943 matches
-
pseudoproze precum cele din excelentele jurnale cu fleacuri ale lui Livius Ciocârlie. Ficționarii lui Radu Cosașu țin și ei aproape. Deceptivii se situează demolator în fața unei lumi care nu-i ascultă. Discursul lor e rupt, deșirat, fracturat și crizic (proza bacoviană, de pildă, ca gen proxim). Ei sunt și, în doze personalizate, contraceptivi - modul lor de a face e desfacerea. Însă una cu sens. Pentru o scurtă perioadă, cea a exploziei contestatare, toate avangardele sunt deceptivcontraceptive. Ele nu construiesc o lume
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
a evoluat de la formă la fond și considerînd reacționară teza maioresciană, cît și Călinescu, observînd paradoxul că pașoptiștii, pe care-i viza teza, aveau mai curînd fond decît formă). Un exemplu și mai frapant, pentru că este punctual, îl reprezintă versul bacovian din poezia Plumb (care dă și titlul volumului din 1916): „Dormea întors amorul meu de plumb.” Probabil că puținul interes arătat, prin tradiție, de critica noastră modernă asupra aspectelor stilistice și lingvistice din poezie și proză este responsabil de tăcerea
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
recuperînd o paradigmă literară și de sensibilitate foarte actuală, "urmele" cum spune inspirat în poemul Un ceas de hîrtie. În volumele O sălbatică floare, dar, mai ales, în Strada care urcă la cer e un fin eminescianism distilat prin filtre bacoviene; iată, de pildă, Exordiu, unde aceste conexiuni se deslușesc limpede, unde Dominic Stanca e poet cu adevărat, inventînd, dacă se poate spune așa, un alt Bacovia lîngă vechiul, cunoscutul Bacovia, recuperînd astfel esențele eminesciene ale liricii noastre: " Aici în preajma orașului
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
și graiul și harul și mersul și starea/ și-acum rătăcesc în necunoscut,/ acolo unde numai Ion, clopotarul cel mut,/ le cunoaște adresa, cînd le sună plecarea". Orașul alb din acest admirabil poem nu e spațiul închis, nu e plumbul bacovian, deși atmosfera trimite acolo; inovație? În urbea lui Bacovia e ființa-care-trăiește - scriind, în vreme ce, în orașul alb al lui Dominic Stanca, e ființa-care-scrie - trăind: un ceas de hîrtie, cum, inspirat, se numește volumul ce adună opera poetică a lui Dominic Stanca
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
-mbătară cu ligamente/ se gesticulează adio// și ce-am uitat nici nu există/ pot să număr pînă-mi vine rău// aprinde-mi lumina să mor/ voi fi mulțumit că mai tușesc// îmi aduc aminte sub iarbă/ așa-i obiceiul” (Sub iarbă). Bacovian se arată în principal acel timbru mat, aparent sec, acel stil constatativ parcă total indiferent (în fond ironic) cu care Ionel Ciupureanu face un inventar al lucrurilor neverosimile. Avem a face cu o simulare a impersonalizării. Autorul are aerul a
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
altminteri, ele pot fi și oneste nostalgii sămănătoriste): „Stau sub plopul drept/ Pironită-așa/ Și nu știu ce-aștept/ Și nu știu ce-aș vrea...” etc. (Amurg de toamnă). Face de toate-n peisaje, uneori chiar și un fel de bacoviene (cum poate): „E vînt și ploaie.../ Ulmii se frîng./ Plopii sendoaie,/ Salcîmii plîng” etc. (Singurătate). În general însă, creioane delicate, copilăroase: „...Sus, pe muchi de zid,/ Rîndunelele;/ Jos, floarea-și deschid/ Viorelele;/ Alături, un plop/ Lin se clatină...” etc. (Pier
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
tineri: „Corabia mea acostată la țărm pare suspicios de liniștită” (compuneri.co.cc). Pentru a contracara extinderea supărătoare a lui suspicios, ar trebui să evocam mai des bunele folosiri ale adjectivului suspect, de exemplu pe cea dintr-o celebră strofă bacoviană („Cu-al meu aspect / Făcea să mor,/ Căci tuturor/ Păream suspect...”, Epitaf).
