1,700 matches
-
mult decât un profesor, el a fost un personaj al lumii teatrului ce și-a purtat cu grație ironia și și-a cultivat ludic excesele metaforice. Ion vorbea ca nimeni altul convocând referințe mitologice, amuzându-se tacit cu distanța între banalitatea unui fapt și dimensiunea hiperbolică ce i-o acorda. Îl iubeam pentru că nu era niciodată agresiv, ci constant detașat ca și cum viața era un spectacol ai cărei actori eram împreună: și el și noi. Ion Toboșaru nu judeca ci ne asocia
ION TOBOŞARU – LA DOUCEUR DE VIVRE (DULCELE GUST AL VIEŢII) de GEORGE BANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377305_a_378634]
-
formarea spiritului și a sufletului într-o epocă a desensibilizării și autismului computeristic. Sunt tot mai des auzite voci sceptice sau chiar ostile poeziei. Prevăd că poezia viitorului este eminamente o poezie a limbajului obișnuit, dar nu a prozaismului ori banalității. În poezia Mariei-Ileana Tănase, dragostea este un joc ciudat: sau amândoi câștigă, sau amândoi pierd: „ Îngenunchez suferinței în care mă trăiești,/dar poate acesta-i prețul pe care-l plătești,/iubirea haină mă ''decontează'' și pe mine,/ dublă suferință, așa
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 30 MARTIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378451_a_379780]
-
să iasă la lumină. Mijlocul era subțire, deasupra unor coapse rotunde și împlinite. Priveam la fața ei, obrajii roșii, tari și sănătoși, buzele senzuale se mișcau cu eleganță atunci când șopteau cuvintele, pe care le sorbeam precum zeii nectarul. Am vorbit banalități, cine suntem, ce suntem, de unde suntem. Așa am aflat că este în ultimul an la liceu, de loc era din Galbenu, Brăila, era orfană de tată, dealtfel a fost ultima dată când am mai discutat despre tatăl ei. Zilele treceau
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
cumătru de-al lui să-i facem o vizită nu am vrut să-l jignesc așa că am acceptat și a trebuit să stau mai bine de două ore în fum de țigară, miros de alcool ascultând conversația lor plină de banalitate, pentru că după ce m-au descusut puțin în legătură cu armata apoi mi-au oferit alcool iar eu am spus că nu beau, tata a căutat repede să nu se facă de rușine cu mine și a spus că sunt sportiv și de
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
să descopăr avalanșa aproape cotidiană a lirismului său pe aceleași canale despre care vorbeam. Și am înțeles că pentru Gabriela Mimi Boroianu poezia ține loc de respirație, și este o modalitate paradisiacă de mântuire a asperităților existenței, o evadare din banalitatea conveniențelor într-un azur al uluitoarelor iluzii. Că ea a reușit, cu metodele poetului nativ, să creeze și să regenteze un spațiu și un timp paradisiace, unde catharsisul operează în voie, iradiind umanitatea de circumstanță: lumea ei mică, uimitoare prin
CONSTANTIN STANA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379575_a_380904]
-
2016 Toate Articolele Autorului Turnătorul este un personal tragicomic din junglă unui regim socio-politic închis în el însuși, autist, în care dreptul de mișcare și de exprimare era strict interzis. Actorul Ștefan Sileanu, romancierul Constantin Turturică ne ajută să înțelegem banalitatea terorii cotidiene a acelor vremuri. Să începem cu actorul: „Ajungând la această vârstă, eu știu exact ce trebuie denunțat, în ce moment și în legătură cu ce. Nu mă înșel niciodată. Am un instinct special pentru asta (...) Sunt un turnător ideal. Dacă
TURNĂTORUL de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381563_a_382892]
-
că vor deveni, cât de curând, un condamnabil „lux teoretic” și nicidecum un mod firesc de a trăi. Iar teoria din spațiul public legată de faptul că, pentru umanitate, efectele negative ale terorismului contemporan vor căpăta, practic, un caracter de banalitate în viitorul apropiat (banalitate la care contribuie din plin și selecția mediatică a evenimentelor sângeroase) nu reprezintă altceva decât o viziune reducționistă asupra unui fenomen periculos, anume acela de a se ajunge în punctul de acceptare a crimei de către comunitatea
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
de curând, un condamnabil „lux teoretic” și nicidecum un mod firesc de a trăi. Iar teoria din spațiul public legată de faptul că, pentru umanitate, efectele negative ale terorismului contemporan vor căpăta, practic, un caracter de banalitate în viitorul apropiat (banalitate la care contribuie din plin și selecția mediatică a evenimentelor sângeroase) nu reprezintă altceva decât o viziune reducționistă asupra unui fenomen periculos, anume acela de a se ajunge în punctul de acceptare a crimei de către comunitatea globală ca pe o
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
