2,211 matches
-
cu faptele bune; însă creștinătatea din vremea sa, observă scriitorul, nu e altceva decât un „cuib de vicii”. Scriitorul se întreabă apoi la sfârșitul cărții a patra, pentru ce motiv ar fi permis Dumnezeu ca romanii să fie învinși de barbari și răspunsul derivă dintr-o comparație între viața unora și a celorlalți. Romanii sunt superiori barbarilor pentru că sunt adepții credinței creștine, dar pe plan etic comportamentul lor e mult inferior. Așadar, atitudinea e nouă dacă ne gândim că abia cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de vicii”. Scriitorul se întreabă apoi la sfârșitul cărții a patra, pentru ce motiv ar fi permis Dumnezeu ca romanii să fie învinși de barbari și răspunsul derivă dintr-o comparație între viața unora și a celorlalți. Romanii sunt superiori barbarilor pentru că sunt adepții credinței creștine, dar pe plan etic comportamentul lor e mult inferior. Așadar, atitudinea e nouă dacă ne gândim că abia cu treizeci de ani mai înainte Horosius scria Istoria sa intitulând-o Contra păgânilor. De aceea, romanii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa cum am spus mai sus, dar nu i-a determinat pe critici, în general, să formuleze o judecată prea favorabilă în privința perspicacității și a inteligenței cu care scriitorul judecă evenimentele din epoca sa. O astfel de atitudine de simpatie față de barbari, într-o perioadă în care provincia în care trăia Salvian însuși era supusă unor continue amenințări, poate fi și rezultatul unui moralism îngust, dar e posibil și ca atitudinea filobarbară a scriitorului să facă parte, în general, din cadrul politic al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca atitudinea filobarbară a scriitorului să facă parte, în general, din cadrul politic al epocii pentru că, de exemplu, regatul vizigot, în acea vreme, avea mulți simpatizanți în Galia. Singur, Salvian aparține grupului de literați care, în loc să predice o izolare totală față de barbari, își doresc să ajungă la o înțelegere cu aceștia, iar necesitatea de a menține autonomia Bisericii îl face să fie indiferent în privința altor probleme. E greu să nu ajungi la o concluzie negativă când e vorba de Salvian, mai ales
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
concluzie negativă când e vorba de Salvian, mai ales dacă te limitezi să vezi în el un moralist ca mulți alții care, în plus, e vinovat că nu vede cum o dată cu prăbușirea succesivă a ultimelor bastioane ale imperiului sub loviturile barbarilor se prăbușea și civilizația romană din care și el făcea parte. Însă nu aceasta trebuie să fie interpretarea operei lui Salvian. El gândește ca un teolog și ca un profet și nu ca un istoric sau ca un politician. El
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca un profet și nu ca un istoric sau ca un politician. El observă cum convertirea la creștinism obținută prin legile Statului nu a produs și o adevărată convertire a sufletelor care au rămas în esență tot păgâne. Nu numai barbarii nu sunt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcea distincție între cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgânismul care era simbolul și structura cetății omului. Însă Augustin nu identificase cele două cetăți ideale cu două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgânismul care era simbolul și structura cetății omului. Însă Augustin nu identificase cele două cetăți ideale cu două realități sociale și politice, deși vorbise și el de adevărați și falși creștini. Germanii, barbarii, sunt instrumentul de care se servește Dumnezeu pentru a-i întoarce pe romani spre adevărata credință și adevărata viața creștină; dar nu din acest motiv ei sunt în esență mai buni decât romanii; sunt mai buni în mod relativ pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre el că era înaintat în vârstă în jurul anului 440. Ghenadie nu vorbește despre el; ar putea fi identificat în persoana ascetului și a episcopului Oriențiu din Auch. În Cântul de învățătură scris de el apar frecvente referiri la invaziile barbarilor ceea ce îl plasează în primele decenii ale secolului al cincilea. Cântul de învățătură (Commonitorium) e format din două cărți și e compus în distihuri elegiace, un metru potrivit pentru meditație și exortația morală. Poetul vrea să arate căile ce trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și didactice care îndeamnă - cum se întâmplă în general cu toate poemele acestor poeți galici - la deplina convertire. Pacea și prosperitatea de odinioară sunt departe; de-acum, oamenii trebuie să ducă o viață mai curată; lumea a îmbătrânit și devastările barbarilor arată că sfârșitul ei e aproape. Folosirea modelelor clasice e foarte limitată; apare și câte-o reminiscență din Prudențiu. Întâlnim și violări ale legilor metrice; rima este folosită frecvent. I-au fost atribuite lui Oriențiu și alte scrieri minore a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Bordeaux. Conform lui Della Corte, Paulin ar fi fost primul editor al operei lui Ausonius. S-a bucurat de o educație îngrijită și a trăit ca laic, dispunând de însemnate resurse economice. Însă când avea treizeci de ani, invaziile barbarilor i-au lovit casa și familia, iar tatăl său s-a stins tot atunci din viață. La numai câțiva ani după aceea, goții i-au luat proprietățile și el a trebuit să trăiască precum un sclav; a ieșit cu greu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cea dreaptă la vârsta de patruzeci și cinci de ani. Resimte și el ca și alții dorința de a se desprinde de-acum de lume după ce aceasta, care îl atrăgea înainte cu pacea sa iluzorie, a fost divizată de invazia barbarilor. Lui Paulin îi place să povestească și se apleacă asupra detaliilor reluând astfel caracteristicile poeziei lui Ausonius. Recent, Courcelle i-a atribuit și Poemul 4 din culegerea lui Paulin din Nola; acesta ar fi fost compus înainte de invazia barbarilor, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
invazia barbarilor. Lui Paulin îi place să povestească și se apleacă asupra detaliilor reluând astfel caracteristicile poeziei lui Ausonius. Recent, Courcelle i-a atribuit și Poemul 4 din culegerea lui Paulin din Nola; acesta ar fi fost compus înainte de invazia barbarilor, care a distrus viața fără griji de care se bucura poetul, și este încă plin de seninătate și de bucurie. Și acest poem îl imită îndeaproape pe Ausonius care scrisese un scurt poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese imitată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Romei. Însă la puțin timp după aceea și pe neașteptate, el a fost desemnat episcop al orașului Arverna, astăzi Clermont-Ferrand, și în această calitate a trebuit să organizeze rezistența împotriva invaziei vizigoților în regiunea sa. În 474, însă, Euric, regele barbarilor, a cucerit Arverna și l-a întemnițat pe Sidonius. Eliberat câțiva ani mai târziu, a putut să își reia însărcinările episcopale și a murit în 489. Producția literară a lui Sidonius se divide în două perioade. În prima, el s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cunoașterea Galiei din acea vreme și mai puțin a dezbaterilor ori a problemelor arzătoare ale momentului. Sidonius a aparținut aristocrației galice și a încercat, atât cât a putut, să păstreze un anumit echilibru între lumea tradițională romano-galică și aceea a barbarilor care o înconjuraseră. Desigur, el, deși a fost fără îndoială creștin, pare mai degrabă un păgân din alte vremuri, adept întârziat al unui ideal de literatură rafinată și elegantă, complet neinteresat de orice angajament care iese din linia automulțumirii: un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acum, își încheiase existența. Totuși, unii cercetători cred că felul în care scrie Sidonius are o semnificație mai profundă, ca și cum el s-ar fi simțit dator să apere cultura și civilizația al cărei produs era și care era amenințată de barbarii ce îi înconjuraseră din toate părțile pe romanii din Galia. Sidonius se consideră ultima verigă a unei tradiții care urcă până la marii poeți din epoca lui Octavian Augustus și face aluzie la aceștia, comparându-se pe sine cu ei și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Galia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atât de grave și a rămas până în 476 - ultim reziduu al Imperiului Roman de Apus - sub conducerea unui împărat și nu a unui barbar. Totuși, în secolul al cincilea este de-acum întrerupt orice raport între Italia și celelalte provincii occidentale ale Imperiului. Am văzut deja, de altfel, că Galia, pe de o parte, și Africa, pe de altă parte, aveau o viață culturală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
