894 matches
-
și veselă cu Ștefan Vodă Sfânt și drept, vederi foto din județul Rădăuți, dar și de la Muntele Athos, cântări de stea și colinde, snoave și strigături, ce se întâmplă în Bucovina, în țară și prin străinătate, sfaturi pentru agricultori, un bacșiș de 92 milioane lei, informații „fel de fel” și Poșta redacției; îi lipsește un lucru: data editării ziarului. * Gazeta Bucovinei cu numărul de sfintele Paști 1897 își suspendă apariția din cauze redacționale, în locul ei înființându-se ziarul Patria - scrie acesta
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
domn Filaret Doboș, de profesie profesor la liceu, ajuns din mila liberalilor deputat, director general la agricultură și domenii și președinte al Comisiei Centrale pentru vânzare și cumpărare în Cernăuți, ar fi cerut pentru înaintarea unei cereri de export un bacșiș de 600.000 lei, mulțumindu-se apoi cu mai puțin. Se mai spune acolo, că un oarecare domn Numitor Liteanu, funcționar înalt în administrație, unchiul domnului ministru Nistor, ar fi intrat în tovărășie cu domnii Marcus Linker, Leon Barschaut și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
11 Noiembrie... Motiv, probabil, ca Al. Titric să publice patru versuri pentru un anumit senator P.P.: Te-a ales senator satul Tot în strigăte și-n chiu, Căci băuse fiecare Câte-o ocă de ... rachiu. Ridicându-se împotriva birocratismului și bacșișurilor, la 24 iunie 1923, Poporul publica tot în prima pagină: „Vrem rânduială! Sistemul bacșișurilor - o rușine națională. Un avocat se oferă să facă în trei zile ceea ce două ministere n-au făcut în șase luni. Cerem sancțiuni împotriva funcționarilor abuzivi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
senator P.P.: Te-a ales senator satul Tot în strigăte și-n chiu, Căci băuse fiecare Câte-o ocă de ... rachiu. Ridicându-se împotriva birocratismului și bacșișurilor, la 24 iunie 1923, Poporul publica tot în prima pagină: „Vrem rânduială! Sistemul bacșișurilor - o rușine națională. Un avocat se oferă să facă în trei zile ceea ce două ministere n-au făcut în șase luni. Cerem sancțiuni împotriva funcționarilor abuzivi.” Era vorba de moș Axânte Penteleiciuc care aștepta să-i vină din America moștenirea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fi învățătorii de atenția ce o acordă ministrul instrucției celor 71 de colegi propuși pentru decorare, ei cer în loc de decorare să li se dea posibilități de existență.” (11 mai 1932). În preajmă erau alte articole : „Vrem dreptate” (Alexandru Popovici, învățător), „Bacșișul” (V. Vicol), „Să nu deznădăjduim” - scria mai conciliant Al. Simota. După Congresul învățătorilor bucovineni de la Rădăuți din august 1933, Foaia își propunea ca în afara paginilor cu articole profesionale, pedagogic-didactice, informații, să aibă o dată pe lună și un supliment literar de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1967, aduc contribuții importante la morfologia istorico-religioasă a timpului și destinului, cu circumscriere mai precisă în spațiul epicii arabe și persane. Și cu ajutorul unor asemenea lucrări, am putut urmări recent genealogia unuia dintre termenii de coloratură orientală în limba română- „bacșiș”, în raport cu un întreg vocabular religios iranian, pre-islamic, moștenit și modificat de Persia musulmană, al destinului, șansei - cf.comunicarea noastră „Notices en marge du vocabulaire moyen-perse du destin (baxt, baxÍ)”, în The 5th Conference of the Societas Iranologica Europæa, Ravenna, 6-11
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Și-a comandat de la un restaurant de lângă Cișmigiu o ciorbă de pește și puțină mămăliguță cu smântână, alături de un ou bine prăjit. A mai petrecut apoi o jumătate de oră la o cafea foarte îndulcită și o țigară, a lăsat bacșiș mare și s-a bucurat nespus că a putut face asta, apoi s-a grăbit spre Știrbei Vodă, la Conservator, unde avea cursuri. Cam târzior, cam târzior, dragul meu Cristian, l-a urecheat domnul Vrăbiescu văzând că ajunge cu mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cum să uităm ? — Îți mulțumesc mult, Victor. Îți mulțumesc nespus. — Pot să vă mai spun un singur lucru, domnule Vasile ? — Te rog. Într-una dintre seri, când erați cu foarte mulți prieteni, ați plătit dumneavoastră tot și mi-ați lăsat bacșiș cât aș fi muncit pentru luni de zile. Ca să nu mai vorbesc că dum- neavoastră nu ne-ați tratat niciodată ca pe niște ospătari, ci aproape la fel ca pe însoțitorii cu care veneați... Domnule Vasile, iertați-mă, vă rog
