1,932 matches
-
144, f. 23; ibidem, dosar 909, f. 415. • Tabel în Aristide Ionescu, op. cit., p. 215; Eugen Șahan, „Transporturile morții“ în contextul rezistenței naționale (unele aspecte ale crimei politice în comunism, 1945-1964), în „Analele Sighet“, vol. 1, 1995, p. 136. • „Bande, bandiți și eroi“..., p. 327 (doc. de la AMI, fond „DMRU“, inv. nr. 7389, dosar nr. 34, f. 27-33). Vezi și Monica Grigore, op. cit., p. 108 (doc. de la AMI, fond „DMRU“, dosar 7389, dosar nr. 34, f. 62-65). • Aristide Ionescu, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lichidarea grupului din Munții Arnota a permis descoperirea unei „mari organizații legionare“, care avea legături în țară, implicată apoi într-un „proces“ mare, desfășurat în 1949/1950 la Craiova 67. • Tabel în Aristide Ionescu, op. cit., p. 41, 215, 217; „Bande, bandiți și eroi“..., p. 327-328 (doc. de la AMI, fond „DMRU“, inv. nr. 7389, dosar nr. 34, f. 27-33). 58 ASRI, fond „D“, dosar 2168, f. 436-437. • Ibidem, dosar 60, f. 187; ibidem, dosar 144, f. 22; ibidem, dosar 909, f. 415
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
op. cit., p. 217. • ASRI, fond „D“, dosar 2168, f. 437. 64 Ibidem, f. 437, 444. • Monica Grigore, op. cit., p. 104 (doc. de la AMJ, DIM, fond „Penal“, dosar 48192, vol. 2, f. 12). • ASRI, fond „D“, dosar 2168, f. 437. • „Bande, bandiți și eroi“..., p. 327 (doc. de la AMI, fond „DMRU“, inv. nr. 7389, dosar nr. 34, f. 27-33). • Susținătorii partizanilor Din mai multe documente ale Securității rezultă că partizanii din grupul „Arnota“ au fost ajutați de unii călugări și călugărițe de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
existența în munți a unor „patrioți adevărați“. Pentru ca zvonurile să nu ia amploare, Securitatea a cerut, la 2 mai 1949, retragerea Batalionului 4 Securitate în garnizoana sa de reședință 73. • ASRI, fond „D“, dosar 2168, f. 437. Vezi și „Bande, bandiți și eroi“..., p. 70 (doc. de la ACNSAS, fond „documentar“, dosar nr. 36, f. 425-440); • Elena Stănărîngă, La mănăstire, în „22“, nr. 25, 28 iunie-4 iulie 1991, p. 8. • Monica Grigore, op. cit., p. 107-108 (doc. de la AMJ, DIM, fond „Penal“, dosar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
moartea, la 21 mai 1949. Datorită decesului lui Costin, Securitatea nu a putut afla toate ramificațiile rezistenței, astfel scăpând grupul din Pădurea Șarului și organizatorii de la București. Nu se știe unde a fost îngropat Ion Costin de către asasinii săi78. • „Bande, bandiți și eroi“..., p. 327 (doc. de la AMI, fond „DMRU“, inv. nr. 7389, dosar nr. 34, f. 27-33). • Aristide Ionescu, op. cit., p. 43, 112, 174, 204. Soții Aristide și Lucia Ionescu făcuseră propagandă în favoarea partidelor istorice în timpul campaniei electorale din 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în 1950: Ion Cetățeanu, Mircea Măzăreanu, Gheorghe (Ghiță) Pele, Ion Oprițescu • Ibidem, p. 59-60. • Ibidem, p. 52-98. • Ibidem, p. 109-111, 174; Lucia Ionescu, Nu da omului cât poate duce, în ibidem, p. 206-208. • Aristide Ionescu, op. cit., p. 41, 217; „Bande, bandiți și eroi“..., p. 327-328 (doc. de la AMI, fond „DMRU“, inv. nr. 7389, dosar nr. 34, f. 27-33). • Aristide Ionescu, op. cit., p. 41, 217. 94 Ibidem, p. 217-218. 95 Ibidem, p. 216, 218. 96 Ibidem, p. 216-217. și Ion Martin. Moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
anticomunistă din munți; iar la un moment dat bunica Îi spune: „Păi și bunicul tău a fost acolo!”. Iar studenta mea exclamă fericită: „Cum, bunicul a fost luptător În munți?”. „A, nu, explică atunci bunica, el era trimis acolo Împotriva bandiților!” (s.m.). Studenta a venit la mine foarte amuzată și mi-a spus: „Ce spuneți, doamna profesoară, eu sunt pasionată de studierea Gulagului și a rezistenței din munți, iar bunicul meu iată ce făcea - era acolo cu trupele de Securitate Împotriva
