1,331 matches
-
copiilor și pentru raporturile de violență care se produc". Putem fi scârbiți sau seduși de simplitatea acestor analize care stigmatizează câteva categorii de vinovați, evitând să privească mai departe. Fie că-i vina pedagogilor sau a părinților, civilizația geme în fața barbariei care renaște în sălile de clase. Va trebui totuși să răspundem: joacă pedagogia un rol în geneza violenței? Cât de importante sunt variabilele familiale? Dincolo de simplismul monocauzal, trebuie evaluată ponderea variabilelor școlare și familiale, așezându-le la locul lor în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
deoarece toate societățile se presupune că s-au dezvoltat de-a lungul unei singure secvențe de etape care implică "progresul." Lewis Henry Morgan, spre exemplu, a considerat că societățile "primitive" devin mai "avansate", evoluând de la etapa sălbăticiei la cea a barbariei și, în cele din urmă, la civilizație. Tranziția de la o etapă la alta se produce datorită câtorva descoperiri majore, cum ar fi focul, plugul și arcul cu săgeți. Datorită multor evidențe antropologice și istorice acumulate în timpul secolului al 20-lea
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Nu toate societățile au trecut prin toate stadiile, ci unele au sărit etapele, de exemplu, prin trecerea de la punctul inițial, cel mai simplu, direct la societatea industrială. În plus, primele teorii uniliniare erau etnocentrice, așa cum arată termenii de "sălbăticie" și "barbarie" folosiți de Morgan. Acestea teorii vedeau propriile societăți ca fiind preferabile altora. Se presupunea nu numai că toate societățile pot deveni la fel ca societățile industriale occidentale, dar ele trebuie să realizeze acest lucru. În acest fel, teoriile de început
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
intransi genți atunci când e vorba de dat poporului pâine, pace și libertate, acești antifasciști sunt victimele teroarei, a actelor fascizante ale guvernului. Să se facă dreptate! Să fie redați societății deținuții antifasciști . Și în ciocnirea dintre fascism și democrație, între barbarie și progres, forțele democratice să fie întărite cu cei care au știut să lupte și să se jertfească pentru apărarea libertăților și nevoilor populației. 121 Poporul nu are decât să câștige în urma acestui lucru. Și ca exponenți sinceri ai cerințelor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
minuscule și neînsemnate. Nici o nație nu se credea prea mică și slabă încât să nu viseze cuceriri de teritorii, stăpânire de minorități, și mai cu seamă să nu se creadă obligată de a apăra civil izația și cultura europeană împotriva „barbariei roșii”, împotriva dezrobirii muncitorilor. De murea Hitler acum zece ani sau dacă nu s‐ ar fi născut, nu se schimba nimic. Nu! Hitler n‐a fost un Mahomet nici pentru lume, nici pentru nația lui. N‐a fost nici epileptic
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
deosebește sensibil de altele, pentru a o putea executa cu cea mai mare perfecțiune și cu mai mare ușurință. Acolo unde muncile nu sunt astfel distinse și distribuite, unde fiecare este priceput la toate, meșteșugurile zac În cea mai mare barbarie”. Ideea că procesul accentuării diviziunii muncii are doar efecte pozitive a rezistat timpului și chiar În vremurile noastre sunt mulți cei care aduc argumente În acest sens. Însă, dinamica progresului tehnic și, În consecință, a celui economico-social a condus la
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
cu turcii până la ultimul om"). Iar pentru copii, tocmai aceste coordonate rămân cele mai problematice categorii ale reprezentărilor istorice, deși tot demersul didactic este construit exact pe corecta lor utilizare. 181 Ar fi mai multe explicații posibile pentru această aparentă barbarie istoriografică. Unirile românilor sunt un subiect dificil pentru elevii de toate vârstele, care au o singură certitudine: că a fost ceva atât de important, încât poate fi invocat cu folos aproape în orice lecție. Pe de altă parte, Ștefan cumulează
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atunci când oamenii așează pacea în vârful valorilor, prăpastia dintre vorbele și faptele lor este cea mai adâncă. În ciuda declarațiilor solemne, ei justifică conflictele violente ca un mijloc de reglare a diferendelor. Încă de la început, în Europa, Biserica încearcă să pondereze barbarii războinici, limitând perioadele din an când se desfășoară activități de război, instituind ,,pacea lui Dumnezeu", acordând protecție nebeligeranților, luptând împotriva răzbunărilor personale și orientând energiile debordante către obiective "lăudabile", asemenea cruciadelor, supapă a înverșunărilor. Războiul împotriva non-creștinilor a fost multă
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
