2,242 matches
-
să cânte, pe alții să tacă și pe cei mai mulți să asculte. Vai, dar ce puțini au respectat învățătura!... Cine n-a văzut niciodată o capră, nu poate înțelege de ce crește iarba. Când cântă privighetoarea, multe păsări se prefac că dorm! Balaurul avea atâtea capete, că nu se putea hotărî cu care să gândească. La naștere, pruncul plânge; învață să râdă mai târziu, după ce-i cresc ... dinții! Vrabia se oprise pe crucea mănăstirii, dar asta nu înseamnă că trecuse la creștinism. Chiar
IMPRESII DE WEEKEND de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345132_a_346461]
-
mai aproape de uneltele abandonate... dincolo, lângă pădure, fata simți o prezență în dreapta ei , la fel și dinspre stânga . Puse mâna pe o furcă, înainte ca răzvrătiții să-l lovească. Era acum singur , cu furca în mână , împotriva învrăjbiților , ca un balaur cu șapte capete. Restul uneltelor în spatele lui, jos. Ana văzu , întorcând ușor capul , de o parte și de cealaltă , chipurile asudate și ochii sticloși , buzele strânse a doi indivizi ce-i părură cunoscuți. Erau dintre lucrătorii pământului , plătiți de tatăl
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
la castel și tu mă opărești cu vorbe fierbinți? Mi-ai pârjolit pielea și părul de pe spinare! Meriți să te arunc în fundul iadului și nu pe mușuroiul ăsta, care-ți poate fi mormânt, se înfurie dracul transformându-se într-un balaur care aruncă flăcări printre trunchiurile arborilor. Bărbatul încremeni. - La câteva sute de metri în față te așteaptă, de secole, cetatea și castelul principelui Pătru Valdescu al cărui urmaș ești! - răcni luând iarăși înfățișare de om. - Ridică-te odată și urmează
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
mare înălțime, cohortele de nori treceau pe lângă ei în mare viteză plutind ca niște corăbii cu pânze multicolore, cu margini zimțate, tivite de lumina Soarelui, cu irizații și dantelării fanteziste, cu mii de nuanțe și forme fantastice de cetăți, castele, balauri, flori uriașe, forme care se schimbau în funcție de unghiul din care erau privite. Oceanul de fantasme multicolore ale norilor îi saluta și îi încuraja cu urale. În sfârșit, observară în zare zidurile înalte ale grădinii și paznicii căpcăuni, care, în lipsă
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
înflorată, „Un gând mărunt Poate fi grădinar pentru întreaga lume, Cine ar putea reteza norii?”, profesorul Luă o afină între dinți și o strivi încet, Auzeam geamătul mic al boabei, apoi eliberarea Din chinga circulară, sângele ei de pui De balaur năvălind printre dinții puternici Ai profesorului, un fulger lovi, conform Celor spuse , un vârf de copac uscat Și focul ne lumină ca pe niște vase vechi De aramă. *** De-ai fi rece sau fierbinte, Dragostea nu pizmuiește, De te cheamă
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
prin univers, doamne-s binecuvântat că pot glăsui prin vers, si plutesc, si zbor, și-alerg tot aici prin stratosferă, chiar de-acasă-abia mai merg că-s din altă era. Era mea, cu dinozauri, cu fapturi diluviene, cea cu zâne și balauri, a încremenit de veacuri că o lacrima pe gene, și doar solzul plânge-n mine un plâns frânt și răsucit cu un dor fără rușine pentru ce-a iubit. Noaptea însă-i pe sfârșite, alte cornuri sună, prin păduri din
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri. Mai lipsește doar să arunc flăcări pe gură, asemeni unui balaur! se ironiză el cu amar. Ce dracu mi-or fi dat imbecilii aceia, de m-au adus în halul ăsta? Am nevoie de o cafea imensă, neagră, amară și fierbinte, dar nu mă simt în stare de un asemenea efort
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri.,, Mai lipsește doar să arunc flăcări pe gură, asemeni unui balaur! se ironiză el cu amar. Ce dracu mi-or fi dat imbecilii aceia, de m-au adus în halul ăsta? Am nevoie de o cafea imensă, neagră, amară și fierbinte, dar nu mă simt în stare de un asemenea efort
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
moi și pufoase de dovleac, abia scoase din cuptor de bunica. Trei fetițe și un băiețel cam de aceeași vârstă aproximativ, zburdaseră curioși și nerăbdători în jurul cuptorului vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de flăcări, pregătindu-se cum trebuie pentru a primi la sânul lui fierbinte, cozonacii dolofani frământați cu obidă de mâinile măiastre ale stăpânei casei. Ca să ostoiască puțin pofta ce sclipea în ochii aprinși, femeia încropi în grabă o plăcintă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
