16,324 matches
-
identitare - personajul lui Mariaș este cumva volatil, spațiul și timpul îl alterează sau îl redimensionează - este contrapotentată de însuși spiritul Oxfordului, tern dar și etern, de o statornicie exasperanta și în același timp reconfortanta. Simbolul desăvîrșit al acestei lumi este bătrînul portar Will, un nonagenar cu privire limpede, îmbrăcat mereu în aceeași salopeta albastră, care pur și simplu nu știe în ce zi trăiește. În fiecare dimineață el decide, după o logică necunoscută celorlați, ce zi urmează să trăiască, reluîndu-si astfel
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
rîndul. Singură consolare nu poate veni decît din acceptarea (invitarea) unei precarități identitare imanente, pe care moartea nu face decît să o confirme. Tragic este contrastul dintre Oxford, ca spațiu constant simbolizat de Will cu ciudată lui memorie, și acești bătrîni profesori, care se imbolnavesc, își pierd vlaga, curajul, resursele, și mor singuri, ascunși ca niște animale sălbatice. Însă acest contrast nu face decît să reconstruiască un altul, esențial: cel dintre Sine și Alteritate: primul se conserva, pentru că el e principiul
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
acesta făcea parte. Cei singuratici, fără tutela, erau bănuiți și dintr-o parte și dintr-alta că fac jocul celorlalți. Am urmărit acum cîțiva ani, cu stinghereala, bătălia pentru Uniunea Scriitorilor care s-a dat între "lupii tineri" (optzeciștii) și "bătrînii elefanți" (preiau aici o formulă a lui Alexandru Mușina, care îi numea astfel pe teoreticienii moderniști care nu prizau postmodernismul, dar politizez literar amintită sintagma, referindu-mă la cei care au preluat puterea în cadrul Uniunii Scriitorilor, majoritatea făcînd parte din
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, râzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea" (Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1994, p. 313). O mărturisire similară aflăm în cartea lui Zaharia Sângeorzan: "Sunt un neghiob bătrân și un vechi ticălos căruia, prin harul Domnului, i s-au deschis, spre sfârșit, ochii și a dobândit nițica elementară înțelepciune (și nițica rușine). Nu mă căutați la niveluri înalte - la al mării înțelepciuni, al metafizicii etc., etc. -, ci la
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
Birgittei Trotzig". Un roman al Birgittei Trotzig din 1961, tradus la noi în 1992 (O poveste de la țărmul mării, Ed. Univers, trad. Florina Jianu-Verona), aduce în fața cititorului o lume sever construită din personaje schematice, dar memorabile. Merete cocoșata, mama ei, bătrână oarbă se mișcă somnambulic într-o ambianța dominată de prejudecăți și presimțiri ale sfârșitului, la cumpăna anului 1500. Lumea românului e alcătuită fără risipă, cu o economie de gesturi aproape crudă. Aceeași atitudine o regăsim și în poeziile antologate aici
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
aici adânc, a fost bulevardul ei: anii ^30, ce să ne mai dăm noi cu presupusu^...?! Nu-i așa, nea Matei?! Nu-i așa, bătrâne domn care ai apucat și alte vremuri, nu doar cele de astăzi... ?! ...Privindu-l atent, bătrânul domn dădu să-i răspundă. Nu reuși: - mormăi totuși în sine"), până la descrierea ciorapilor groși, "împletiți" ai Mariei, semn al bunăstării unor vremuri în care până și acest umil accesoriu vestimentar, atunci când se găsea, arată oribil. Dar, mai presus de
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
loc bîntuit de oameni grăbiți. Apoi zgomotul, un fel de geamăt prelung./ Ți-e sete și foame, n-ai parale, dar nici nu-ți vine să te plîngi/ cînd vezi că pe fiecare calorifer din sală zace cîte un/ nenorocit, bătrîni că vai de capul lor sau monștri tineri,/ puști cu capete de marinari bătrîni. Cel de lîngă casa are trăsături de mulatru. Impertinent, bate pe umăr sau trage de păr pe cei care-ei ajung în apropiere. Rîde, cu un rîs
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
sete și foame, n-ai parale, dar nici nu-ți vine să te plîngi/ cînd vezi că pe fiecare calorifer din sală zace cîte un/ nenorocit, bătrîni că vai de capul lor sau monștri tineri,/ puști cu capete de marinari bătrîni. Cel de lîngă casa are trăsături de mulatru. Impertinent, bate pe umăr sau trage de păr pe cei care-ei ajung în apropiere. Rîde, cu un rîs gros și/ puternic, de pe caloriferul lui jegos" (Monstruletul). Dacă la Gabriela Cretan instrumentul liric
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