regulilor, Voltaire se arată mândru de faptul că francezii au fost prima națiune care le-a reînviat, devenind astfel modele pentru alte națiuni, cum ar fi cea britanică. În sfârșit, afirmă încântat Voltaire, prin prisma unităților a putut fi condamnată barbaria unui Shakespeare sau Lope de Vega care le-au nesocotit cu totul. Se observă aici rigiditatea perspectivei care va duce la o îngustare nefericită a judecăților de valoare pe care le face Voltaire în calitate de critic. Astfel, într-o epistolă adresată
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
principală a dezvoltării celorlalte idei, după cum sugera însuși Maurras: "analizând erorile literare ale romantismului, am fost forțați să recunoaștem greșelile politice și morale ale unui stat implicat într-o revoluție"246 Cu alte cuvinte, dezgustul pentru ceea ce era considerată drept barbaria epocii anterioare a dus la căutarea ordinii, mai întâi în artă, apoi în restul societății. Ordinea este, de altfel, un principiu director pentru Maurras, transformându-l în criteriu estetic: nu poate exista frumusețe fără ordine, ordine fără ierarhizarea valorilor, ierarhie
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
țări sau regiuni; concentrarea nu este uniformă, problemele nu sînt, pretutindeni, aceleași, dar peste tot problema socială este acută și îi pune pe creștini în fața multor întrebări. În Franța, în 1831, aceste temeri au fost exprimate în Journal des Débats: "Barbarii care amenință societățile noastre se găsesc la periferiile orașelor noastre industrializate". În replică, Frédéric Ozanam, care dorea ca statul și asociațiile muncitorești să exercite un anumit control asupra pieții mîinii de lucru, răspundea catolicilor: "Să trecem la barbari!". Chiar din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu Novalis, care prin Christenheit oder Europa (1799) visa să restaureze Respublica christiana medievală ca realitate politică contemporană, și continuînd cu Chateaubriand care, prin Le génie du christianisme (1802), stabilea corespondența dintre creștinism și civilizație, între lipsa de credință și barbarie. Printre aceste personalități ilustre ale căror idei s-au răspîndit în întreaga Europă trebuie menționați și Joseph de Maistre (Du Pape, 1819), Louis de Bonald (Réflexions sur l'intérêt général de l'Europe, 1815) dar și Félicité de Lamennais, autorul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Europei, în același timp, venea în ajutorul Austro-Ungariei, care sugerează, diplomatic, că românii din Ardeal și din Bucovina stau bine în imperiu și că România le-ar face un rău îndemnându-i la unire cu Principatele, căci ar cădea sub barbaria slavă, precum Basarabia. Pe 2 februarie, generalul Ignatiev făcea presiuni diplomatice asupra Vienei de a-și preciza poziția în legătură cu intrarea în război a Rusiei 48. Între timp însă Serbia și Muntenegru negociau cu Turcia, prin intermediul Vienei, apropiindu-se de o înțelegere, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Rusia voiește să ne ia Basarabia cu orice preț: noi nu primim nici un preț." De-acum încolo, păstrând și adâncind matca dreptului, Eminescu reacționează împotriva propagandei antiromânești din străinătate întreținută de Rusia și extinde considerațiile la destinul poporului român în fața barbariei asiatice. Războiul mediatic antiromânesc era, în bună măsură, o replică la argumentele minții de laser a lui Eminescu. Rusia nu se aștepta ca să găsească într-o țară mică, disprețuită o asemenea rezistență la nivelul filosofiei dreptului, al geopoliticii, al etnologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
veritabilă aculturație, căci tendințele expansioniste s-au acutizat sub masca unui misionarism creștin: Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpâni pământul, tot nu s-ar umple. / Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o." Semnele deșertului sufletesc se arată în aceea că marea Rusie n-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
anemiindu-și conștiința națională și devenind o simplă populație. Aceasta este cauza profundă pentru care o mare parte dintre evreii români au alunecat în capcana antitezelor monstruoase. Românii s-au lăsat și ei prinși în acest sorb al întoarcerii la barbarie. Cu prilejul debutului campaniei de eliberare a teritoriilor românești ocupate de sovietici în 1940, este de reținut ordinul lui Ion Antonescu, de la 2 iulie 1941: "Desordinile întâmplate acum câteva zile la Iași230 au pus armata și autoritățile într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
analiștii vremii ca "sălbatic", dovadă că nici resurecția, de fațadă, a formelor creștine nu a reușit să ne scoată din căderea în semibarbarie, cum o considera Eminescu. Fiindcă asta și fusese, în bună măsură, comunismul: o cădere în sălbăticie, în barbaria precreștină, dar cu toate vicleșugurile create de o "civilizație" modernă și postmodernă, având resuscitate vechi rădăcini de secole fanariote, turcizate și țarizate. În pofida a tot ceea ce se crede, victoria Uniunii Sovietice în cel de Al Doilea Război Mondial, mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