moi și pufoase de dovleac, abia scoase din cuptor de bunica. Trei fetițe și un băiețel cam de aceeași vârstă aproximativ, zburdaseră curioși și nerăbdători în jurul cuptorului vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de flăcări, pregătindu-se cum trebuie pentru a primi la sânul lui fierbinte, cozonacii dolofani frământați cu obidă de mâinile măiastre ale stăpânei casei. Ca să ostoiască puțin pofta ce sclipea în ochii aprinși, femeia încropi în grabă o plăcintă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nedefinit, un fel de schelălăit de cățeluș speriat. Îl înțelegea foarte bine pe bărbatul care stătea acum pe scaunul din dreapta ,pierdut într-o clipă de glorie apusă însă, mult prea repede. Cicatricea din bărbie i se umflase involuntar,ca un balaur cu trei capete ,mușcând din fața lui zbârcită de vreme din care doar nasul borcănat mai ieșea în evidență. Întotdeauna o să existe bariere,la fel ca barele de la modul. Și dacă nu le spargi ,o să te-nghită cicatricea . Și-o să rămâi
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
iar își bagă coada.... Luminează-mă, Părinte căci sunt tare confuz și nu știu ce să fac... Se închină cu profundă evlavie, suspină și se retrase mergând mereu cu fața spre sfântul altar. Însă în dreptul icoanei Sfântului Gheorghe i se păru că balaurul întoarce capul spre el și rânjește. Nu se prea miră, deoarece era obișnuit cu modul, întotdeauna neobișnuit, de apariție a celor cu puteri divine. Se uită cu vădit efort spre dihanie care țintuindu-l cu ochii săi roșii îi surâse
UN ET ÎN DILEMĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376662_a_377991]
-
în acest oraș, Dumnezeu știe, că până la urmă a rămas ca el. În lipsă de altă preocupare, Adina hotărâ să țină un jurnal secret : « 5 august, ajuns obosită la Brăila,Nicu plecat la o întâlnire cu un coleg ! Dunărea- un balaur învăluit în ceață, la debarcader se aud fluiere scurte de vapoare, vin și pleacă precum nălucile, ce-am făcut eu a fost un vis urât, aș vrea să fie doar vis, dar nu e. Acum mi-am adus aminte ce
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
Toate Articolele Autorului Peste mânăstire se așternuse toamna, așa cum vin toamnele prin Ardeal, cu ploi lungi și cu frunze care hoinăresc înnebunite prin toate coclaurile. Nori uriași se ridicau de la munte peste apele Mureșului și veneau peste noi ca niște balauri înaripați să verse veninul lor peste toată natura. ,Începusem să mă obișnuiesc cu viața din mânăstire. Oricum era mai bine ca acasă, aici aveam ce mânca și ce îmbrăca și găseam o oază de liniște de care aveam nevoie în
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373262_a_374591]
-
mai puțin, situat undeva în geografia asta săndeliană. Ceea ce face ca acest text antologic să devină și balsam pentru suflet: te face să uiți de sărăcia materială, de mizeria morală din societate, de jocurile murdare din politică, de rechinii și balaurii care se ațin la fruntariile țării, pentru a apuca și a înșfăca cât mai mult din bogățiile ei, pentru a le căra în bârlogul lor de popoare civilizate, care dau lecții altora - de bună purtare, de democrație, de îmbogățire peste
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]
-
Toate Articolele Autorului Prin forfota zilei fluieră timpul, Trenuri grăbite și mulți călători, Eșarfe-n ferestre cu lacrimi cârpite Tivesc depărtarea și scapără nori. Copacii aleargă prin munții cu lauri, Pădurea înfrunzită freamată viu, Grija de mâine, un colț de balaur Un ochi se deschide parcă târziu. Pe o banchetă o domnișoară Scrutează zarea și oftează lin, Mult prea departe cântă vioară, Lacrima-i vede cerul senin. Din poză, un zâmbet îi dă alinare Scâncește în sine tot mai încet, Târziul
TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379673_a_381002]
-
Articolele Autorului CONTEMPORANEITATE În lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele, În care timpul face destăinuiri prea grele, Înaintez cu teamă pe- un câmp minat cu vise Iar pasul mi- e tăcerea exploziilor permise, Ciulinii defăimării credințelor lumești Precum balauri sadici din cartea de povești Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii Reducții prea absurde în matematica poveștii; Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze, O sevă ce prin sine urmează să acuze, Zdrobită în candoarea acelei dăruiri