repezi lăcrimos și ne vor legăna în tandrele lor brațe! Pragmaticii vestici au cu totul altfel de socoteli. În timp ce noi ne-am lipit de partitura ingenuei abandonate care s-ar mărită și cu Zmeul Zmeilor, numai să nu rămână față bătrână, Făt-Frumosul occidental își face niște calcule care, probabil, ne par și azi rizibile: seriozitatea procesului democratizării, fermitatea deciziei de a decomuniza țară (au apusenii propriii lor comuniști, de ce-ar tânji după ai noștri?!), deconspirarea sistemului represivo-securisto-politienesc și alte fleacuri
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
un robinet ruginit cules de la groapa de gunoi. Vrei haine? Le găsești spînzurate înghesuit, în peninsula imaginara a prețurilor crescătoare - nu departe de lumea negustorilor de pești de acvariu și oarecum peste drum de clanul negustorilor de piese de mașini bătrîne. Există o logică a Oborului care îi învecinează pe negustorii de orătănii de curte cu detailiștii clanțelor de tot soiul, ai șuruburilor, cuielor, pompelor de apă, ai caielelor și ai furtunului vîndut în colăci. Cauți mobilă - te apropii de Bucur
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
produs politic de tip creștin-democrat. Asta într-o perioadă în care ultimul mit intact al PNȚCD era unitatea să. Ziarele au vuit în fel și chip despre această inițiativă, în edițiile lor din 22 martie, fără a-l impresiona pe bătrînul lider țărănist, Ion Diaconescu. Acesta a vorbit, în aceeași zi despre păsări politice călătoare și despre speranța să că trecutul detenției politice îi va face pe cei care au cunoscut această experiență să nu părăsească partidul. * În timp ce PNȚCD-ul se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
Andreea Deciu Începe cu admirația față de o persoană, continuă cu entuziasmul și culminează cu pasiunea care ne duce la fericire sau la dezastru". Un Octavio Paz bătrîn lasă, cu puțini ani înainte de moartea sa în 1998, o carte despre dragoste. Și despre erotism și sexualitate, dar numai în teacăt, în ciuda celor anunțate în titlu, Dublă flacăra fiind în mod fundamental o carte despre iubire. Pare a fi
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
febrile, bulucindu-se, cu gesturi înfrigurate și ele și contorsionîndu-si mult gurile gata parcă să scape cîte un cuvînt. Mi s-a părut că una, arătîndu-și insistent degetele, vrea să-i spună unuia să se întîlnească la șase. * * * Un activist bătrîn fumînd, trăgînd din țigară înfipta într-un țigaret de lemn de vișin, cireș?..."Un scriitor, - spusese el rar și pufăind, - trebuie să fie și în cer și pe pămînt și pe linie" și aici rîsese tușind, suferea de astm... * * * Întîlnire
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
secvențe ale unui teatru de bună calitate. Din acest punct de vedere, o adevărată capodoperă poate fi considerată convorbirea cu Eugeniu Stefănescu-Est, intervievat la vârsta de 96 de ani. Reproducerea cu simt artistic a replicilor lacunare și puerile rostite de bătrânul scriitor se constituie într-o comedie (neagră) a bătrâneții: "- ...Eu am fost poet, domnule. O, am fost poet. - Cum se numea prima dumneavoastră carte? - Nu mai știu. E mult de-atunci. Dar am scris și romane... * - ...Caragiale va plăcea? - Stai
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
e irațională, ea își construiește propriul obiect, nu și-l reamintește, sau îi e fidel dincolo de orice pricina logică ori rațională. La urma urmelor, Calypso e mult mai frumoasă decît Penelopa, iar insulele unde poposește Ulise mult mai ispititoare decît bătrînă Ithaca. Totuși, Ulise își va continua călătoria către soție și cetate. Dar nu în Odiseea antică aflăm o ilustrare adecvată a nostalgiei, mă tem, ci mai curînd în versiunea ei romantică, în poemul lordului Tennyson despre Ulise, mai precis: solilocviul
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
Șaguna, față de Împărat, față de eternitatea lumii drepte. 7. Un internaționalist malgré lui. Așa că în preajma primului război mondial el rămâne alături de proiectele imperiale. Dar proiectul național se golește de sine. E legat de un timp al credinței. E, acum, un om bătrân. Eforturile nesfârșite, familia numeroasă îl uzaseră. Procesul de uzură e legat și de afacerile păguboase în care intră. La șaizeci de ani, Slavici este sărac, derutat, incapabil să înțeleagă nașterea noii lumi. Este în război cu toți cei care preiau
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
