2,181 matches
-
el nu-i întorcea favorul. Barbara întrebă dacă poate da o mână de ajutor. —Să-ți dea Dumnezeu sănătate, spuse Karin. Cred că am rezolvat cu Ziua Mutării. Dar de săptămâna viitoare mi-e mie frică. Și de săptămâna cealaltă. Barbara, ce mă fac acum? Asigurarea nu acoperă îngrijirile suplimentare, iar eu o să trebuiască să-mi iau o slujbă. Eu tot aici o să fiu. El o să aibă ședințe regulate cu terapeutul cognitivist. Și pot să trec pe la el, dacă te ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe ea. Lupta să nu se obișnuiască. Un timp continuase să vadă: râsul lui, nefiresc de mecanic. Răbufnirile lui de tristețe, simple constatări. Chiar și furia lui, un ritual colorat, nimic mai mult. Izbucnise într-o declarație de dragoste pentru Barbara, demnă de un copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita tot jargonul, stătea în barcă și-și blestema ghinionul ca un prezentator robotizat al unei emisiuni TV despre pescuit, făcând tot ceea ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doctorul Tower? El își luă un ton clinic. — Cred că e bine. Nu arată rău. Da’ pricepe cam greu. Frate, trebuie să-i spui totul de o sută de ori. Crede că e posibil ca tu să fii reală. Înnebunitor. Barbara trecea să-l vadă de trei ori pe săptămână. Venea fără să anunțe și întotdeauna era un eveniment. Fără uniforma de spital, în șort gri și tricou roșu-închis, era personificarea verii. Karin îi admira brațele și picioarele dezgolite, întrebându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
săptămână. Venea fără să anunțe și întotdeauna era un eveniment. Fără uniforma de spital, în șort gri și tricou roșu-închis, era personificarea verii. Karin îi admira brațele și picioarele dezgolite, întrebându-se iar ce vârstă putea să aibă femeia aceea. Barbara îl transforma pe Mark într-o rățușcă de jucărie care bea apă, bâțâindu-se întruna, dispus să joace cum îi cerea ea. Și tot ceea ce îi cerea părea o joacă. Îl ducea la băcănie și-l punea să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la băcănie și-l punea să-și facă singur cumpărăturile. Era o soluție care nici măcar nu-i trecuse prin cap lui Karin, care-i umplea cămara lui Mark în fiecare săptămână, îngrijindu-se să rămână bine hrănit, dar totodată dependent. Barbara însă era nemiloasă. Nu lua nici o decizie în locul lui, oricât ar fi rugat-o. —Hei, Barbie. Care dintre chestiile astea îmi place de fapt mai mult? Mai ții minte, din toți anii ăia de la micul nostru sanatoriu? Sunt genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poți lămuri. Fii atent la tine însuți și vezi ce-ai să alegi. Îi dăduse drumul, condamnându-l la libertate în toată teroarea aceea a abundenței americane, intervenind doar în chestiunea brânzei spray sau a cerealelor cu cremă de ciocolată. Barbara juca jocuri video împreună cu el, chiar și din cele cu mașini de curse. Mark era încântat: o amatoare pe roți pe care o putea învinge oricând, chiar și cu un deget mare legat la spate. Ea îl bătea la cribbage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mama mea. Mama mea în copilărie. Trei luni - nu, treizeci de ani - de frustrare umplură aerul din jurul ei. — O, pentru numele lui Dumnezeu! Nu fi așa cap pătrat. Ascultă ecoul, oripilată de ea însăși. Ochii ei îi căutară pe ai Barbarei, invocând nebunia temporară. Barbara se uită la Mark. Dar Mark își lăsă doar capul pe spate și pufni. —Cap pătrat. De unde-ai învățat chestia asta? Și sora mea îmi spunea așa. Nimic nu-l scotea dintr-ale lui, atâta timp cât Barbara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în copilărie. Trei luni - nu, treizeci de ani - de frustrare umplură aerul din jurul ei. — O, pentru numele lui Dumnezeu! Nu fi așa cap pătrat. Ascultă ecoul, oripilată de ea însăși. Ochii ei îi căutară pe ai Barbarei, invocând nebunia temporară. Barbara se uită la Mark. Dar Mark își lăsă doar capul pe spate și pufni. —Cap pătrat. De unde-ai învățat chestia asta? Și sora mea îmi spunea așa. Nimic nu-l scotea dintr-ale lui, atâta timp cât Barbara era acolo. În pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Barbarei, invocând nebunia temporară. Barbara se uită la Mark. Dar Mark își lăsă doar capul pe spate și pufni. —Cap pătrat. De unde-ai învățat chestia asta? Și sora mea îmi spunea așa. Nimic nu-l scotea dintr-ale lui, atâta timp cât Barbara era acolo. În pași mărunți, ea-l convinse să reînceapă să citească. Îl păcăli să aleagă o carte pe care refuzase s-o deschidă când i se ceruse, la liceu. My Antonia. —O poveste foarte sexy, îl asigură ea. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