CONTEMPORANEITATE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375684_a_377013]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ZILELE MELE SUNT GEMENE Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017 Toate Articolele Autorului dar cât de mare să fi fost uterul domnului să îmi nască mie atâtea gemene? *** mintea e un balaur m-a încuiat în rutina nimicului îmi aruncă gânduri ciosvârte să mă îngraș pentru tăiere postesc mi-e dor de mine *** aștept ora trezirii aștept nu am nevoie de timp să știu când a sosit vremea nici de clepsidre **** fac
ZILELE MELE SUNT GEMENE de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377698_a_379027]
-
de timp să știu când a sosit vremea nici de clepsidre **** fac paturile conștiincios sunt angajatul paturilor singuratice mișcări simple stupide adună pătura împăturește cearceaful așează perna *** sub patul copilului meu au crescut fluturi îi adun cu migală printre gratiile balaurului le dăruiesc primul zbor la noapte vor crește alții *** când eu încă zbor în alfa cu îngerii de serviciu peste piscuri de univers andrei își încalță realitatea nu e corect mă tachinează obosit de învățături inutile tu dormi mai mult
ZILELE MELE SUNT GEMENE de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377698_a_379027]
-
țesându-i curcubeul ca nadă. Și-a răpit-o fără milă. O ține în castel în vârf de munte, cu porțile în fiare ferecate și paznici doar dihănii blestemate, pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte. S-a juruit hidoasa creatură balaurul și veste-a dat în țară, ca peste ani să-i fie soțioară, Zăpadă-Albă, frageda făptură. Acum e un copil, dar o așteaptă păzind-o pân-o fi să crească mare, fecioara cea mai mândră de sub soare, de dragul ei s-
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
mantrăOMOMțipi și de naști moise... IV. ZILELE MELE SUNT GEMENE, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017. dar cât de mare să fi fost uterul domnului să îmi nască mie atâtea gemene? *** mintea e un balaur m-a încuiat în rutina nimicului îmi aruncă gânduri ciosvârte să mă îngraș pentru tăiere postesc mi-e dor de mine *** aștept ora trezirii aștept nu am nevoie de timp să știu când a sosit vremea nici de clepsidre **** fac
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
unei conduite civilizate și educarea stăpânirii de sine în caz de “eșec”. MATERIAL DIDACTIC: Carton mare cu drum șerpuit marcat (24 pietreă cu cifre 1-20 pavat din loc în loc cu cifra 0 și cu diferite obstacole (Scufița Roșie, Miaunică, Vrăjitoarea, Balaurul) care indică înaintarea sau întoarcerea din drum; Zar cu cifrele 0, 1, 2 pe fețe; 2-4 pioni care sunt așezați pe perna lui Ionel. DESFĂȘURAREA JOCULUI: Se stabilește de comun acord ordinea jucătorilor și primul jucător aruncă zarul și în funcție de
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
omorît pe Petru", de ex., ar putea constitui o prejudiciere într-o poveste, și victoria eroului în alta); invers, acte diferite pot juca același rol (fiind subsumate de aceeași funcție) în basme diferite ("Ion l-a omorît pe Petru" și "Balaurul a furat-o pe fata de împărat", de ex., ar putea amîndouă să constituie prejudicieri). Pentru Propp, funcțiile constituie componentele stabile ale structurii de bază a oricărui basm (rusesc); în plus, nici o funcție nu exclude pe alta și, oricîte ar
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
repetiție, vom constata că acest nume conține o aluzie la mitologia și filosofia hindusa: Allamanda-Allamanda-Allamanda. Așadar, repetiția, atît de comună în ritualurile de tip religios, în cazul de față ne conduce la cuvîntul mandala, care potrivit lui Jung semnifică "serpens mercurii", balaurul care se autocreează și se autodistruge, reprezentat prin cercul ce semnifică Ouroboros, șarpele ce se autodevorează mușcîndu-și coadă. Dar ciclul de repetiții indicat mai sus prin care am ajuns la cuvîntul mandala, care semnifică ouroboros, sugerează în mod straniu tocmai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i era de mine; Zi după zi ea se hrănea pe munți sub ochii lui Luváh, Am dus-o prin Pustie, pămînt uscat și însetat, Și-am poruncit izvoarelor ca să rasară pentru ea în neagră pustiire, Pîn' se făcu înaripat Balaur, strălucitor și veninos. 90 Zăgazurile cerurilor toate le-am deschis că setea să i-o potolesc, Si Marelui adînc i-am poruncit să o ascundă-n mîna să Pîn' se făcu un Copilaș ce plînge, mic de-o șchioapa. La
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]