astăzi. Din punctul meu de vedere, W.James a fost un atmahan, un "asasin al sufletului". Această "revoluție" a însemnat pentru psihic cam ce a însemnat revoluția franceză pentru istoria civilizației umane. Adevărul nu poate fi găsit prin astfel de barbarii. El este imuabil. Adevărul și credința sunt, pînă la urmă, una. Dar adevărul unei idei nu poate fi stabilit pe cale experimentală, empirică. Și o mulțime vidă poate exprima un adevăr. La fel, adevărul unui suflet care, prin credință, poate ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
veche ordine se prăbușește și, dintre dărîmături, se ivește alta. S-a crezut că cunoașterea poate îmblînzi moravurile, dar a fost o credință falsă. De fapt, cunoașterea a fost înlocuită de cunoștințe ce nu produc înțelepciune, ci o întoarcere a barbariei și haosului. Cerul e gol, căci zeii firesc s-au retras, iar pămîntul devine înspăimîntător. Între ele, un avorton spiritual omul, care nu mai înțelege nimic, căruia-i pare că totul a devenit zadarnic. E pustiu și nimeni nu vine
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și putere temporală, Herald, București, 2010 * Guénon René, Domnia cantității și spiritul vremurilor, Humanitas, București, 2008; * Greco Thomas jr., Sfîrșitul banilor și viitorul civilizației, Curtea Veche, București, 2011; * Heidegger Martin, Repere pe drumul gîndirii, Ed. Politică, București, 1988; * Henry Michel, Barbaria, Ed. Institutului European, Iași, 2008; * Hick John, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcendentul, Ed. Herald, București, 2010; * Hick John, Filosofia religiei, Herald, București, 2010; * Hobsbawm, L'Age des extrêmes, Complexe, Paris, 1999; * Huntington Samuel, Ciocnirea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cronici nu sunt mărturii directe și țin de o logică a supraviețuitorului, nu a martirului. Ar fi fost scrise după materialul furnizat de observatori evrei din orașele asediate și pe baza rapoartelor care circulau, probabil, sub forma scrisorilor comunitare descriind barbaria atacatorilor. Ele reflectă situația dificilă a iudaismului așkenaz între cele două Cruciade și traduc teama de noi tulburări. Situându-se în siajul sacrificiului martirilor, ele tind totuși să raționalizeze alegerea apostaziei făcută de cei care-și salvaseră astfel viața. Asemenea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
am avea nevoie, nu de emoții, mereu fugitive, cerând neîncetat să fie reîmprospătate, cu tot mai multă intensitate. Într-o asemenea stare de spirit, nu mai este posibilă nici responsabilizarea evreilor și a ne-evreilor, pentru a evita repetarea unor barbarii umane asemănătoare. În timp ce memoria genocidului se convertea într-o religie universală cu un mesaj ușor de receptat, ea contribuia, paradoxal, la dezuniversalizarea evreilor, distanțându-i de ceilalți oameni care suferă și izolându-i treptat în suferința lor. Dar creștinii ce
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-l numesc, subliniind deopotrivă ceea ce are el specific și ceea ce are în comun cu alte genocide din secolul XX. Ea ar contribui, poate, la îndepărtarea ornamentelor teologico-religioase cu care a fost înzorzonat și la recuperarea statutului de realitate născută din barbaria umană, mereu reproductibilă. Note CAPITOLUL 4 O izbăvire laică? Shoah, Israel și evreii În anii de după război, evreii victime ale naziștilor nu au scăpat în Israel de grila de lectură generală care împărțea populațiile din Europa în eroi și colaboratori
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Zece Martiri, 42, 48 Zeitlin, Aaron, 274-275 Zion Mule Corps, 213 Zion, Ben, 196 Zona de Rezidență, 148 Zuckermann, Moshe, 227 Zunz, Leopold, 135, 137 În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Al doilea Faust. Eseu despre Goethe, Henri Blaze Barbaria, Michel Henry Breviarul nebuniilor curente, Luca Pițu Candid în Țara Sfântă, Régis Debray Cuplul, Suzanne Lilar Despre libertate, Lord Acton Despre sentimentul tragic al vieții, Miguel de Unamuno Despre sinucidere, Émile Durkheim Discurs despre universalitatea limbii franceze, Rivarol Dublul. Don
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
modului de gîndire și ale obiceiurilor pe baza cărora se cristalizează instituțiile. Dar acest termen de "mentalități" e la fel de vag precum cel de "evoluție". Sub influența școlii istorice germane, Veblen distinge destul de arbitrar, patru etape în evoluția societății umane: sălbăticia, barbaria, era muncii manuale și era mașinismului. Proprietatea privată este considerată ca fruct al exploatării. Veblen opune abordarea darwinistă concepției marxiste pre-darwiniene, cu forțele sale antagonice și obiectivul său predeterminat. Deși nu o recunoaște, preia de la Marx caracterul irațional al evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]