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dincolo de muzică, să schimbe poate unele destine. Sau cel puțin să lumineze unele zile întunecate, așa cum și tânărul ospătar i-o luminase pe-a lui. Și-a luat micul dejun obișnuit, și-a băut cafelele, a lăsat din nou un bacșiș măricel, nu ca pe timpurile bune, dar oricum destul de însemnat pentru buzunarele sale aproape goale. Și de- acolo a plecat să viziteze pentru ultima oară marile bulevarde ale Bucureștiului, pustii acum, dărăpănate, marile artere cu localurile lor celebre care îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
invazia“ așteptată și promisă. Neîncrederea acumulată de-a lungul anilor, slabele performanțe economice, o legislație stufoasă, contradictorie și instabilă, făcută parcă să-i dezarmeze atât pe Întreprinzătorii români, cât și pe cei străini, pentru a nu mai vorbi de regula bacșișului — toate acestea nu au făcut din România o țară prea atractivă pentru investitori. În primii trei ani ai noii guvernări, economia a Înregistrat rate negative, o ușoară relansare Înregistrându-se În al patrulea an. Cu greu au fost puse În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ciugulească firimiturile unei chermeze „cu străini”. VASILE GÂRNEȚ: Dimineața, la micul dejun, constat că prețurile la bufetul hotelului au mai crescut comparativ cu ziua de ieri, dar nu mai zic nimic. Mă gândesc că e o bună tactică: nu ceri bacșiș, ci mărești prețurile de la o zi la alta. Așteptăm în autobuz vreo 15 minute, până este găsit și trezit estonianul Karl Martin Sinijarv, bravul „cavaler” cu care luptasem în turnirul de aseară. Lumea s-a enervat destul de tare așteptându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca roata morii, și fiecare secol așișderea. Când citesc în paginile lui Flaubert litaniile călugărilor catolici copleșiți de birurile impuse de nu știu care pașă, parcă le aud pe cele ale gazdelor mele de ieri, când dominicanul din epocă se plângea că "bacșișul și bâta sunt temeliile lumii arabe", parcă-l aud pe deputatul de azi din partea locului. Iar "disprețuitoarea animozitate" pe care o resimțea același Flaubert ca vizitator creștin pe străduțele arabe din Ierusalim, care-i arabul rătăcit pe străzile evreiești ale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de la primele vorbe să ne conducă peste munte la Agapia, care ne-a vândut cele zece ouă clocite, astăzi, după ce se zvârcolește în fața egumenului și a noastră, zice că ne trece cum nu, dar ne dă a înțelege că un bacșiș bun i-ar trebui. Are aerul că-și târguește bacșișul. Ne privește pieziș, zâmbește: el n-are leafă, el are numai mâncare, altul care să ne conducă nu e, că un bacșiș face să-i dăm... "Îți dau bacșiș ouăle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care ne-a vândut cele zece ouă clocite, astăzi, după ce se zvârcolește în fața egumenului și a noastră, zice că ne trece cum nu, dar ne dă a înțelege că un bacșiș bun i-ar trebui. Are aerul că-și târguește bacșișul. Ne privește pieziș, zâmbește: el n-are leafă, el are numai mâncare, altul care să ne conducă nu e, că un bacșiș face să-i dăm... "Îți dau bacșiș ouăle clocite pe care ni le-ai dat eri!" i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu, dar ne dă a înțelege că un bacșiș bun i-ar trebui. Are aerul că-și târguește bacșișul. Ne privește pieziș, zâmbește: el n-are leafă, el are numai mâncare, altul care să ne conducă nu e, că un bacșiș face să-i dăm... "Îți dau bacșiș ouăle clocite pe care ni le-ai dat eri!" i-am răspuns. S-a dus în odaia lui sub turn, s-a întors cu același glas de idioată fățărnicie și ne-a declarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un bacșiș bun i-ar trebui. Are aerul că-și târguește bacșișul. Ne privește pieziș, zâmbește: el n-are leafă, el are numai mâncare, altul care să ne conducă nu e, că un bacșiș face să-i dăm... "Îți dau bacșiș ouăle clocite pe care ni le-ai dat eri!" i-am răspuns. S-a dus în odaia lui sub turn, s-a întors cu același glas de idioată fățărnicie și ne-a declarat că nu merge, că are treabă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prietinie unul la altul, se ridică cu paharele pline, ciocnesc și se ploconesc cu capetele apropiate, zâmbindu-și și firitisindu-se, cuprinși deodată de o prietinie subită La școala normală "Vasile Lupu" 30 F. 926. Cuvinte indiene (Kipling): serdar vechil han bacșiș, burcă. A alicni, astă noapte Dafina doamna, soția lui Istrate Vodă. Și sunt toate