat și fluturând, Dordonea nu putea să facă nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la căldurică, și s-a rugat de scorpia de mă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Doarme sub urzicile din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Acela, Însă, nu se lăsă Înfățișat. Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat. Aluatul dăduse peste răscoale din copaie, oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mi dădeau lacrimile când tata, ca pe un papă-lapte ce eram, mă obliga să-mi azvârl sandalele și să joc mingea pe vreo pajiște - mă răneau toate, chiar și firele moi de iarbă crudă); ăl de n-avea unghiile negre, bătături În palme, julituri În coate și genunchi, pielea arsă de soare; ăl de nu știa să Înjure de mamele și surorile celorlalți; ăl de n-avea curaj să se dea cu leagănul peste cap măcar o dată; ăl de se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne-am luat În fața lui Dumnezeu și-a popii. Ginerică, săracul, era obosit după atâta muncă și emoționat, că avea un suflet gingaș și simțitor. A Început nunta. Oamenii beau vârtos și Înghițeau cu nemiluita sarmale și fripturi. Jucau În bătătură și ridicau praful până pe frunzele pomilor. Alde Căloi nu aveau difuzoare pe vremea aia; chiar dacă le-ar fi avut, nu le-ar fi putut folosi: În satul nostru Încă nu fusese adusă electricitatea. Când s-a lăsat noaptea, au aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de noapte; unii se juraseră că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice. Ciudățenia era că jivinele nu urcau În curțile sătenilor ca să le facă rele. Stăteau cuminți, În legea lor, În Vale. Poate, cine știe cum, rar, oamenii se pomeneau În mijlocul bătăturii cu câte un șarpe amețit, plecat orbește În căutare de căldură. Dacă era prea mic, Îl omorau cocoșii; dacă era destul de mare, păsăretul făcea hărmălaie ca de uliu și gospodarul știa: venea cu o sapă, tăia pe nepoftit și azvârlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră de mâncare. Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri de cotarle ori ca niște cravate boierești, armele de care se arătau amândoi tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-tău, care nu te-a recunoscut noaptea În grădină când te-a altoit cu paru-n cap, că el păzea la onoarea fie-sii, pe care nu voia, știindu-te nițel sărit, să i-o lași lui pe veci În bătătură cu un țânc atârnat de fuste; tu, Foiște, le ai de la necruțătoarea boală cu care te lupți din răsputeri. Întrebarea e: ăia de afară or mai trăi, or fi Întregi, leșinați, schilodiți?”. Ca să-i opresc lui Dordonea vorbăria - semn, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la tine!”. Îngenuncheatul sărise ca Înțepat În sus, microscopul căzuse iarăși, de data asta printre mucuri de lumânări. Baronu Își trecuse mâna prin chică și dăduse de spârcul cu care Îl Împodobise prietenul său. Porniseră apoi să se alerge prin bătătură și să se stropească unul pe altul cu cele două țevișoare dezghețate În apă caldă. Îi potolise mama lui Baronu, care Îi drăcuise și pe urmă Îi chemase pe toți să le dea să mănânce coleașă, sub aplecător. Din ceaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-mi spuneți voi cum e, că v-am picurat la amândoi În străchini. Nu vă gâdilă așa, printre dinți, vreun mormoloc?” Până să apuce păcăliții să se ridice, Vieru o și tulise: i se auzeau pașii bocănind Înfundat În bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul se făcea zob pe poteca pietruită. Vieru Îi aștepta În Întuneric și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pușcărie făcuți În regimul trecut; tescovina cu care Îi plăcea să se amețească acelui Dordonică ar fi fost distilată, de fapt, din găinaț de păsări și mai ales de curci, pe care negustoreasa de rachiu le creștea În larga bătătură ce-ar fi trebuit să fie - normal, nu? - plină de găinați, dar nu era, căci fuseseră de Îndată culeși și puși la fermentat În butoaie de plastic, amestecați cu drojdie și porumb Încolțit, apoi distilați Într-un căzănel de aluminiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi fost de preferat niște limbrici produși cinstit, lângă gard. Amabilitățile au continuat Încă minute bune - spre desfătarea celor de față - până când, În căruțe diferite, cele două aprige concurente au fost săltate, ținute bine, cărate și depuse fiecare În bătătura proprie. De numărul mare de cetățeni adunați a profitat, nevrând să scape o asemenea oportunitate de afaceri, frizerul cel tânăr, căruia toată lumea Îi spunea Marinaru, pentru că a făcut armata doi ani la Marină, s-a Întors de acolo cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezbrăcată la piele, unsă cu păcură, tăvălită prin fulgi, urcată În căruță dimpreună cu zestrea ei - două preșuri Împletite din cârpe, un rățoi, trei găini și o cratiță smălțuită -, plimbată prin tot satul și depusă, În cele din urmă, În bătătura rușinaților ei părinți, care i-au aplicat, la rându-le, o corecție corporală binemeritată și soră cu moartea; un nepot al omului de film Ghiță Bulgaru a căzut din pom drept pe un arac care i s-a Înfipt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În avântul lor nestăvilit de a sugruma visarea; căruțașii care nu și-au montat ochi de pisică pe codirle au fost amendați de către șeful de post care, a doua zi dimineața, fiind și venetic pe-aici, s-a trezit cu bătătura plină de cadavre de animale În stare incipientă sau mai avansată de putrefacție; În casa a doi bătrâni pensionari din Învățământ au Început să moară ceasurile; un nefericit conducător auto a negociat greșit curba În unghi drept din mijlocul satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Îl trimisese la toți dracii cu prostiile lui, că el, amărâtul, nici măcar liceul nu fusese În stare să-l termine, iar la institut lucrase ca lăcătuș la serviciul de Întreținere și nicidecum cu studenții. Ectoraș se pregătea să părăsească bătătura când, sub privirile care Îl Îndemnau la bărbăție, Nicu Fieraru o luase domol, dar hotărât, către casă, unde urma să-i tragă femeii o cuvenită mamă de bătaie ce l-ar mai fi Înălțat nițel În ochii tovarășilor săi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dată când tăișul Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața aceea, Cap de Șobolan Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa mângâiat și moleșit de căldura lină, din când În când ridica tăișul În lumina puternică, spre a se lămuri dacă era desăvârșit au ba. Se ridicase apoi, alene, și se pornise către cuști. Apucase de ceafă un iepuroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mamele noastre au fost toate împărătese mândre pe obârșia lor strămilenară , pe blazonul pe care au scris răzvădit: Omenie și dragoste de țară. Împărătesele acestea purtau două coroane firește așa cum le purtau pe toate ale lor, pe câmp și‐ n bătătură; Coroanele lor erau călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de furi că nu le ajungea timpul cât aveau de săpat, mai dureau deci câteodată că așa‐s bătăturile aspre pe sapă dar mai moi la mângâiat. Mărgăritarele lor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]