832 matches
-
military trench coat pentru a se face nevăzută Înainte ca Revelionul cu vânzare să se transforme În Revelion cu regrete când ușa masivă de la intrare se deschise fără preaviz și cu asemenea amplitudine, Încât mulți o și văzură sărind din balamale ca o ușă oarecare de pefele cum aveau mai toate apartamentele de bloc. Intrară pe rând: un domn Înalt, corpolent, mustăcios, cu o față lată, lucioasă, pigmentată ici, colo cu insulițe de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe polițaiul gringo cu Vasquez? L-am măsurat din cap până-n picioare. Era trecut de patruzeci de ani, gras și chel, dar probabil dur - ca un fost sportiv de performanță a cărui forță se transformă în istețime atunci când îl lasă balamalele. L-am întrebat: — Se mai ține cineva scai de mine. Cine anume? Dolphine își drese glasul. — Jandarmii. Vasquez are tot interesul să nu afli nimic despre Blanchard. Știu că stau aici? Nu. I-am spus căpitanului că încep urmărirea. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrâncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată, dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
respirație. Dar nici un răspuns nu veni. „Marta, sunt eu, Daniel”, am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. „Tu ești?” întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. „Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine”. Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
numărul patru de la sufragerie, poftim de haide încoace, că sânt singură acasă..." La radio, Victoria Andrei murise. Partidul schimbase emisiunea. Ochiul Diavolului întindea o lumină molatecă peste casele bâlbâite, pitorești, făcute parcă la beție, peste closetele din fundul curții, cu balamalele ruginite și înflorite ca florile de tei. Auto- 71 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Operă... Asculat-o în pumni pe bunică-sa, a tîrîit-o pe scări de păr... și-o forța să ne danseze cu schiurile pe masă. Băbătia, fandosită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înghețată a trusei de unghii a avut darul de-ai mântui de scepticisme chiar și pe cei mai neîncrezători dintre cei prezenți. Totul părea perfect în legătură cu această trusă de unghii: încuietoarea, copcile laterale și capacul funcționau admirabil, cele două minuscule balamale aurii erau manufacturate splendid, atâta doar că ea (arz-o-ar focul!) era o trusă cu unghii umane!! Închipuiește-ți, pur și simplu. La cel mai propriu și dezgustător mod din lume, înăuntru erau expuse, ca la paradele militare, zeci de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se vârau. - Nene Sinistrate, dar ce ești tu?... Vreun sonat?! Ți-au deranjat microbii biblioteca? De ce te-ai mutat cu patul afară? - Las-o! E-o balama a noptierii plesnită din fabrică... Păi, știți voi ce stă la baza tuturor tipilor ce ies, cu patul, sub cerul liber, pe stradă? - Nu, recunoștea fascinat ciclul primar. Nu știm. (Și-și străpungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
relevant, chiar pentru niște broscoi ca noi, nu?! - Deci vizita dumneavoastră în București, pentru băi, s-ar dovedi, din întîmplare, a fi un dulce pretext... Interesul ar fi să coborâți încă dinainte, prin surprindere, în celebrul Adânc... Pentru a unge balamalele unor portițe de evadare. Pentru a rula convenabil unele scări de frânghie... Sau, dimpotrivă, pentru a depozita anumite tomuri neplicticoase. Pentru cazul în care totuși, așa cum e profețit în Apocalipsa 20/1-3, veți fi ținut mia aceea de ani în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Jenny. Femeia a oftat discret de ușurare atunci când Bill a intrat și el în bucătărie, ținând-o de mână pe Milly. Instantaneu, ochii bărbatului s-au luminat la vederea unei uși de la dulap care atârna puțin într-o parte, din cauza balamalei stricate. Ia uite în ce hal e ușa asta, a remarcat el țâțâind din buze, în vreme ce palmele uriașe se ridicaseră ca să așeze ușa în poziție corectă. O s-o repar cât ai clipi. —Mulțumesc, Bill, dar nu e nevoie. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