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1908; Maxim Gorki, Nuvele, București, [1908]; Frații Grimm, Povești, București, 1909, Alte povești, București, [1915], Povești pentru copii, București, 1931; Carmen Sylva, Prințul Codrului, București, [1912], Poveștile unei regine, București, [1914]; H.H. Evers, Andrea Woyland, București, 1931; Z. Grey, Printre bandiți, București, 1932; S. Rohmer, Regele opiului, București, 1932; Edgar Wallace, Ușa cu șapte broaște, București, 1932; Karl May, Pământul misterelor, București, 1934, De pe tron la eșafod, București, f.a.; Henry Warren, Aventurile submarinului Dox, fasc. 1-170, București, 1934-1936; José Moselli, Regele
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
ample exegeze, Forma poeziei populare, în timp ce Corneliu Moldovanu îi evocă pe unii dintre confrații căzuți în prima conflagrație mondială, ca în articolul O lacrimă pentru un poet: Săulescu. Proză semnează Ioan Slavici (un fragment din Închisorile mele), Al. Lascarov-Moldovanu (Dragoș banditul), Carol Ardeleanu (Funcționarii), Al. Cazaban (Un drum la Snagov). Mihail Sorbul dă o parte din actul al III-lea al piesei A doua tinerețe, tot el realizând, în primele numere, cronica dramatică la spectacolele Naționalului ieșean și ale celui bucureștean
SAGETATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289429_a_290758]
-
en 1846, se manifestă, într-o variată gamă de tonuri afective, dispoziția cogitativă, pigmentată de un umor ce glisează de la gluma aparent nevinovată la sarcasm. R. e întotdeauna mare amator să asculte și câte o istorie palpitantă cu haiduci și bandiți. Ar fi scris el însuși un fel de reportaj, Groază, ultimul haiduc român, apărut postum în „Columna lui Traian” (1873). Se încântă de povești și basme, îi plac legendele. De beletristică ține și Holera (1853), o evocare realistă a cumplitei
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
și impenetrabile, animale salbatice În căutare de pradă și briganzi. A trăi grupat era o strategie de supraviețuire, a cărei valoare fusese probată de multe ori. Odată cu secolul al XIX-lea, pădurile fuseseră În majoritate tăiate, sălbăticia fusese domesticită, iar bandiții - ținuți la distanță. Oamenii puteau să privească acum spre punctul cel mai Îndepărtat al orizontului și ceea ce vedeau era o lume plină de noi posibilități, care așteptau să fie exploatate. Mai important, fiecare persoană Întâmpină singură ceea ce Shakespeare a numit
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fata lui Vasâlie-vodă, la cetate la Neamțu ...”) îi prind din când în când jefuind, ucigând și completând - uneori cu voia regelui („Craiul încă strângându-și oastea, au trimis pă Camenețchi de au prădat Moldova jumătate” - Cronica Bălenilor) - varietatea etnică a bandiților care terorizau Moldova („Că să făcusă tâlhari nu numai de la oastea leșască, ci și din munțâi ungurești, de jăcuia mănăstirile și alțâi dispré Bugeagu. încotro căutai tot de tâlhari dai”; „Pământul nostru pe acea vreme” - notează „Pseudo-N.Muste”[și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în valuri. Polonezii par să fi fost preponderenți. Ei „umblau de strica în țară”, nu se sfiau să atace chiar ceairul domnesc și să fure caii. Nobilii leși de margine sau boierii moldoveni se aflau uneori în fruntea cetelor de bandiți. Cronica Bălenilor vorbește despre un anume Camenețchi. Un altul, Crupenschi, boier cu ceva sânge leșesc, era chiar căpitan de „poghiiaz”. Neculce - autor al unei „liste a dezastrelor” cuprinzând proprietăți incendiate „în țară și la Iași”- auzise de el: „care pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pe timp de pace, nahungii Îi dăduseră mult de furcă lui Ranjit Singh. Odată a fost nevoit chiar să amplaseze două tunuri În afara porții Delhi din Lahore, situată În vecinătatea Seidgenjului, loc În care se Întâlneau tâlharii, din cauza fărădelegilor acestora. Bandiții s-au baricadat În Mean Mir, localitate situată la cinci mile de Lahore, de unde și-au făcut apoi apariția ca rebeli, Însă au fost Învinși și obligați să plece spre Amritsar, părăsind totodată orașul pe care Îl ocupaseră. Individul despre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu infinite conotații), mai trebuie să vrei și să pleci, ajungând, inevitabil, într-o Vale a Plângerii. Romanul este punctul cheie al creației scriitorului, care preia situații și personaje în Stăpânirea de sine și în Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș (1990), cu aceleași schizoide evadări în lumi imaginare și cu aceeași iluzie a (re)devenirii. În „La anii treizeci...” (1989) Alexandru Martin desăvârșește ideea din basm: revenind la Comana, loc echivalent cu trecutul de care se rupsese, în goana
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
pref. Alex. Ștefănescu, Iași, 1999; Stăpânirea de sine, București, 1986; ed. pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Glorie, București, 1987; ed. pref. Ion Simuț, Pitești, 2002; „La anii treizeci...”, București, 1989; ed. (Pentimento), București, 2000; Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș, București, 1990; ed. București, 2003; Navigare, București, 2001. Traduceri: Ettore Capuano, Poema d’amore. Opt sigilii de dragoste, pref. Vasile Igna, Cluj-Napoca, 1982 (în colaborare cu Mariana Costescu); Enrico Calamai, Himere și bani, București, 1996; Aleksandr Soljenițân, Pavilionul canceroșilor
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
cu necurmată strășnicie”. Emigrează în Austria, dar periplul lui e plin de dezamăgiri și chinuri: refugiații sunt ținuți într-un lagăr, sunt prost hrăniți și tratați ca niște animale; cei care au ales să fugă peste hotare sunt fie escroci, bandiți, fie naivi etc. Cu o astfel de teză, romanul își pierde interesul literar și devine o pledoarie fără măsură pentru țara natală, unde oamenii ar avea frigiderele pline, mașini, vile, soții frumoase și fidele, o stare socială respectabilă. SCRIERI: Cerul
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
la Vorkuta. În 1956, amnistiat, se stabilește la Chișinău. Încercările de a se întoarce în România, unde îi trăia familia, eșuează. Lucrează la Studioul Moldova-film, ca administrator. T. debutează editorial în 1938 cu „povestirile din viața sovietică” Alb și roșu, Bandiții, Osândiții la moarte și Povoljanca, reunite apoi în volumul Spre Golgota (1939). În „Flori de stepă” din 1938 publică un fragment din romanul Învierea, apreciat într-o scrisoare de E. Lovinescu (care citise o sută de pagini în manuscris, spunând
TAMBUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290046_a_291375]
-
îi apar numeroase schițe, incluse ulterior în culegerea Crizantema de la frontieră (1942). Nuvelistica sa are ca notă particulară prezentarea documentară, uneori naturalistă, cu lux de amănunte concrete și deformări grotești, a unor medii periferice. SCRIERI: Alb și roșu, Bălți, 1938; Bandiții, Bălți, 1938; Osândiții la moarte, Bălți, 1938; Povoljanca, Bălți, 1938; Spre Golgota, Bălți, 1939; Crizantema de la frontieră, Chișinău, 1942; Probujdenie..., Odessa, 1942; ed. București, 1943. Repere bibliografice: Teodor Iovu, Alexandru Tambur, „Ofensiva”, 1935, 2; Lotis Dolenga, [Alexandru Tambur], „Glasul Moldovei
TAMBUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290046_a_291375]
-
ce ni s-a părut relevant pentru scopul anchetei este faptul că, indiferent de locul unde avea loc sau cine era anchetatorul, în toate interviurile este menționat un singur mod de adresare a anchetatorilor față de cei arestați din motive politice - „bandit”. Pentru majoritatea foștilor deținuți politici intervievați, ancheta a constituit primul eveniment traumatic 1 (eveniment dureros situat în afara experienței umane obișnuite) pe care l-au trăit. Evenimentele la care au participat în decursul anchetelor au cuprins cea mai mare parte a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
niște gunoaie de care societatea nu are nevoie, urmărindu-se transformarea lor în niște indivizi fără individualitate și fără speranță”. Una dintre formulele cele mai simple utilizate cu acest scop a fost instruirea specială a gardienilor pentru a folosi expresia „banditule”. Astfel, indiferent de vârstă, nivel de pregătire sau motivul pentru care fuseseră închiși, modul de adresare a gardienilor către cei încarcerați era invariabilul „banditule”. Această formulă se pare că era obligatorie, obligație impusă de „sus” prin intermediul ofițerului politic din fiecare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai simple utilizate cu acest scop a fost instruirea specială a gardienilor pentru a folosi expresia „banditule”. Astfel, indiferent de vârstă, nivel de pregătire sau motivul pentru care fuseseră închiși, modul de adresare a gardienilor către cei încarcerați era invariabilul „banditule”. Această formulă se pare că era obligatorie, obligație impusă de „sus” prin intermediul ofițerului politic din fiecare unitate. Înfometarea a fost o altă situație amintită frecvent în interviuri. Porția zilnică de mâncare era, în cele mai multe dintre închisori, de 600-700 de calorii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
inserția a diferite obiecte în orificiile corpului, sfărâmarea și ruperea oaselor sau încheieturilor, expunerea la căldură extremă sau la frig. O inovație a fost obligarea deținuților de a sta zile întregi în poziții nefirești, cel mai des utilizată fiind „poziția banditului”. Metodele de tortură psihologică, la rândul lor, au inclus deprivarea senzorială (se făcea prin închiderea la „Neagra” - celula în care cei închiși erau izolați, fără lumină și hrană), amenințări cu moartea sau cu mutilarea, dezbrăcarea forțată și expunerea sexuală. Tot
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prim-plan ideea relației stăpân-sclav sau pedagog-școlar, primul trebuind să-l corecteze prin tortură pe „sclavul-școlar”. și torționarii români au avut o ideologie asemănătore; unul dintre inițiatorii „reeducării”, vestitul torționar Țurcanu, le spunea celor bătuți că „nu bate individul, ci banditul care se ascunde în ei, pentru ca astfel persoana să aibă șansa să se îndrepte”. Represiunea din afara închisorii Utilizarea de către propaganda oficială a unor clișee ca „dușmani ai poporului” (adresat tuturor opozanților), „exploatatori” (adresat foștilor proprietari care deținuseră muncă salariată), „chiaburi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
v-ar fi dus sub escortă”. Am înțeles și am plecat. Am ajuns la Siguranță, sediul era pe strada Carol, unde astăzi este Institutul de Inventică. În camera de primire erau trei indivizi, toți tineri, și unul întreabă: „Cine-i banditul?”. A.N.: Da, acesta era cuvântul care se folosea atunci... N.I.: Da. Cel care mă dusese îmi spusese numele: „Ioniță”. Cel care a pus întrebarea controlează o listă ce o avea la dispoziție, bifează și dă un ordin scurt: „Scoate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]