liceu. My Antonia. —O poveste foarte sexy, îl asigură ea. Despre un băiat din Nebraska, de la țară, căruia i se aprind călcâiele după o femeie mai coaptă. Reuși să parcurgă cincizeci de pagini, deși îi luă două săptămâni. Îi prezentă Barbarei probele, simțindu-se trădat. — Nu e deloc despre ce mi-ai zis tu. E despre imigranți și agricultură și secetă și căcaturi de-astea. Și despre astea, recunoscu ea. Continuă povestea ca să-și protejeze investiția, cu mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se căsătoresc și ea face toți copiii ăia de căcat, doar ca să se mai vadă? Doar ca să, cum ar veni, să-i fie prieten sau o chestie de-asta? Doar din cauza chestiei care s-a întâmplat când erau ei mici? Barbara dădu din cap, cu ochii încețoșați. Mark întinse mâna, s-o consoleze. — Cea mai tare carte învechită pe care-am citit-o vreodată. Nu c-aș fi înțeles-o eu pe toată foarte bine. Îl ducea în plimbări lungi, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Luau și câinele cu ei, pe Blackie-doi. —Javra asta e aproape la fel de bună ca a mea, spunea Mark. Doar un pic mai neascultătoare. Din când în când, îi dădea voie lui Karin să vină cu ei, dacă-și ținea gura. Barbara îl putea asculta pe Mark trăncănind întruna despre mașini modificate, multă vreme după ce Karin amorțise. — Când sunt într-un parc auto, nu-mi mai vine să plec, declara Mark. Se lansă într-o descriere amănunțită a anatomiei vehiculului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care-l construia în mintea lui: mașini Ram, Bigfoot sau Bronco puse toate cap la cap într-un hibrid monstruos. Ignorată și invizibilă, ținându-se după ei la cincizeci de metri mai în spate, Karin studia tehnica celeilalte femei. Barbara îl captiva și-l distrăgea, aducându-l la lumină. Asculta fascinată cum Mark îi recita liste întregi cu piese auto, apoi își ridica degetul ca din întâmplare. —Ai auzit? Ce-a fost zgomotul ăla? Fără ca el să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
piese auto, apoi își ridica degetul ca din întâmplare. —Ai auzit? Ce-a fost zgomotul ăla? Fără ca el să-și dea seama, îl punea pe Mark să asculte corurile greierilor, pe care nu le mai ascultase de când avea cincisprezece ani. Barbara Gillepsie avea cel mai delicat stil posibil, o stăpânire de sine pe care Karin o putea diseca și chiar imita pe perioade scurte de timp, dar pe care n-ar fi putut niciodată spera să-i intre în fire. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
delicat stil posibil, o stăpânire de sine pe care Karin o putea diseca și chiar imita pe perioade scurte de timp, dar pe care n-ar fi putut niciodată spera să-i intre în fire. O întrista să vadă în Barbara ceea ce-și dorise să devină când avea să crească mare. Dar avea la fel de multe șanse să devină Barbara pe câte avea un licurici să devină far prin propria strădanie. Cealaltă femeie ajunsese să fie mai la locul ei aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de timp, dar pe care n-ar fi putut niciodată spera să-i intre în fire. O întrista să vadă în Barbara ceea ce-și dorise să devină când avea să crească mare. Dar avea la fel de multe șanse să devină Barbara pe câte avea un licurici să devină far prin propria strădanie. Cealaltă femeie ajunsese să fie mai la locul ei aici decât eraea. Mark ar fi făcut orice pentru păpușica Barbie a lui. Karin dădu peste ei într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