orice caz, Susan rămânea cu Tusea în spinare pentru cel puțin o oră. Zece minute mai târziu, ceilalți plecaseră, iar Bill își adusese din mașină mereu prezenta trusă cu scule, iar acum se așezase la picioarele ei, uitându-se la balamaua stricată și chinuindu-se să îndese un șurub la locul lui. Să știi că n-o face cu răutate, a bolborosit el cu o voce înfundată, din cauza ușii de la dulap care făcea zis în calea sunetelor. —Poftim? Susan era sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
al cuvântului, a răspuns Susan prudentă. Îmi închipui că-i e foarte greu. De fapt, că amândurora vă e foarte greu. —Așa. E gata! Bill s-a ridicat în picioare și-a mișcat ușa de câteva ori, ca să demonstreze că balamaua funcționa așa cum trebuia. —Mulțumesc. Susan i-a zâmbit și i-a oferit, din nou, cana cu ceai. Nu neg faptul că și mie mi-a fost greu, a oftat Bill mergând să se așeze la masă. Dar Jenny a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
case vechi s-ar fi prăbușit până acum? Nu crezi că pământul acela atât de fertil ar fi sărăcit până acum? Te-ai întrebat vreodată de ce domnului Gribb nu i se termina niciodată hârtia de scris sau unde erau făcute balamalele de metal ale ușilor? Vultur-în-Zbor, adevărul e că o Dimensiune Conceptuală cum este insula Calf are nevoie de grijă permanentă și de câte o reconceptualizare la intervale regulate pentru a-i menține existența. Dacă e să mor fără urmaș, insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pompelul”), karatistul, nici Țuțu, fratele Lisavetei, o matahală de om, care se laudă că „trage toată ziua la fiare”. Ușile nu au cedat sub nici un chip, iar oamenii au fost nevoiți, În cele din urmă, să le taie cu faiul balamalele și să le scoată. În ciuda faptului că a fost un om neprietenos, rece, distant, aproape Întreaga suflare din bloc l-a Însoțit pe ultimul drum pe administrator, Într-un cortegiu impresionant. Câțiva dintre locatari am observat că m-au evitat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
degresat Împreună cu casnica vorbitoare fluentă de japoneză Davina Brunt. Doamne Dumnezeule, care-i problema cu femeile astea? Îmi pare rău, Angela, trebuie să fug. Trebuie să prind avionul. Mă lupt Încă să deschid portiera taxiului, care se Împotrivește din toate balamalele, când Angela Îmi servește lovitura finală. —Ascultă, Kate, dacă chiar vrei s-o Înscrii pe Emily la Piper Place, Îți pot da numărul de telefon al unui psiholog. Toată lumea apelează la el. O va pregăti pe Emily să dea răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bărbaților care au copii sunt Înțesate de fotografii ale odraslelor. Înainte de a ajunge la calculator și la sugativă, trebuie să urmezi un parcurs complet marcat de portrete de familie: rame de piele, rame model crocodil, rame duble din inox cu balama de alamă, cuburi Perspex complicate. Un dinte lipsă ici, un gol la fotbal colo; excursia la schi din februarie când Sophie i-a Înfășurat tatei În jurul gâtului fularul ei roșu și amândoi s-au Întors spre aparat cu zâmbete Kodak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și pahare de vin. Intensitatea căldurii produsese o fisură În zigzag În zidul de piatră, cicatricea unui trăsnet care osîndise conacul pe rug. Hennessy m-a condus către o ușă de sticlă prinsă nesigur În toc, după ce fusese scoasă din balamale de pompieri. Sufla vîntul pe terasă și un nor de cenușă albă ca de oase măcinate se Învîrtejea În jurul nostru, Într-o neostoită vînare de vînt. Hennessy Împinse ușa și-mi făcu semn să mă apropii de el, zîmbindu-mi subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de lemn din jurul șemineului se transformase În cărbune, dar ici și colo se păstraseră contururile unui blazon. Ne-am oprit pe palier, Înconjurați de ziduri Înnegrite și cu cerul liber deasupra capetelor. Din ușile dormitorului mai rămăseseră doar Încuietorile și balamalele, iar prin cadrele goale se vedeau camerele eviscerate, cu mobila incinerată. Echipa de criminaliști Întinsese un podium de scînduri În lungul grinzilor expuse, iar Cabrera păși cu prudență către primul dormitor. Am ajutat-o pe Paula să treacă