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
să facă semne discrete cititorului cultivat, folosind (aparent întîmplător) secvențe și tonalități lirice din bucătăria altor poeți, consacrați. „Fețe de porci în oraș/ scurmă și scurmă cu jale”, scrie autorul, făcînd o incursiune rapidă pe domeniul eminescian și pe cel bacovian. Sau, în Legatul lui Ianuș, îl parodiază de-a dreptul pe Eminescu („Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă mor eu ori altul?”), exact ca acel coleg de generație (Sorin Gherguț) căruia i se adresează retoric. Caragiale și... Miorița apar
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
promiscuitate, de puritate și perversitate. Antologia de texte voiculesciene comentate cuprinde două părți. Cea dedicată poeziei se remarcă prin analiza aplicată, didactică a unor texte menite să argumenteze evoluția unui poet autentic, de la "Ploaie mare" care "poate concura cu Lacustra bacoviană prin intensitatea trăirii metafizice", pînă la sonetul CLXVIII, să zicem, un portret boticellian al primăverii și al "renașterii simțurilor". Povestirile antologate sunt rezumate alert, într-un limbaj accesibil și totuși revelatoriu. Profesorul universitar nu renunță totuși la vocația de critic
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
frâturi de conversație într-o limbă care nu e cea a gândurilor sale. Dezorientarea, sentimentul de însingurare, un difuz sentiment de culpă, impresia că trăiește într-o realitate paralelă sunt admirabil descrise în autoportretul 52. Cuvintele puține, expresia condensată, fraza bacoviană, spațiile albe, potențează impresia de spleen, chiar dacă la poetul arădean cauzele acestui vague a l'âme sunt explicit enunțate: "am 52 de ani/ nu mai știu ce știu/ nici cine sunt/ încotro s-o apuc/ îmi însoțesc fiul/ pe drumul
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
asemenea creații îl constituie reciclarea. Marginalizarea e repusă în drepturile sale virtuale ce pot corija și concura centrul uzat, compromis de poncifuri. Un centru împovărat de "filosofeme, de absconsități fabricate ori de felurite tendențiozități, moralizatoare, etniciste, politice etc. "Omul concret" bacovian, aparent amorf în conul de umbră în care zace, se arată capabil a se substitui rafinamentului ostenit al omului alterat prin exces analitic. Cu aerul său dezarmat, dezadaptat, "învins", el captează un mister al lucrurilor în primă instanță. Banalitatea se
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
transcrierea greșită a versului eminescian "Apele plâng clar izvorând din (sic!) fântâne, în loc de în fântâne. Tot așa, la sesiunea din iunie-iulie 2001 a examenului național de bacalaureat, am înregistrat o asemenea transcriere "după ureche" a nu mai puțin cunoscutului vers bacovian "Tresar din (sic!) somn...", în loc de prin somn... Ceea ce, evident, e altceva. Nu insistăm. Nu ne putem juca în niciun fel cu înlocuirea unei prepoziții cu alta, în speță, din în loc de în, din în loc de prin. Amintim în treacăt, ca să se vadă
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
subiectului cu obiectul erotic sînt compromise. Jubilația cărnii ca și asceza romantică îi sînt în egală măsură interzise. Poziției ofensive fie în direcția realului, fie în orizontul utopiei, îi corespunde vulnerabilitatea maximă, destrămarea morală, destinul advers: "Accente de frîntă proză bacoviană traduc eșuarea în periferic a unei ființe înzestrate pentru centru: ŤAh... dezgustătoare iarnă... Mi-e silă de tot... și sînt obosit... E ceva sfîrșit în mine... Gîndurile acestea care rotesc deasupra mea ca niște corbiť". Avem toate motivele a presupune
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
canibal: Nu pot să mă plîng de foame,/ Hrana mea din ceruri vine,/ Dar mi-e teamă pentru zeul/ Ce se va hrăni cu mine" (Nu pot să mă plîng). Teama thanatică dobîndește o valență antitotalitară. Din nou revine tonul bacovian, înhămat la carul prezentului: "Întreg orașul era plin de morți,/ Ieșiseră în strada principală/ Așa-mbrăcați în hainele de gală/ Pe care cît ești viu nu prea le porți.// Treceau rîzînd și nu-i puteam opri,/ Păreau că nu mai
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
cînd morții nu vor mai încăpea/ În perimetrul strîmt al lor și vor ieși/ Și vor trece-n viteză pe Calea Victoriei/ Apărați de cordoanele celor vii" (Veți spune că totul s-a terminat). O mulțime de sintagme ale viziunii ontologice bacoviene trimit la fenomenologia socială, la durerile noastre cele de toate zilele: "Îngerul meu de Pază/ Îmbrăcat în haine de polițist", "Vreme închisă, grea, bănuitoare"; "Acum chiar vremea parcă se deschide,/ Acum nu ne mai temem, acum așteptăm"; E liniște mai
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
-o, de a se regrupa și de a-și spori bugetele (dacă asta se cheamă, vezi subtitltul, „privire din stânga”, începem să credem că stânga are orbul găinilor). Bacovia 130 Nicolae Prelipceanu a primit Premiul Național „George Bacovia“ Sub genericul Toamnă bacoviană, în organizarea Filialei Bacău a USR (pre- ședinte Calistrat Costin), cu sprijinul Primăriei și al Consiliului Județean, în perioada 9- 18 septembrie, în orașul natal al lui George Bacovia au avut loc ample manifestări culturale prin care s-au marcat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]
-