album de artă, arătând pentru orice privitor la fel ca Joan Schluter, cufundată în Scriptură împreună cu ultimul ei pastor. Cartea se numea: Un ghid al nevăzutului: 100 de artiști care ne-au dăruit alți ochi. Vreun volum din raftul-surpriză al Barbarei. Karin rămase în spatele lor, temându-se că Mark o să se înfurie și o s-o alunge. Dar el nici măcar n-o observă. Era hipnotizat de „Casa cu copaci“ a lui Cézanne. Degetele Barbarei se odihneau pe imagine, confundându-se cu trunchiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dăruit alți ochi. Vreun volum din raftul-surpriză al Barbarei. Karin rămase în spatele lor, temându-se că Mark o să se înfurie și o s-o alunge. Dar el nici măcar n-o observă. Era hipnotizat de „Casa cu copaci“ a lui Cézanne. Degetele Barbarei se odihneau pe imagine, confundându-se cu trunchiurile copacilor. Mark își apropiase capul de pagină, urmărind zgârieturile lăsate de spatulă. Se lupta cu imaginea, iar ceva dinăuntrul lui se sforța să iasă la suprafață. Karin înțelese imediat cu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
după hrană. — Nu e nicăieri. Arătă aiurea spre propria-i țeastă. E un căcat de fantezie, aia e. Ea dădu înapoi. Ar fi putut să se ridice și s-o lovească, dacă n-ar fi fost mângâierea ușoară a degetelor Barbarei pe brațul lui. Atingerea acționă ca un întrerupător, iar el se întoarse la album, uitând de furie. Apucă paginile și le răsfoi ca pe o carte pentru copii, cinci sute de ani de capodopere pictate în cinci secunde. Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
inocențe zdrobitoare. Se așeză într-un scaun pliant. Arcul vieții ei nu mai ducea nicăieri. Viitorul se prăbușea, îngropând-o sub greutatea lui. Apoi, atingerea unor degete pe brațul ei o scoase din ea însăși. Se uită în sus la Barbara, o față a cărei expresie părea neschimbată la orice fel de purtare. Barbara își retrase mâna de pe brațul lui Karin și continuă să-l plimbe pe Mark prin albumul liniștitor. Părea să știe numele tuturor pictorilor, fără să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ducea nicăieri. Viitorul se prăbușea, îngropând-o sub greutatea lui. Apoi, atingerea unor degete pe brațul ei o scoase din ea însăși. Se uită în sus la Barbara, o față a cărei expresie părea neschimbată la orice fel de purtare. Barbara își retrase mâna de pe brațul lui Karin și continuă să-l plimbe pe Mark prin albumul liniștitor. Părea să știe numele tuturor pictorilor, fără să se mai uite pe titluri. Oare oferea astfel de îngrijiri suplimentare tuturor pacienților ei externați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
știe numele tuturor pictorilor, fără să se mai uite pe titluri. Oare oferea astfel de îngrijiri suplimentare tuturor pacienților ei externați? De ce familiei Schluter? Karin nu îndrăznea să întrebe. Vizitele nu mai puteau dura prea mult. Dar iat-o pe Barbara, așezată la masa de bucătărie a lui Mark, ținându-i companie într-ale nevăzutului. În acea seară, cele două femei plecară împreună. Karin o conduse pe Barbara la mașină. —Ascultă. Nu știu cum să ți-o spun. Îți sunt datoare. Niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să întrebe. Vizitele nu mai puteau dura prea mult. Dar iat-o pe Barbara, așezată la masa de bucătărie a lui Mark, ținându-i companie într-ale nevăzutului. În acea seară, cele două femei plecară împreună. Karin o conduse pe Barbara la mașină. —Ascultă. Nu știu cum să ți-o spun. Îți sunt datoare. Niciodată n-am să-ți pot mulțumi pentru chestia asta. Niciodată. Barbara strâmbă din nas. —Pff. Nici pomeneală. Mulțumesc că-mi dai voie să mai trec din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i companie într-ale nevăzutului. În acea seară, cele două femei plecară împreună. Karin o conduse pe Barbara la mașină. —Ascultă. Nu știu cum să ți-o spun. Îți sunt datoare. Niciodată n-am să-ți pot mulțumi pentru chestia asta. Niciodată. Barbara strâmbă din nas. —Pff. Nici pomeneală. Mulțumesc că-mi dai voie să mai trec din când în când. —Vorbesc serios. Fără tine ar fi pierdut. Eu aș fi... mai rău. Prea mult: femeia dădu înapoi, gata s-o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi pierdut. Eu aș fi... mai rău. Prea mult: femeia dădu înapoi, gata s-o ia la fugă. Nu e mare lucru. O fac doar pentru mine. Dacă vreodată ai nevoie de ceva - absolut orice - te rog, te rog mult.... Barbara îi susținu privirea: S-ar putea să am, într-o bună zi. Spre surprinderea lui Karin, se grăbi să spună: — Cine știe când vom avea nevoie să aibă cineva grijă de noi? Nici măcar Muskrateerii n-o scoteau din sărite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]