786 matches
-
Mergeau Înaintea furtunii cu nouăzeci de kilometri pe oră, pe un drum care nu fusese reparat de o viață de om. Arcurile erau rupte și Myatt zbura dintr-o parte În alta când mașina intra În gropi, urca sau se balansa. Mașina gemea și gâfâia ca o ființă omenească forțată la limita rezistenței de un stăpân nemilos. Zăpada cădea și mai abundent. Stâlpii de telegraf din lungul liniei păreau scurte fisuri negre Într-un zid alb. Myatt se aplecă spre șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ancorate puternic în streșinile casei. Firele subțiri, invizbile, aproape, din cele pe care pescarii le folosesc la plasele de braconaj, i-au agățat ca pe niște mormoloci. și i-au ridicat în sus. și i-au spânzurat, pe sub streașina casei. Balansau, țipând și urlând, ca din gură de șarpe. Bătrânul a telefonat la 112. și a rostit. Veniți repede, cu o dubă încăpătoare, că am prins dracii de la Pomârla. Cum i-ai prins? Cu meșteșug. Chiar pe toți? Pe câți s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bîiguie tartorul. Neamuri proaste, spune șeful amărît. Fără îndoială, întărește profesorul. Ucigașul... banditului Bătrînul colonel făcea plimbări lungi dimineața și dacă îl observai atent, în unele porțiuni scurte, ținea degetele mîinilor drepte și imita un marș de defilare. Mîinile se balansau, mai mult decît era necesar, în ritmul unei fanfare imaginare. Erau momentele cînd nu saluta pe nimeni și o seriozitate, mai mult ghicită, se așternea pe fața lui ridată, dar întotdeauna proaspăt rasă. Uneori, colonelul Tincu mișca mărunt din buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici n-a trecut vreodată pe aici. Ce plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în pământul dur, care nu cedează. Totuși acolo‑i moale, cald și bine, scumpete, mai am și‑o gură de rom, hai, vino, drăguțule. Otto are dureri mari în diverse regiuni ale corpului atunci când se opintește în cârje și‑și balansează picioarul rămas înainte și înapoi, dar nu lasă să se observe nimic. Autoritatea pe care o emana înainte o mai face pe soția lui să‑l urmeze și azi. Am o oboseală permanentă, trebuie să mă duc la un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu sus, la cap - unde a fost adusă de curent. Și apa sfințită din vasul de ceramică în formă de inimă se mișcă și face valuri. Rozariul, care provine tot de la Lourdes și a fost dăruit de o vecină, se balansează ușor încoace și‑ncolo, împins de vântul proaspăt al tinereții. Vântul proaspăt provine de la o viață care tocmai a început plină de avânt și care să sperăm că nu se va sfârși prematur. Pentru mama, religia e un sprijin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe colegă și pe mama ei și să spună că se bucură de prietenia copiilor și de faptul că aceștia se ajută ca‑ntre colegi și se văd des și în timpul liber. Rainer îi îmbrățișează tatălui schilod șoldurile care se balansează, pentru ca acesta să nu se arunce necugetat pe poartă și‑i pune piedică mamei, ca să rămână afară, acolo unde‑i este locul. Într‑o liniște absolută - pentru ca zgomotul străzii să nu le îngreuneze alegerea - cele două Pachhofen alunecă prin fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-i văd decât ochii galeși și fruntea. L-a văzut și puștanul, Începe iarăși să legene sucitorul. De câteva ori, lent, până aproape de tâmpla mea. Și spune: - Mai lasă-m-o lună! Mai lasă-m-o lună! Tânguitor, moale, descurajant. Balansând sucitorul, la mai e sus, la nă e lângă scăfârlia mea. Până la urmă iese Învingător. * Întâmplarea m-a dat gata. Mi-a moleșit pofta de a participa la expediția de pedepsire a lui Pârvu. Era și normal, pe Leac Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai veche, veniți la un fel de aniversare. Învierea trecutului ! Nostalgiile sunt conciliante... fredonează din nou pisălogul. Nu mai avem însă mult, trenul tocmai părăsește ultima stație înaintea destinației. Garnitura se urnește greu, se leagănă pe tampoane, își adună puterile, balansează leneș pe stânga, pe dreapta, își dezmorțește articulațiile, a prins viteză. Se înșurubează, tot mai flămând, în aer, mușcă furios din arătarea de fum a amurgului... prin dreptul compartimentului, pe culoar, trece pelerina cenușie a unui domn scund, sub o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
