1,124 matches
-
ai cesiului pe scară redusă sunt clorura și azotatul de cesiu. Alternativ, cesiul metalic poate fi obținut prin purificarea compușilor derivați din minereu. Clorura de cesiu și respectiv clorurile halogenilor pot fi reduse la 700-800 °C cu calciu sau cu bariu, după care rezultă distilarea cesiului metalic. În același mod, aluminatul, carbonatul și hidroxidul de cesiu pot fi reduși cu magneziu. Totodată, metalul poate fi izolat prin electroliza cianurii de cesiu (CsCN) în topitură. Cesiul foarte pur mai poate fi obținut
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
poate fi izolat prin electroliza cianurii de cesiu (CsCN) în topitură. Cesiul foarte pur mai poate fi obținut prin descompunerea termic la 390 °C a nitrurii de cesiu , ce se produce prin reacția dintre sulfat de cesiu și nitrură de bariu. În vid, dicromatul de cesiu poate reacționa cu zirconiul formând cesiu metalic pur fără alți produși gazoși. Prețul cesiului de puritate 99,8% în 2009 era de aproximativ 10 dolari pe gram, însă, prețurile compușilor de cesiu sunt vizibil mai
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
II-a principală, fiind astfel un metal alcalino-pământos. A fost identificat pentru prima oară de către Carl Wilhelm Scheele. este în stare liberă metalic, strălucitor și de culoare alb-argintie. În natură nu se găsește, în stare liberă, din cauza reactivității sale ridicate. Bariul metalic este ușor inflamabil. Combinațiile sale solubile sunt toxice. Mineralele de bariu au fost examinate pentru prima dată în anul 1602, de către pantofarul și alchemistul italian Vicenzo Casciarolo. Acesta a observat că mineralele strălucesc în întuneric dupa încălzire. Prin publicația
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
prima oară de către Carl Wilhelm Scheele. este în stare liberă metalic, strălucitor și de culoare alb-argintie. În natură nu se găsește, în stare liberă, din cauza reactivității sale ridicate. Bariul metalic este ușor inflamabil. Combinațiile sale solubile sunt toxice. Mineralele de bariu au fost examinate pentru prima dată în anul 1602, de către pantofarul și alchemistul italian Vicenzo Casciarolo. Acesta a observat că mineralele strălucesc în întuneric dupa încălzire. Prin publicația lui Ulisse Aldrovandi au devenit cunoscute sub numele de "pietre boloneze". Era
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
Prin publicația lui Ulisse Aldrovandi au devenit cunoscute sub numele de "pietre boloneze". Era vorba despre barita, care la încălzirea cu substanțe organice, devine fosfores¬centă. În 1774 chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele, prin examinarea gipsului, a identificat oxidul de bariu (BaO). Doi ani mai târziu Johan Gottlieb Gahn a descoperit aceeași combinație, prin examinări asemănătoare. De asemenea în secolul 18 mineralogul englez William Withering a observat în minele de plumb din Cumberland, un mineral greu. Deoarece nu putea fii minereu
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
secolul 18 mineralogul englez William Withering a observat în minele de plumb din Cumberland, un mineral greu. Deoarece nu putea fii minereu de plumb, Withering l-a denumit "terra ponderosa". Minereul este cunoscut astăzi sub numele de witerita (Carbonatul de bariu BaCO). Bariu metalic a fost obținut pentru prima dată în 1808 de către Sir Humphry Davy în Anglia, prin electroliza unui amestec alcătuit din oxid de bariu (BaO) și oxid de mercur (HgO). Numele de bariu i-a fost dat după
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
mineralogul englez William Withering a observat în minele de plumb din Cumberland, un mineral greu. Deoarece nu putea fii minereu de plumb, Withering l-a denumit "terra ponderosa". Minereul este cunoscut astăzi sub numele de witerita (Carbonatul de bariu BaCO). Bariu metalic a fost obținut pentru prima dată în 1808 de către Sir Humphry Davy în Anglia, prin electroliza unui amestec alcătuit din oxid de bariu (BaO) și oxid de mercur (HgO). Numele de bariu i-a fost dat după mineralul său
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
a denumit "terra ponderosa". Minereul este cunoscut astăzi sub numele de witerita (Carbonatul de bariu BaCO). Bariu metalic a fost obținut pentru prima dată în 1808 de către Sir Humphry Davy în Anglia, prin electroliza unui amestec alcătuit din oxid de bariu (BaO) și oxid de mercur (HgO). Numele de bariu i-a fost dat după mineralul său, barita. Robert Bunsen și Augustus Matthiessen au obținut bariu în stare pură în anul 1855, prin electroliza unui amestec, format din clorură de bariu
