6,215 matches
-
Ești prea bănuitoare. La urma urmelor, tu lucrezi cu tipul ăsta și n-ai avut niciodată motive să-l bănuiești. Margaret a ridicat din umeri. În lumina lămpii de pe masă, fața lui Mick, nebărbierită de patru zile, invadată de o barbă deasă ca un puf, se lățise și părea umflată, iar umbrele Îi adânceau ridurile. — E bazată pe intuiție, Mick, pe Înțelegerea felului În care se comportă unii și alții. Nu poți să deschizi, pur și simplu, nu știu ce manual de ocultism
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unde se întâlniră cu toții, vorbești de lup și Ovidiu la ușă. Aha, spuse bărbatul, vorbeați despre mine? Cam ce? De bine, de rău? Se schimbase mult Ovidiu, nu mai avea alura tinerească și sportivă, se împlinise, avea umerii mai lați, barba i se înăsprise. Afișa un aer plictisit. Hai, spune, o întrebă pe Carmina, și-și răsuci în fața ei palma, unde ai dispărut de atâta vreme? Pe unde ai tot umblat? Drumurile mi-au fost cam aceleași, serviciu, casă, retur, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amenință ceva pe Dimitrie. Îl iubește enorm, oricâte mofturi i-aș satisface eu, oricâte nebunii am face împreună, toate nu valorează nici cât un sfert din zâmbetul lui Dimitrie, când vine obosit seara, o ia pe genunchi și-și freacă barba țepoasă de obrăjorul ei. Uneori, crede-mă, mă simt lovită, ea îl iubește mult mai mult pe Dimitrie, infinit mai mult decât mine. Sentimentele mele sunt minuscule în comparație cu ale ei. Dar ce să faci? Cu ea nu te poți lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ăștia au pus flori, ce chestie, și nu mai strică vinul... Miau ne dă cu forța să bem și ne strivește buzele, nu pune mâna! nu pune mâna! ochii se măresc, nu mai poate, lasă-l, vinul se scurge pe barbă și se stropește pe sacul de dormit întins pe jos, cu asta ai șters tu gândacii când ai inundat în bucătărie? l-ai mai spălat? o întreb pe Prințesă, dar realizez că nu are nici un sens să mai pun nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de vodă și văzându-se înconjurat de putere mare, mazurii ginerelui său, Stroie Orheianu este atât de sigur că lucrurile se vor desfășura după planurile sale încât vine la Șoimărești ,,fără sfială”, legănânduse pe armăsarul lui cel alb, mângâindu-și barba. În drum spre Șoimărești, se uită la unii și la alții pe care-i întâlnește fericit, sigur de reușită. Sadoveanu se dovedește un mare creator de atmosferă atunci când descrie cu amănunte reacțiile 81 fiecărei categorii participante la adunarea Șoimăreștilor: preotul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lovește în creștet pe boier, răcnind așa de cumplit încât mazurii, înfricoșați, smuciră frâele și se năpustiră pe poartă, urmăriți de flăcăii Șoimăreștilor care, ascunși, așteptau semnul căpitanului. Atunci îl văzură neamurile pe Tudor cum c-o mână trage de barbă trupul greu al boierului și-l leapădă lângă piatra de mormânt pe care era însemnat numele lui Ionașcu și anul cumplit al morții lui. Astfel, vicleanul și lacomul boier și-a primit pedeapsa, iar ,,cei vii” șiau plătit datoria față de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fac din ce în ce mai lungi și zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat de ziuă, că și începe să se întunece. Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și vine imediat Crăciunul cu un văl de brumă argintie în barba-i posomorâtă și rară. Mădălina Grecu, clasa a VI-a C Anotimp rodnic Vara a fugit departe. E cald încă, dar pe lângă trupurile copacilor umbra se face cât mai mică. Nici văzduhul nu se mai înfiorează de veselele rândunele plecate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-și An Nou fericit. Ai văzut dă ce-a fost În stare? Să-ți bați copiii, nu alta. Stătea iel așea liniștit, nu zicea nimic, da' ceva tot Îi trecea lui pân cap, acolo sub căciula lui neagră, că dă barbă ce să mai vorbim... Îl mai și Împingeam, că mă Împingea și pă mine alții, da' iel nimic. Ceva, acolo, pardon, scuzați! Tăcea și zâmbea ca mama când făceam o prostie. Mișca Însă buzele, ce-i drept. Tot așa fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ele ca de niște defecte... Domnul Moduna nu ripostă. Se Însera și Își pierduse regina, dar nici Grațian nu jubila. Ratase Între timp Încă o admitere la regie. Făcuse armata la Transmisiuni două luni și fuma pipă. Purta o barbă rară de seminarist și parcă se gârbovise. În buzunarul stâng al cămășii sale kaki cu inscripția „Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata. O operă deja constituită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine, nu? Da, e bine. Etajul cinci, două camere decomandate, dulapuri În perete. Nu ne plângem. Era să uit balconul. Avem și balcon. Grațian fuma În picioare. Scutura scrumul Într-o cutie de tablă, fostă conservă de pește. Se Îngrășase. Barba sură, părul mai rar. Doar zâmbetul era același, Înșelător ca o savană, adăpostind cu egală generozitate gheara leului și glezna antilopei. Cu slujba cum o duci? Mă descurc. Fac filmulețe publicitare și reportaje la televiziunea locală. Scenarist, regizor și operator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acoperit cu un rafinat studiu cromatic din frunze uscate de castan și arțar, sub privirile curioase ale unei mulțimi pestrițe, ea Însăși vegheată de la Înălțimea unui lampadar ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dat căciula peste ochi și am căzut În gol peste domnul cu ochelari, care nu prea participă la discuția noastră. 