peste lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tocmai un castron de pământ în care aburea ciorba. Și unde au început să care... Halea Piele cu patru guri, că era hămesit. Câte cinci momite și câte două fleici. Oacă îl înghiontea: - Bă, n-or să te mai ție balamalele... - N-avea tu grija asta, răspunse el netulburat. Îmi știu eu măsura. Și iar mai întingea un miez de pâine în sângele proaspăt al fripturilor, dumicând. Hangiul aduse și niște ulcele cu vin roșu, de avea o undă fierbinte și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Huiduma belise ochii și părea cârpă. Îl traseră în sus și sergentul u vîrî vârful degetelor în țâțâna ușii. Comisarul o deschise puțin. Hoțul tresări. Parcă-i băgase jar sub unghii. - Caii! striga presarul. Ușa fu deschisă și mai mult. Balamalele scârțâiră. Țipă. - Aoleu, mama mea! Aoleu, dom' șef... - Caii! striga presarul. Îmbucătura ușii îi zdrelise pielea. Simțea sângele izbucnind afară, în cap îi juca numai un gînd: că le dăduse nuna stingă și că, dacă i-o fărâmă, tot o să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aibă o oarecare predilecție pentru frânghia Împletită din paie și o poartă adesea drept sandale. În privința a ceea ce poartă pe cap, ei afectează o anumită libertate: pălării cu boruri răsfrânte, fără calotă sau doar cu o calotă detașabilă, pusă pe balamale sau cu supapă; În primul caz Își pun uneori pălăria invers și o poartă cu borul În sus, ca o tocă Academică, obicei a cărui semnificație este necunoscută. Numele de Sărmani Robi sau Sclavi pare să indice originea slavă, poloneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe podeaua murdară, în genunchi, ignorând cu eroism talașul, șpanul, bucățelele de sârmă și gunoiul, în general, asta dacă nu le luau la mână în căutarea cercelului. În cele din urmă, Lurch strigă triumfător. — Uite acolo! S-a prins în balama. Stai un pic. Aproape de peretele din fund era o trapă de lemn, fixată exact pe podea, cu o margine de metal ce-și pierduse strălucirea din cauza vechimii. Cercelul se plasase fix între balamale; cred că Lurch are niște ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
triumfător. — Uite acolo! S-a prins în balama. Stai un pic. Aproape de peretele din fund era o trapă de lemn, fixată exact pe podea, cu o margine de metal ce-și pierduse strălucirea din cauza vechimii. Cercelul se plasase fix între balamale; cred că Lurch are niște ochi de vultur. Eu nu l-aș fi văzut în veci. — Ce e dedesubt? îl întrebai pe Bez. — Ce să fie, puțul. E ditamai beciul sub asta, numai bun de pus ceva la păstrare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și mai și pute a țevi și nu m-aș mira să dai și peste șobolani pe acolo. Când și când se mai aude câte un râcâit. — Minunat. Parcă suntem în Quatemass and the Pit1. Cercelul se înțepenise bine în balama. Lurch încerca să-l extragă cu o bucățică de sârmă, dar în zadar. Ridic capacu’, ca să slăbesc oleacă balamaua, îi zise el lui Marie. Tu o scoți cu asta, bine? Zis și făcut, descuie trapa, înjurând în timp ce trăgea cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și când se mai aude câte un râcâit. — Minunat. Parcă suntem în Quatemass and the Pit1. Cercelul se înțepenise bine în balama. Lurch încerca să-l extragă cu o bucățică de sârmă, dar în zadar. Ridic capacu’, ca să slăbesc oleacă balamaua, îi zise el lui Marie. Tu o scoți cu asta, bine? Zis și făcut, descuie trapa, înjurând în timp ce trăgea cu greu la o parte capacul ruginit. — Mai cu viață, din încheietură, Lurchie, îi recomandă Bez, că n-a mai deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a lui Bez, o vârâi sub capac, ca să-l țină deschis. Lurch lăsă capacul jos, cu grijă, răsuflând ușurat. Dar Marie, care tot își mânuia bucata de sârmă într-o grabă nebună, strică treaba. Exact când cercelul se desprinse din balama, se repezi să-l prindă cu cealaltă mână, dar nu reuși și-l scăpă prin deschizătură, în hăul de dedesubt. Se așternu o tăcere de groază, marcată numai de un zgomot abia perceptibil de obiect care cade în apă. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]