să imprime o vibrație artistică chiar și unei pagini în care descrie un mărunt fapt cotidian, căruia talentul său nu întârzie să-i găsească o dimensiune cosmică, sau să-i releve unicitatea acolo unde alții nu văd decât platitudine și banalitate. Reporterul Roni Căciularu e un artist și un suflet de excepție, iar cartea sa „Dragoste și parfum de portocală”, cu excelente ilustrații de Lior Goldenberg, e cu adevărat o sărbătoare spirituală, o carte de excepție. --------------------------------------- Ion CRISTOFOR Rev. Vatra Veche
UN MAESTRU AL REPORTAJULUI – RONI CĂCIULARU de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374355_a_375684]
-
limba română își găsește locul cuvenit în literatura universală? Necesitatea antologiilor este susținută de disponibilitatea lor de a capta spiritul timpului. Ele sunt un fel de radiografii ale scrisului contemporan în care vibrează actualitatea și firescul zilelor noastre, chiar și banalitatea cotidiană în care cititorul se poate regăsi. Antologiile scriitorilor de pretutindeni oferă o plăcere deosebită a lecturii pentru că lumea se schimbă de la un autor la altul, se trece de la un nivel de civilizație, la altul, înregistrează tonuri diferite, surprind alambicarea
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]
-
de trudă laborioasă și vrednică, prin care se realizează cadre, se deschid câmpurile și se delimitează interesele în mijlocul cărora va trebui să apară opere autentice." Nu trebuie să acceptăm și nonliteratura, dar dacă apar în unele scrieri și stângăcii, împotmoliri, banalități, nu e recomandabil să le negăm scrierea în totalitate. Nici cei mai mari scriitori ai lumii n-au fost ocoliți de scăderi, ori de banalitate, așa cum spunea Emil Cioran: Nu există o artă adevarată fără o mare doză de banalitate
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
Nu trebuie să acceptăm și nonliteratura, dar dacă apar în unele scrieri și stângăcii, împotmoliri, banalități, nu e recomandabil să le negăm scrierea în totalitate. Nici cei mai mari scriitori ai lumii n-au fost ocoliți de scăderi, ori de banalitate, așa cum spunea Emil Cioran: Nu există o artă adevarată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit obosește repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepționalului". Dar, indiferent de valoarea lui, să nu uităm
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
banalități, nu e recomandabil să le negăm scrierea în totalitate. Nici cei mai mari scriitori ai lumii n-au fost ocoliți de scăderi, ori de banalitate, așa cum spunea Emil Cioran: Nu există o artă adevarată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit obosește repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepționalului". Dar, indiferent de valoarea lui, să nu uităm că fiecare scriitor se mistuie în flacăra cuvântului pentru a oferi darurile fără preț ale
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
trebuie să pătrundă cu mijloace neconvenționale se află izvorul acelei stări pe care el încearcă să o cartografieze. Conștient de dificultatea demersului, poetul pornește la drum dubitativ, declamând: „Cine sunt eu: Clipa, clipa, / Personajul, / sau chiar eroul luptei cu clișeele banalității.” Întrebarea nu este retorică pentru că mai jos poetul se definește ca fiind „tandrețea unui gând care caută în libertate un suflet pereche animat de dorul de veșnicie”. Asumându-și condiția de „Sclav, / neobosit sclav al repetabilului meu eu...” poetul continuă
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
mea», cum cântă Aura Urziceanu într-un cântec ascultat recent despre care aproape uitasem că l-am scris eu. Mi se pare că am scris și unele texte bune. Dar ele nu s-au bucurat de succes. În schimb, o banalitate fără cusur, un strănut de șase litere, primul meu text de cântec, «Lalele» (unde muzica lui Temistocle Popa mi s-a părut genială...), se cântă cu succes de 50 de ani. Tot eu am scris, dacă țin minte, și versurile
A ÎNCETAT DIN VIAŢĂ AUREL STORIN! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374930_a_376259]
-
Eu cealaltă: Eu, da, dar cu spini.Uite dragă, ceea ce a fost frumos petrecut odată, are amintirea la fel. Eu: De acord. Eu cealaltă: Mai ai întrebări? Eu: Te-ai plictisit? Eu cealaltă: Într-un fel, când este vorba de banalități. Mă uit la pendulă și-mi arată o oră și cu cât mă uit mai des, cu atât par mai îngrijorată. Eu: De ce? Eu cealaltă: Prețuirea unei clipe este valoarea ei și gata, că devii iscoditoare. Eu: Ce faci în
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
muncă. - Păi da... da când am luat-o am ... Hohotele celorlalți îl făcură să renunțe la justificări, rostind doar cu disprețul ancestral al călărețului față de pedestrași: - Habar n-aveți! Dar, ca orcie minune care ține trei zile, mirificul Renault, deveni banalitate, prezența lui nemai impresiunând pe nimeni. Nici măcar noi, copiii, nu mai eram atât de fascinați de frumosul Gordini cu forme rotunjite, chiar dacă până mai ieri ne declaraserăm solemn, reciproc, că ne vom cumpăra și noi, când vom fi mari, o