5. Coriolan nu-l mai asculta. Lângă el, un străin tremura de frig așa cum tremura el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai punea la socoteală și paltonul, bine căptușit după cum se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unduiri rostogolitoare. — O, Doamne. Nimeni se prinse cu o mână de piciorul lămpii și-i dădu ocol încet, privind întunericul. Mark Richardson, m-am concentrat cu toată ființa. Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. — Atât de departe, spunea Nimeni în barbă și-i auzeam pașii mișcându-se în jurul lămpii. Atât de departe. Cât e de frumos, câtă simplitate. Ce mare și ce adânc. Peste profunzimi atât de mari. Lucrurile pe care le-am. Lucrurile pe care le-am... Scoase un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de obicei e De ce să-ți faci un tatuaj acolo unde nu-l vede nimeni? Nu, asta am priceput, am zis, mijind ochii. E pentru eticheta pe care ți-o leagă de degetul mare la morgă, nu? Ea zâmbi în barbă, punându-și una peste alta hainele rulate. — Ai vreo plasă sau ceva de genul ăsta? I-am spus că erau două în rucsac și, în vreme ce scotocea, mă întrebă de ce mă interesa asta. Nu știam sincer cum să-i răspund. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul. — Hmmm? făcu ea cu capul în pieptul meu. — Hei, e dimineață. — Au, bâiguit. Cineva mi-a lipit încheieturile cu superglue. Eram acoperiți cu hainele noastre și, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intrat ea În clasé și l-a céutat În cap și cum pe urmé i-a legat cravată și s-a curéțat la rézétoare cînd plouă și pe Șasa a Început sé-l ménînce Înéuntrul nasului, lîngé ochi și sé-i tremure barbă. Șasa deschise foarte tare ochii, Îi Închise și-și suflé nasul. Era cald și parada trecuse pe jumétate de școală cea micé și se-ndreptau spre casă lui Valerii Petrovici. Se auzea vocea lui Nadejda Petrovna care strigă sé nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de Amicis, Verne, Viața unui explorator la pol, Dumbrava minunată, Genoveva de Brabant, Cuore, mușchetarii, celălalt prinț, prințul fericit... Și ultima noapte de dragoste. Mai bine spus, ultima noapte de război, nu de dragoste. Nopți de război am tot avut. Barba, ca o alergie albă, mîinile fără putere, sudoarea de pe frunte, ochii foarte negri și foarte triști. Vocea, cum să spun?, era de culoarea ochilor. "Ești infernal de tînără, Iordana. Timpul tău nu e și timpul meu. Timpul tău mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vremea de dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul cu greutate și barba părintelui stareț, chemîndu-l pe tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul Buik al unchiului Iordan la nu'ș ce vietate. Pe crabul scos de sub pietrele cascadei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vremea de dinainte, Turcitu striga la mine: "Injust, to'arășa Marievici. E fals ideologic să-i pui pe Stalin și pe Hitler într-o oală". Cum puteam crede că un adolf se compară cu Iosif Vissarionovici? Acuma și-a lăsat barbă prosperă, capitalistă și mă avertizează că a compara Holocaustul cu Gulagul e injust. Pardon! Incorect politic. Crinul din vaza galbenă își scutură resemnat petalele. Dumneavoastră gîndiți profilactic și alertant. O să discutăm mai încolo despre... ... re-ma-nen-țe-le prolet-cultu-lui, ăsta-i subiectul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
doua, dar o ignor. Erai terrribil, monșer Lucian, parol, cu jobenul maiestuos, de mileniu trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stat 5 ani la ruși/ Dă acu' mîna cu Bush; Sugar Bear are iluzia dialogului non-stop cu națiunea, deși e-n stare să combată adevărul istoric cu ordonanțe de urgență; finanțiștii (pregătiți de Secu să arate a occidentali: ținută, ochelari, barbă, limbi străine) încearcă să ne convingă că "reașezările de prețuri" (așa li se zice scumpirilor) sînt de bine; Vîntu, care știe dar nu spune, ajunge cel mai bogat om pe-un kitshor de plai, în timp ce pensionarii fură apă din calorifere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unu la zece. Glorie, glorie, glorie celor mai puțin lași. Chiar pe Genosse a fost în stare să-l prezinte (și a facut-o mai convingător decît reclama la bere Caraiman) "complice la cuie". Cînd a descălecat la "Ora", cu barba de-un an cu tot, șeful de la propagandă a vrut să i-o radă. Nu i-a ras-o. Pentru că era roșie? S-a folosit și el de stînga, de Big Brother, n-a făcut gît, a scris fonduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea care le știa pe toate. Se ridică cu greutate și iese ușurat pe hol. Se oprește în fața oglinzii. Grimasează. Ridică o mână, apoi cealaltă, face un balans. Oglinda îi răspunde de data aceasta fidelă. Își plimbă o mână peste barba abia mijită, peste părul pieptănat într-o parte, pentru a ascunde un început de calviție, își zâmbește satisfăcut. Săgețile din spate încep să-l secere, se curbează de durere. Se sprijină cu cealaltă mână de oglindă. Suprafața lucioasă și netedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de forme ovale, ca și cum ar intona un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape la spate și două aripi uriașe și albe și-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spate și două aripi uriașe și albe și-au făcut loc, crescând către exterior. Și-au crescut atât de mari, că obturau toată priveliștea și am putut să-l văd numai pe el cum se ridica la cer ușor, și barba-i cea lungă și artificioasă făcea rotocoale prin aer ca o panglică de circ. După ce l-am pierdut cu vederea în înaltul cerului, mi-am îndreptat privirea din nou către terasă. În același moment s-a oprit și ninsoarea. Banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]