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
numele de witerita (Carbonatul de bariu BaCO). Bariu metalic a fost obținut pentru prima dată în 1808 de către Sir Humphry Davy în Anglia, prin electroliza unui amestec alcătuit din oxid de bariu (BaO) și oxid de mercur (HgO). Numele de bariu i-a fost dat după mineralul său, barita. Robert Bunsen și Augustus Matthiessen au obținut bariu în stare pură în anul 1855, prin electroliza unui amestec, format din clorură de bariu (BaCl) și clorură de amoniu (NHCl). În 1910 Marie
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
1808 de către Sir Humphry Davy în Anglia, prin electroliza unui amestec alcătuit din oxid de bariu (BaO) și oxid de mercur (HgO). Numele de bariu i-a fost dat după mineralul său, barita. Robert Bunsen și Augustus Matthiessen au obținut bariu în stare pură în anul 1855, prin electroliza unui amestec, format din clorură de bariu (BaCl) și clorură de amoniu (NHCl). În 1910 Marie Curie izolează radiu, într-un amestec cu bariu. Metalul a jucat un rol important și în
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
bariu (BaO) și oxid de mercur (HgO). Numele de bariu i-a fost dat după mineralul său, barita. Robert Bunsen și Augustus Matthiessen au obținut bariu în stare pură în anul 1855, prin electroliza unui amestec, format din clorură de bariu (BaCl) și clorură de amoniu (NHCl). În 1910 Marie Curie izolează radiu, într-un amestec cu bariu. Metalul a jucat un rol important și în anul 1938 în experimentele nucleare ale lui Otto Hahns și Fritz Straßmann. Ei au bombardat
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
barita. Robert Bunsen și Augustus Matthiessen au obținut bariu în stare pură în anul 1855, prin electroliza unui amestec, format din clorură de bariu (BaCl) și clorură de amoniu (NHCl). În 1910 Marie Curie izolează radiu, într-un amestec cu bariu. Metalul a jucat un rol important și în anul 1938 în experimentele nucleare ale lui Otto Hahns și Fritz Straßmann. Ei au bombardat încet uraniu cu neutroni și spre marea lor surpriză printre produșii de reacție s-a găsit și
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
Metalul a jucat un rol important și în anul 1938 în experimentele nucleare ale lui Otto Hahns și Fritz Straßmann. Ei au bombardat încet uraniu cu neutroni și spre marea lor surpriză printre produșii de reacție s-a găsit și bariu. Găsirea a fost interpretată de ei ca o divizare corecta a nucleului de uraniu. Din cauza reactivității sale crescute, bariu nu se găsește în natură în stare liberă, ci doar sub forma unor compuși. Cu o pondere de aproximativ 0,039
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
Straßmann. Ei au bombardat încet uraniu cu neutroni și spre marea lor surpriză printre produșii de reacție s-a găsit și bariu. Găsirea a fost interpretată de ei ca o divizare corecta a nucleului de uraniu. Din cauza reactivității sale crescute, bariu nu se găsește în natură în stare liberă, ci doar sub forma unor compuși. Cu o pondere de aproximativ 0,039%, bariu este al 14-lea cel mai întâlnit element al scoarței terestre. Bariu se găsește în barită (sulfat de
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
Găsirea a fost interpretată de ei ca o divizare corecta a nucleului de uraniu. Din cauza reactivității sale crescute, bariu nu se găsește în natură în stare liberă, ci doar sub forma unor compuși. Cu o pondere de aproximativ 0,039%, bariu este al 14-lea cel mai întâlnit element al scoarței terestre. Bariu se găsește în barită (sulfat de bariu cristalizat BaSO), din care se și obține cel mai des, și witerită (carbonat de bariu BaCO). Producția mondială anuală de barită
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
de uraniu. Din cauza reactivității sale crescute, bariu nu se găsește în natură în stare liberă, ci doar sub forma unor compuși. Cu o pondere de aproximativ 0,039%, bariu este al 14-lea cel mai întâlnit element al scoarței terestre. Bariu se găsește în barită (sulfat de bariu cristalizat BaSO), din care se și obține cel mai des, și witerită (carbonat de bariu BaCO). Producția mondială anuală de barită a crescut în ultimii 30 de ani de la aproximativ 4,8 milioane
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
nu se găsește în natură în stare liberă, ci doar sub forma unor compuși. Cu o pondere de aproximativ 0,039%, bariu este al 14-lea cel mai întâlnit element al scoarței terestre. Bariu se găsește în barită (sulfat de bariu cristalizat BaSO), din care se și obține cel mai des, și witerită (carbonat de bariu BaCO). Producția mondială anuală de barită a crescut în ultimii 30 de ani de la aproximativ 4,8 milioane tone (1973) la 6,7 milioane tone