înrâurirea lui Șaguna și a aderenților lui, prin legăturile mele cu Eminescu și prin viață petrecută în mijlocul junimiștilor. Socialiștii erau pentru mine unii dintre dușmanii cei mai primejdioși ai neamului românesc, zguduitorii din temelie ai vieții naționale românești." Este convertirea bătrânului scriitor reală? Se pregătește să întâmpine revelația? Sau doar observațiile se referă la o simplă retușare de imagini? "Auzindu-i acum cântând și văzându-i voioși, am zis, cu toate aceste: Bravo vouă! Ăștia sunt oameni! Asemenea oameni nu mai
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
alții, ci să se bucure de aceleași drepturi, fiind supuși acelorași datorii, fie ei români, maghiari, fie sași, șvabi, sârbi, ruteni ori evrei. Această au voit-o părinții, bunii și străbunii tăi..." Socialiștii nu vor nici ei altceva, se minunează bătrânul om al baricadelor. Nu cumva mai apropiați îți sunt pătimașii, care se leapădă de întregul trecut al neamului românesc, stăruie că românii să asuprească pe altii cum au fost ei asupriți, și fac neamul românesc de batjocură lumii. Și bătrânul
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
bătrânul om al baricadelor. Nu cumva mai apropiați îți sunt pătimașii, care se leapădă de întregul trecut al neamului românesc, stăruie că românii să asuprească pe altii cum au fost ei asupriți, și fac neamul românesc de batjocură lumii. Și bătrânul luptător încheie capitolul de la Văcărești elogiind timpul recluziunii: s-a luminat petrecând zile plăcute. Din nenorocire e bătrân: "E dureros afară din cale să te știi om bătrân când simți în tine pornirea de-a intra în lupta nu numai
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
neamului românesc, stăruie că românii să asuprească pe altii cum au fost ei asupriți, și fac neamul românesc de batjocură lumii. Și bătrânul luptător încheie capitolul de la Văcărești elogiind timpul recluziunii: s-a luminat petrecând zile plăcute. Din nenorocire e bătrân: "E dureros afară din cale să te știi om bătrân când simți în tine pornirea de-a intra în lupta nu numai crâncena, ci totodată și îndelungată". Mutat în închisoarea de la hotel ăModernă, e așezat în camera cu Saniel Grossmann
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
au fost ei asupriți, și fac neamul românesc de batjocură lumii. Și bătrânul luptător încheie capitolul de la Văcărești elogiind timpul recluziunii: s-a luminat petrecând zile plăcute. Din nenorocire e bătrân: "E dureros afară din cale să te știi om bătrân când simți în tine pornirea de-a intra în lupta nu numai crâncena, ci totodată și îndelungată". Mutat în închisoarea de la hotel ăModernă, e așezat în camera cu Saniel Grossmann: se împacă de minune cu el; nici unul dintre deținuții cu
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
cu cei care au pierdut războiul. Dar el este câștigat de cei care au luptat, o viață, pentru națiunea română? În acest timp sărbătoresc, meditațiile lui Slavici sunt amare. Noi ne-am transformat în asupritorii celorlalți; am luat locul asupritorilor. Bătrînul scriitor e sumbru. Suntem departe, crede el, de a ne fi împlinit idealurile: "România Mare, zic unii (sic!) s-a înființat, ce-i drept, dar e desființat statul românesc, iar statul poliglot, în care se pierde, are hotarele deschise și
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Și ne-a trimis la el. Bietul Davilla stătea pe lînga Sanatoriul Antoniu, pe Șoseaua Kiseleff. L-am găsit acolo, imobilizat într-un fotoliu, si a fost atît de emoționat că își mai adusese cineva aminte de el... - Era tare bătrîn? - La cei 20 de ani ai mei, sigur că mi s-a părut bătrîn, avea vreo 67-68 de ani. acum cred că nu era chiar bătrîn. Fusese însă uitat de toată lumea. Și noi i-am consacrat pagina a doua întreaga
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
fost atît de emoționat că își mai adusese cineva aminte de el... - Era tare bătrîn? - La cei 20 de ani ai mei, sigur că mi s-a părut bătrîn, avea vreo 67-68 de ani. acum cred că nu era chiar bătrîn. Fusese însă uitat de toată lumea. Și noi i-am consacrat pagina a doua întreaga, l-am adus din nou în circuit, iar urmărea a fost că în același an i s-a dat Premiul Național. Idealuri și ideologii - După ce ați
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
autorul Comediei umane să exclame, aflînd vestea: "Domnilor, eu n-am avut cantitatea, eu am avut calitatea!". Hugo îl văzuse pentru ultima dată, astfel: ...Avea față violeta, aproape neagră, înclinată spre dreapta, barbă nerasa, părul cărunt, tuns scurt... O femeie bătrînă, de pază, si un slujitor ședeau în picioare de-o parte și de alta a patului... * Anunțul decesului lui Balzac, un carton de 0,18 pe 0,15 m.: Vă rugăm să asistați la serviciul de înmormîntare a Domnului Honoră
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]