trecătoare Ca o iarbă sau o floare. (din Stihuri Politicești din Pomelnicul lui Iacob Putneanu) Un funcționar dela Prefectura de județ tată grec, mamă româncă, om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a Ecaterinei a II-a, datorată „slugarnicilor noștri filosofi” etc. Era descrisă, totodată, sumar și aspru reședința episcopului Inochentie (1753-1782), care în acea perioadă păstorea la Huși. În același spirit, aghesmuirea călătorilor de către „o ceată de popi” care așteptau un bacșiș (!). După ce a trecut prin Bârlad și a parcurs un drum anevoios, D’Antraignes a sosit „într-un sat mare sau mai curând într-un mic oraș, reșe//dința unui episcop (Inochentie, 1752-1782, n.a.). Se cheamă Huși. Ne-am dus în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tot palatul episcopal nici un singur scaun. Ne-am simțit totuși foarte bine acolo în comparație cu bordeiele din noaptea trecută. Înainte de masă a venit o ceată (!) întreagă de popi. Pungașii aceștia supără pe străini stropindu-i cu aghiazmă până le dai un bacșiș (!), pe care l-am înmânat cât mai în grabă spre a scăpa de rugăciunile lor” (A se vedea goana după bacșiș a personalului inferior de la Curte, când avea loc primirea solemnă a unui străin). Celelalte informații vizează campania lui Petru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
venit o ceată (!) întreagă de popi. Pungașii aceștia supără pe străini stropindu-i cu aghiazmă până le dai un bacșiș (!), pe care l-am înmânat cât mai în grabă spre a scăpa de rugăciunile lor” (A se vedea goana după bacșiș a personalului inferior de la Curte, când avea loc primirea solemnă a unui străin). Celelalte informații vizează campania lui Petru I la Prut (1711): „Când am sosit la Huși, am aflat că nu erau departe de Prut și de locul unde
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lăsat bagajul cel mare pe piață și a pornit cu doi saci mici la tren. Acesta era luat cu asalt, nu se mai ținea seama de bilete. În vagonul cu paturi a reușit însă să aibă un loc grație unui bacșiș formidabil. Cu el în compar timent se afla un domn foarte prezentabil, care l-a întrebat cine este, fără însă a se prezenta și dânsul. Îndată ce trecură fruntaria italiană, se sculă și, cerându-și scuze de o purtare așa necorectă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ialomița, precum făcusem eu lui Mackensen în privința Hereștilor. [Dar nu făcură nimic.]( Ediția I, 1937, p. 110.) El sosi la noi însoțit de soldat, ca să ia ziua-bună; avusese voie numai pentru a și lua bani de la bancă, dar cu un bacșiș mai obținuse de la însoțitor și o raită pe la familie. Impresionabil cum este, era foarte emoționat. Vederea copiilor și mai ales mângâierile lui Sandu, care îl recunoscuse, l-au mișcat mult, astfel că îl însoții, cam fără voia soldatului, până la hotel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
necaz într-un izvor de informațiuni. Când porneam cu soldatul la spate, puneam peste umăr câteva întrebări asupra familiilor lor și cu perfidie le deșteptam dorul de casă, apoi, insidios, aflam multe, mai ales că le dam regulat 2 lei bacșiș de plimbare. Erau foarte descurajați, îi strângea din nou pentru front, chiar subofițerul spunea cu mânie că nu mai poate, fusese 23 de luni în lupte, 6 luni în concediu și acum îl rechemau. Începuseră să mârâie. Ba trei zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ai noștri? Unde să se ducă, apucați între aliații de ieri, azi revoluționari vânduți Germaniei, și inamicul care înainta peste Trotuș? Niciodată nu fuseserăm într-o situație mai deznădăjduită. visuri Costache veni din nou să ne vadă; cu un mic bacșiș a prelungit vizita de la 4 la 6 ore. Nu avea alte știri decât cele din infamele ziare din București și ne aduse impresia că toți erau înspăimântați. Nu se putea încrede în spusele vrăjmașului, dar, cu toate victoriile anunțate, tonul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mângâiere ce aveam la Pasărea! La 1 aprilie tot trebuia dat jos. Vindeau stânjenul cu 180 lei, 50 lei(În ediția I, 1937: „60 lei“, p. 227. ) transportul la oraș. O nouă pungășie, desigur, concesionată unor antreprenori agreați, prin mare bacșiș, de administrația superioară și care le revindeau cu sume mari publicului. Nici măcar o perdea de-a lungul drumurilor nu trebuia lăsată. Ca de obicei, publicul, prea fricos, nu protesta [, deși știrile din Occident erau bune și lumea prinsese nădejde] (Ibidem
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]