H.J. Marrou, Nouvelle Histoire de l’Eglise. I. Des origines à Grégoire le Grand, Seuil, Paris, 1963; P. Riché, Education et culture dans l’Occident barbare (VIe-VIIIe siècles), Seuil, Paris, 1962; M. Simonetti, La produzione letteraria latina fra Romani e Barbari (sec. V-VIII), Augustinianum, Roma, 1986. Oricum, pentru această problematică, cititorul trebuie să recurgă și la studiile de Medievistică. I. Scriitori din Africa Așa cum am văzut mai sus, încă din 430 provincia Africa intrase sub stăpânirea nemiloasă a vandalilor arieni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 476 (sfârșitul Imperiului Roman de Apus), intrase apoi sub stăpânirea ostrogoților lui Teodoric începând din 493, însă, pentru cei care posedau mijloacele necesare (pe lângă interesul propriu-zis), legăturile cu Orientul unde Imperiul Bizantin era considerat de toată lumea (chiar și de barbari) Imperiu Roman, nu erau imposibile. Mai mult, funcția Constantinopolului devenise și mai importantă pe plan politic pentru că Imperiul Roman de Apus, care înainte își avea capitala la Ravenna, dispăruse; nu mai exista decât Imperiul Roman de Răsărit, iar tradiția culturală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vii și dureroase, papa fiind nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpânirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, unica putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele de barbarii de-acolo, sau intrate în administrarea Bizanțului, ostil și bănuitor față de Roma: pentru respectarea legii era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpânirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, unica putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele de barbarii de-acolo, sau intrate în administrarea Bizanțului, ostil și bănuitor față de Roma: pentru respectarea legii era nevoie de intervenții peste tot, pentru ca Biserica să-și păstreze drepturile, pentru ca nimeni să nu-i asuprească pe credincioși, dar și pentru ca prelații să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, el nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii până atunci, ci spre Occident, așa încât a fost primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ale cu cei ai francilor. În domeniul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. În 596
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceea de a admite că religia catolică se putea disocia de stăpânirea romană și că viitorul neamului omenesc nu era indisolubil legat de prosperitatea sau dispariția Romaniei” (Gillet). Însă, în esență, Grigorie nu i-a privit cu ochi buni pe barbari, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma din care provenea și el, fie pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atâta grijă a arătat față de episcopatele din Galia și din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Romaniei” (Gillet). Însă, în esență, Grigorie nu i-a privit cu ochi buni pe barbari, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma din care provenea și el, fie pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atâta grijă a arătat față de episcopatele din Galia și din Spania (vom vorbi despre prietenia sa cu Leandro, episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula păstorului (Regula pastoralis), ca o normă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opună samavolniciilor comise de regii francilor față de credincioși, și a trebuit să conteste și anumite doctrine absurde privitoare la Trinitate pe care se hazardase să le enunțe regele Chilperic I. Așadar, el trebuie să fi înțeles foarte bine că sălbăticia barbarilor era elementul predominant în vremea sa cu tot ceea ce presupunea acest lucru chiar și în privința doctrinei Bisericii (de exemplu, o revenire în forță la superstiție și la idolatrie): toate acestea au trezit în el reacția creștinului care vrea să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care ajunge până în 515, căreia i se adaugă istoriile unor popoare cum sunt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suevilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619 și alta, mai lungă, în 625. Însă opera sa profană cea mai importantă care i-a adus și cea mai mare faimă este o vastă enciclopedie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]