are într- adevăr talent. Mopsul n-are timp să înghită în sec. Alămurile detună brusc, scaunele sar împușcate, învălmășeală de bunici și bunicuțe, vecine cu vecini, gineri și mătuși cumsecade și nepoți cu verișoare fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să coboare, nici să iasă la suprafață. Încremeni, fără a se putea urni. Se prinse, târziu, cu ambele mâini, de bara îngustă. Trase cu toate puterile, săltă la lumină. Reuși să se depărteze repede. Amețită de somn, strivită între trupurile balansând în ritmul autobuzului care frânează și iar pornește, se trezește pe trotuar, în fața magazinului de încălțăminte, unde și coboară, de obicei. Traversează, ajunge în dreptul croitoriei, la atelierul de lăcătușerie, la magazinul de mobilă. Își vede, pentru o clipă, obrazul mare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se depărtează, suprapun și din nou despart chipul proaspăt de demult care rulează pe retina rănită a femeii și copiile bizare ale chipului de-acum. Nestăpânită a devenit mâna care împinge canatul unei ferestre și al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Respiră mai încet, lin. Ferestruica se zbate, brusc, izbindu-și marginea canatului. Luna e mai albă și îngustă, tot mai adâncă noaptea în care s-a aruncat pe neașteptate bătrânul Johann Lavater, trântind după sine mica fereastră. Rama încă mai balansează, scârțâind, ca vântul pornit afară. Somnorosul tresare, speriat de zgomot, de chipul lunar al asinului întrevăzut, o clipă, în fereastra care încă se zbate, dar recade repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înalt. Corpul de funie al Adelinei s-a prăvălit înainte. În picaj spre masa încărcată cu oale și crătiți a agățat firul de la frigider, a smuls priza din perete - noroc că pantofii îi erau mult mai grei decât corpul. Se balansa ca un hopa-mitică și revenea în poziție verticală. Fericită că nu-și rupsese ceva, a ieșit din casă trântind ușa. O bucată mare din zidul de paiantă s-a prăbușit pe masa din bucătărie. Prin spărtură puteam zări poarta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când am trecut adineauri pe lângă ele. Nu reușesc să deslușesc ce anume. Fără a mai rosti un cuvânt, se ridică și porni spre hol. Tocmai dădea să urce scara, când îl văzu pe Pyles venind din bucătărie, cu o tavă balansându-se într-un echilibru precar pe braț. — Vă bucurați de vizită, domnule Owen? — Te caută Thomas. L-ai văzut? — Nu. — Ți-au spus ce s-a întâmplat? — Da. Și e doar începutul. Am știut din totdeauna, toată casa asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care era aproape de barrera, așteptând cu calul rigid. „Ha!“, strigă către taur, ținându-și capa cu ambele mâini. Taurul se desprinse de lângă cal, atacând capa - Manuel, care o luase la fugă Într-o parte ținând capa larg deschisă, se opri, balansându-se pe călcâie, și Îl Întoarse pe taur scurt, cu fața spre Zurito. „Campagnero și-a câștigat respectul pentru uciderea unui rosinante.“, scrise criticul de la El Heraldo. „A bătut fierul cât e cald și a arătat că În mod cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sigur că nu-l ratează, că o să-și bage coarnele În el. În timp ce Fuentes se apropia, taurul atacă. Fuentes descrise un arc de cerc, alergând cu spatele, pe când taurul ataca și la un moment dat se opri din alergat, se balansă În față, ridicându-se pe vârfuri cu brațele Întinse Înainte, și-i Înfipse cele două banderillas direct și adânc În mușchii de sub umărul mare, În timp ce taurul trecu pe lângă el. Mulțimea era Înnebunită. — Puștiu’ ăla n-o să rămână mult la nocturne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
negru și-i picura pe picior. Scoase sabia din muleta și o apucă cu mâna dreaptă. Ținând muleta În jos cu mâna stângă, Îl strigă. Taurul Își strânse picioarele, cu ochii pe muleta. „Acum vine“, se gândi Manuel. Huh. Se balansă Într-o parte, trecând muleta prin fața taurului, ținându-și picioarele bine Înfipte În pământ, sabia urmând o traiectorie curbă, ca un arc strălucitor În lumina reflectoarelor. Taurul atacă din nou când se Încheie pase natural și Manuel ridică muleta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