RENAULT-UL, VEDETA COMUNITĂŢII de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374044_a_375373]
-
de suflet, zborul le e frânt, Ploi de neputințe caută pământ, Scânteiază dorul,vise-abandonate, Uneori mai ninge cu singurătate. Ne sufocă zilnic ucigând dorința, Cheile-s la noi, nu găsim portița, Peste sentimente și iubiri blazate Se depun troiene de banalitate. Ninge și-n altarul sufletului meu, Rănile sunt aspre, sângerează greu Tu, lumina lină-a-blândei dimineți, Spală-mi în zăpezi negrele tristeți. Vreau ninsori de flori peste umerii goi Să-nflorescă iarna ce se-află-n noi, Primăvară, vino, ne îmbracă iar Cu scântei
NINSOAREA DIN NOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372827_a_374156]
-
va veni o zi în care cei ce se lasă în chip exagerat pe mâna falșilor scriitori își vor redresa mintea, iar scriitorii la normă, făuritori de tocănițe lexicale, ce umplu lumea cu absurdități avansate la cotă de literatură și banalități iremediabile, cu pretenție de operă, vor fi degradați. Priviți-le teancul de foi în care ei îngrămădesc un curriculum vitae fabulistic și veți sesiza că oamenii aceștia, se află în fața unei erori cu privire la părerea despre ei! Nu sunt decât stoluri
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
să debiteze imediat o glumă, oricât ar fi ea de stupidă, ca și cum i-ar fi frică să nu trezească în ceilalți fantoșele seriozității - a acelei seriozități pe care Bogdan Amaru a considerat-o întotdeauna ca pe o resursă inepuizabilă a banalității. Unele replici sunt destul de „trăznite”. Altele copilăroase. Multe, însă, dovedesc o cunoaștere adâncă a omului și au un pitoresc inedit. O piesă pe care un spectator ca Urmuz ar fi aplau-dat-o cu entuziasm și poate n-ar fi șovăit s-
ANIVERSARE -BOGDAN AMARU, ARTICOL DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345820_a_347149]
-
slujba ei?! Se mai putea îndoi de ceea ce ar fi putut ea să aleagă...?! Apoi mai era și soțul ei, care mereu îi păruse ciudat. Aparent molcom și fără culoare, cu vorba tărăgănată, neavând parcă niciodată nimic de zis decât banalități de toată jena și lăsându-se vizibil dominat de soția care-l expedia fără menajamente din discuții, cu câte o vorbă aspră și repezită, avea totuși în privirile sale de un albastru greu de definit, acea lunecare a șarpelui pe
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
regăsi acest fundament. La originea acestor lucruri se află principiul egalității condițiilor. Din această perspectivă egalitară, fiecare text, carte și mai decurând CD-uri cu cărți, au dreptul să figureze în biblioteci, sunt toate acolo, este democrație absolută, transfigurare a banalității. Warhol face, întrucâtva, același lucru-universalizează creația- ceea ce este un mod de a spune că nu mai există creatori. Faptul că toată lumea e cretoare produce, indiferența, vorba aceea ...românul s-a născut poet. Literatura, în impulsul ei de a inventa o
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346975_a_348304]
-
aceea ...românul s-a născut poet. Literatura, în impulsul ei de a inventa o altă scenă decât realul, nu se amestecă cu nici un adevăr analitic. Dar imediat ce se amestecă, ea devine oglinda acestei realități spulberate, aleatorii, reflexul deșeului și al banalității. Proza actuală dovedește, întradevăr, prin deriva sangvinolentă a conținuturilor, sărăcia narațiunilor și exprimarea artificioasă, arată un dispreț al prozatoruilor (nici unii poeți nu sunt departe de acest fapt ), față de propriul lor instrument și față de propria lor meserie, un dispreț față de textul
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346975_a_348304]
-
cazuri din care, fiecare poate trage învățăminte. Și totuși, asemenea „povești” sunt în ziua de azi, atât de frecvente încât au devenit mai mult decât un mod de viață și nimeni nu se mai miră. Întâmplări care au căzut în banalitate. În fața scenariului, susținut alert, cu un dramatism aproape insuportabil, cititorul nu poate avea decât o singură atitudine: de a citi mai departe, deși autoarea anticipează finalul. Asemenea subiecte nu plac nimănui. Ele-ți amintesc de nenumăratele erori ale vieții, cărora
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
cunoștințe. Fiecare caută să capteze atenția cuiva, să se asigure că pe tot parcursul călătoriei, nu se vor plictisi și sigur vor ajunge acasă cu multe noutați de povestit. Discuțiile încep de obicei, cu mici observații fără prea mare importanță, banalități. Întâmplări ce se ivesc la tot pasul, capătă la un moment dat importanța unor fapte cu totul ieșite din comun. Pe banchetă, lângă ușă, două femei cu desagi dintr-o stofă groasă în dungi albe și negre, cu accentul oamenilor
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]