Butnaru. De asemenea, un juriu compus din Gabriel Chifu (președinte), Al. Dobrescu, Calistrat Costin, Dumitru Brăneanu, Arcadie Suceveanu a acordat premiile festivalului: Nicolae Prelipceanu - Premiul Național „George Bacovia”, Ovidiu Genaru - Premiul Opera Omnia, Constantin Călin - Premiul USR pentru îngrijirea operei bacoviene, Sergiu Adam - premiul revistei „Ateneu” pentru întreaga activitate. Programul acestei reuniuni culturale a mai cuprins lansări de carte, vernisajul unei expoziții de artă contemporană, un recital susținut de Filarmonica „Mihail Jora”, concursuri de eseuri și poezie. Răsfoind o revistă În
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]
-
dimpotrivă, mereu selective în expresia lor, chiar atunci când sunt vizate realități marginale, reziduale, care ar retrimite poezia spre spațiul „mizerabilist” cam prea mult cultivat la autorii din noile promoții. „Boschetarii” adăpostiți prin cimitire, prostituatele în loc de iubite autentice, taverne de derivație bacoviană în decor actualizat, proximitatea birtului cu spațiile funerare - sunt elemente frecvent evocate, însă de fiecare dată marcate de un discret accent elegiac, ironicelegiac. Într-un Week-end, „vom aștepta sâmbăta / să ne luăm câte șase beri / și un pachet de mirabile
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
către iarnă zarea.// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu mai visez! A început plecarea./ Câte-un popas din când în când mai fac." Și, desigur, monologul cu propriile-i tristeți, bacoviene în răstimpuri: În văi, batiste-nsângerate/ Ploaia încearcă să le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid, în monotonia clipei: "Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi,/ pofta nebună de-a
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
că își puteau diversifica joaca în aer liber, țăranii, pentru că recolta stătea la adăpost sub stratul de zăpadă și era ferită de incisivitatea înghețului sec, iar poeții, a se revedea pastelurile lui Alecsandri sau ceva mai sumbrele peisaje de iarnă bacoviene, pentru că își puteau elibera imaginația, pe vastele spații unificate sub omăt, atît de fragmentarismul imaginii cotidiene, cît și de zăpușeala prăfoasă a zilelor de vară. Și asta, ca să nu mai vorbim de pictori, să nu mai inventariem capodoperele tuturor culturilor
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
etic tulburător care adie în majoritatea textelor. Iată un exemplu: "Eclipsă de lună de soare/ sau val de ninsoare/ umbrindu-te acoperindu-mă/ cu lumina din undă/ ruginie rotundă". Cuvintele-cheie sau nucleele semantice ale universului poetei amintesc fie de climatul bacovian, fie de maniera expresionistă a țipătului surdinizat și stilizat. Aproape toate metaforele sunt expresia negativării lumii, a sfârșitului de lume iminent, a îmbolnăvirii de moarte a creației, o dată cu drama personală (pierderea fiului Cătălin, la vârsta de 17 ani într-un
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
masca "bătrînească", "demodată", se află un tip de sensibilitate pudică și de concepție constructivă, disponibile la operații într-o gamă verificată. Surpriza unei asemenea cercetări ce refuză, puțin ostentativ, totuși, sprijinul oricărei "teorii" la modă (parcă o îngînare a stihului bacovian: "Dar iar rămîne totul o lungă teorie"!) este, să recunoaștem, remarcabilă. Mai întîi se cuvine elogiată ampla operație "arheologică", de recompoziție a contextului din care și-a tras sevele opera în cauză, în raport cu care s-a cristalizat. Unicatul apodictic al
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
mai multă informație înseamnă mai mult adevăr". O integrare a poetului "în timpul și spațiul său", implicînd o măcar difuză "judecată de situare". Demne de a fi solicitate și în alte circumstanțe" Ťexcursurileť culturale, istorice, lexicologice etc. oferite copios de exegetul bacovian ne duc gîndul la meticuloasele demersuri similare ce se înregistrează în legătură cu Eminescu, de pildă cele ale lui Aug. Z. N. Pop. Peisajul paginilor înțesate de astfel de date este asemenea unei vii cu rod bogat, gemînd de ciorchinii cu boabe
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
pe care, la rîndul său, o răsfață, Paul Vinicius, un alt poet ceva mai în vîrstă, Valeriu Mircea Popa, e un solitar profund convins. Solitudinea d-sale e - așa cum se cuvine - ușor maniacală, obișnuind ritualuri absconse, de un fin umor bacovian: "ca să fiu sigur că astăzi este miercuri/ număr încă o dată frunzele/ din fața ferestrei/ nu cred că trupul unui bărbat/ poate fi obscen/ nici măcar atunci cînd stă gol/ pe marginea patului/ așteptînd să se evapore/ superba erecție de dimineață/; uneori se
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
ironic. Constantin Acosmei (n. 1972, Târgu Neamț) rămâne, până acum, autorul unui singur volum, poate și din cauza acestei formule „bazice”, minimale și pesimiste, presărate pe alocuri cu un umor negru, dar pigmentate cel mai adesea de o blazare în siajul bacovian (autor prezent deseori în intertextul poemelor, prin teme, secvențe, sintagme reluate): provincialismul sau dezolarea târgului de provincie, moartea, descompunerea materiei (a corpului, a gunoaielor din oraș), „marșul funebru”, crâșma, alcoolul, iubirea ratată ș.a. Actul însuși de a scrie poezie e
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]