somă pentru a doua oară portarul înarmat cu o sticlă de rom, de ce te apretezi tocmai la persoana aceasta neajutorată, șleampătă și chioară pe deasupra?! Geme redacția de fufe iar dumneata... Sub greutatea acestor grave acuze capul nenorocitului de Mișu se balansă categoric către direcția stenoretei. Aha. Acolo era buba ! Toate privirile fixară unanim instrumentul de înregistrat convorbiri intuind cu groază existența unei arme infernale cu efect distrugător. Acesta, mai mult ca sigur, era subtextul liminal sau, mă rog, textul subliminal din
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-i planeta animalelor, deși e posibil ca șarpele să joace-un anumit rol aici, să fie-un element de simbolistică, sau de medicină, imaginea se deformează ca Într-un geam curbat, de căldură, ori se filmează pe diagonală, cu obiectivul balansînd În coliba indianului ce-i găzduiește, le Îngrijește rănile stătuseră multă vreme pe pod și ea aruncase coronița de mireasă În apă, după care-au Împușcat mortal un snop de figuranți rănindu-se la mîna dreaptă, el delirează, și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot de-atunci stîrnind rîsul, Împiedică tragicul să-și ia avînt. De exemplu, e dificil să mai iei În calcul posibilul pericol În care se găsesc personajele cînd, după o prăbușire cu icarul, Faye, aflată-n perioada de recuperare, se balansează pe-un scaun c-o figură abrutizată și, dintr-odată, la un elan ceva mai puternic, se prăbușește cu zgomot drept În față, În nas, pe parchet. Și-i la fel de greu să simți amenințarea tăcută și continuă cînd privești ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
concertul lui Petrucciani din noiembrie trecut. Fulgurantă dar spectaculară, Într-o blană albă deasă ca un nor, fardată În straturi succesive de alb pînă dincolo de hipoderm, diferit Însă de albul aristocratic al prietenei ei, Jeanine, mireasa din povești. Maniera excepțional balansată din punct de vedere narativ În care cea din urmă Își povestește nunta putîndu-l determina să pălească chiar și pe Dinu Săraru, la conacul căruia s-a desfășurat inubliabilul eveniment, ori pe Borges, care e nevăzător. Mireasa dă la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar fi sperat că În celălalt colț nu-i nici o mașină. Dar acolo era o altă mașină și reflectorul ei mătura cîmpul. Raza largă trecea pe deasupra buruienilor În care stătea ascunsă, Întinsă la pămÎnt, Maria. În mașina Întunecată, polițiștii Își balansau armele urmînd raza reflectorului cu urîtele, scobitele și eficientele guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii pe care era montat reflectorul, stătea un negru. Purta o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
stîlp. — Una fărĂ zgomot, Wemedge, Îi spuse Odgar. — Bine. Șiroind de apă, Nick se duse către marginea trambulinei, repetîndu-și În minte săritura. Două siluete negre În Întuneric, stînd la capătul celălalt al trambulinei, Odgar și Kate Îl priviră cum se balansează și apoi Își face săritura pe care o Învățase urmărind o vidră. În apă, În timp ce se-ndrepta spre suprafață, Nick se gîndi: „Doamne, dac-aș fi cu Kate aici“. Sparse În grabă suprafața, simțind că are apă-n ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
obiecte din opere, este diminuat, grație măiestriei autorului, prin redarea în nuanțe comice, în scopul stârnirii amuzamentului cititorului. Cele două noțiuni ideologice utilizate inițial pentru inducerea unor stări sufletești aparent diferite, prin folosirea în acest context, au rolul de a balansa trăirile receptorului, determinând o ascensiune din punct de vedere evolutiv a imaginației, și culminând cu apogeul reprezentat de caracterul comic dobândit de respectivul cumul. Izvoarele cele mai frecvente ale comicului sunt contrastele surprinzătoare și surpriza - adică tot ceea ce există prin
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]