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
o pondere de aproximativ 0,039%, bariu este al 14-lea cel mai întâlnit element al scoarței terestre. Bariu se găsește în barită (sulfat de bariu cristalizat BaSO), din care se și obține cel mai des, și witerită (carbonat de bariu BaCO). Producția mondială anuală de barită a crescut în ultimii 30 de ani de la aproximativ 4,8 milioane tone (1973) la 6,7 milioane tone (2003). Rezervele mon¬diale sunt estimate la 2 miliarde tone. Descompunerea compușilor de bariu se
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
de bariu BaCO). Producția mondială anuală de barită a crescut în ultimii 30 de ani de la aproximativ 4,8 milioane tone (1973) la 6,7 milioane tone (2003). Rezervele mon¬diale sunt estimate la 2 miliarde tone. Descompunerea compușilor de bariu se realizează pretu¬tindeni; principalele țări producătoare de bariu sunt: China, Mexic, India, Turcia, USA, Germania, Cehia, Maroc, Irlanda, Italia și Franța. Anual se obțin 4-6 milioane tone de sulfat de bariu (BaSO). Din această cantitate doar o mică parte
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
crescut în ultimii 30 de ani de la aproximativ 4,8 milioane tone (1973) la 6,7 milioane tone (2003). Rezervele mon¬diale sunt estimate la 2 miliarde tone. Descompunerea compușilor de bariu se realizează pretu¬tindeni; principalele țări producătoare de bariu sunt: China, Mexic, India, Turcia, USA, Germania, Cehia, Maroc, Irlanda, Italia și Franța. Anual se obțin 4-6 milioane tone de sulfat de bariu (BaSO). Din această cantitate doar o mică parte este transformată în metal. Obținerea metalului din carbonatul de
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
estimate la 2 miliarde tone. Descompunerea compușilor de bariu se realizează pretu¬tindeni; principalele țări producătoare de bariu sunt: China, Mexic, India, Turcia, USA, Germania, Cehia, Maroc, Irlanda, Italia și Franța. Anual se obțin 4-6 milioane tone de sulfat de bariu (BaSO). Din această cantitate doar o mică parte este transformată în metal. Obținerea metalului din carbonatul de bariu (BaCO) este mai simplă, dar în natură acesta se găsește mai greu decât sulfatul de bariu (BaSO). Practic se obține bariu din
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
sunt: China, Mexic, India, Turcia, USA, Germania, Cehia, Maroc, Irlanda, Italia și Franța. Anual se obțin 4-6 milioane tone de sulfat de bariu (BaSO). Din această cantitate doar o mică parte este transformată în metal. Obținerea metalului din carbonatul de bariu (BaCO) este mai simplă, dar în natură acesta se găsește mai greu decât sulfatul de bariu (BaSO). Practic se obține bariu din barită, care este transformată în oxid de bariu (BaO) și redusă cu ajutorul siliciului și aluminiului într-un vacuum
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
4-6 milioane tone de sulfat de bariu (BaSO). Din această cantitate doar o mică parte este transformată în metal. Obținerea metalului din carbonatul de bariu (BaCO) este mai simplă, dar în natură acesta se găsește mai greu decât sulfatul de bariu (BaSO). Practic se obține bariu din barită, care este transformată în oxid de bariu (BaO) și redusă cu ajutorul siliciului și aluminiului într-un vacuum de 1200 °C. Conform reacțiilor: BaSO (s) + 2C (s) →BaS (s) +2CO (g) BaS (s) + HO
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
de bariu (BaSO). Din această cantitate doar o mică parte este transformată în metal. Obținerea metalului din carbonatul de bariu (BaCO) este mai simplă, dar în natură acesta se găsește mai greu decât sulfatul de bariu (BaSO). Practic se obține bariu din barită, care este transformată în oxid de bariu (BaO) și redusă cu ajutorul siliciului și aluminiului într-un vacuum de 1200 °C. Conform reacțiilor: BaSO (s) + 2C (s) →BaS (s) +2CO (g) BaS (s) + HO (l) +CO (g) →BaCO (s
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
parte este transformată în metal. Obținerea metalului din carbonatul de bariu (BaCO) este mai simplă, dar în natură acesta se găsește mai greu decât sulfatul de bariu (BaSO). Practic se obține bariu din barită, care este transformată în oxid de bariu (BaO) și redusă cu ajutorul siliciului și aluminiului într-un vacuum de 1200 °C. Conform reacțiilor: BaSO (s) + 2C (s) →BaS (s) +2CO (g) BaS (s) + HO (l) +CO (g) →BaCO (s) +HS (g) BaCO (s) →BaO (s) + CO (g) 3BaO
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]