1,448 matches
-
pendulează între rațional și irațional. În spirit clasic, miezul zilei, momentul ales pentru a prezenta mulțimea pestrița, ar trebui să corespundă ordinii. Prin costum, însă, multe personaje par coborâte din tablourile lui Velásquez 57, iar acesta este unul dintre reprezentații barocului, curent artistic îndrăgit de Arrabal. Prin urmare, mulțimea care vrea să-l vadă și să-l asculte pe Emanou aparține atât lumii ordonate a polițiștilor, a celor care vor să îl ucidă pe acest idol (marca în acest sens fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
idée de la mort de l'homme est le plus souvent liée à l'idée de la mort d'une culture ou d'une société." (Pierre Pitiot, Cinéma de mort. Esquisse d'un baroque cinématographique, Editions du Signe, Fribourg, 1972, p. 19) ("Barocul cinematografic poartă în el ideea morții multiforme, de știut e că ideea morții omului e cel mai adesea legată de moartea unei culturi sau a unei societăți.") 63 "Un, deux, un, deux, un, deux... Respiration! Îl faut que tu gagnes
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
spaniol, originar din provincia Catalonia, dedicându-se picturii din Renaștere, din care a preluat doar exactitatea desenului și cromatismul, nu însă și măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste și o complexitate tematică care amintesc empfaza și exuberanța barocului iberic. Dalí recurge la spații largi în care include o mare cantitate de elemente oameni, animale obiecte într-o combinație irațională a raporturilor și deformare a realității. În pictura Copil geopolitic privind nașterea omului (1943) imaginile pe care pictorul încearcă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
una spectaculoasă, într-un stil inflamat, participativ, artist, mai rar întâlnit în critica anilor ’80, unde dominau rigorile, tirania verdictului și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
Erlebnis, un termen care amintește o versiune ușor revizuită a erorii metodei biografice. În plus prezumția că există o corelație necesară între anumite procedee stilistice și anumite stări de spirit se dovedește a fi greșită, de pildă, când vorbesc despre baroc majoritatea cercetătorilor germani pornesc de la premisa că între un limbaj dens, obscur, încâlcit și un suflet furtunos, nehotărât și chinuit există o corespondență inevitabilă. *30 Dar un stil obscur, încâlcit, poate fi cultivat, desigur, și de meșteșugari și tehnicieni. Relația
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este necesar să găsim numitorul comun al celor mai diferiți scriitori, uneori chiar al unor scriitori din multe țări. Deoarece istoria artei a stabilit o serie de stiluri aproape unanim acceptate, cum sunt stilul clasic, stilul gotic, cel renascentist și barocul, pare interesant să încercăm să transferăm acești termeni la literatură. Dar făcând aceasta, ne întoarcem la problema relației dintre arte și literatură, la problema paralelismului artelor și la aceea a succesiunii marilor perioade ale civilizației noastre. 245 <titlu> 15. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
menționate : Some foreign writers, some our own despise, The ancients only, or the moderns, prize. * * Zic unii / Că-i prost ce scriu străinii, iar alții, ce scrim noi, / Cei vechi doar, doar modernii au dat lucrări de soi. În perioada barocului, figurile de stil caracteristice sânt paradoxul, oximoronul, catahreza. Acestea sânt figuri de stil creștine, mistice, pluraliste. Adevărul este complex. Există numeroase moduri de -cunoaștere, fiecare cu propria lui legitimitate. Unele tipuri de adevăr se cuvin, exprimate prin negație sau printr-
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un fel de "generaționism" care neagă relativitatea gustului individual, dar afirmă că în istoria literară se produce o alternare între anumite grupuri de criterii estetice mai mult sau mai puțin opuse (ca în opoziția stabilită de Wölfflm între Renaștere și baroc) și susține că această alternare nu poate fi nici ocolită, nici depășită pentru a se ajunge la principii comune. De asemenea, am ajuns, pare-se, la "polivalență" *23, adică la ideea că operele literare durabile plac din motive diferite unor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de schimbare, și, în parte extern, cauzat de transformările sociale, intelectuale și de toate .celelalte modificări culturale. Principalele perioade ale istoriei (literare moderne au făcut obiectul unor interminabile discuții. Termenii de "Renaștere", "clasicism", "romantism", "simbolism" și, mai recent, cel de "baroc" au fost definiți, redefiniți, controversați. *34 Este însă puțin probabil că se va ajunge la un acord atâta timp cât problemele teoretice pe care am încărcat să le clarificăm rămân confuze, atâta timp cât cei angajați în discuții insistă asupra unor definiții bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Litere din București și din 2001 membru corespondent al Academiei Române. După debutul în „Argeș” (1969), colaborează la publicații de specialitate sau literare, între care „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „România literară”, „Argeș”. Cărțile sale - Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea (1976), Cronicari munteni (1978), Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți (1981), Literatura română în epoca Renașterii (1984), Proza oratorică în literatura română veche (I-II, 1986-1987), Vocația europeană a literaturii române vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
largă deschidere spre cultura europeană, mai ales spre cea răsăriteană, cu care a izbutit să se sincronizeze ca viziune, ideație și modalități de expresie. O finalitate similară are exegeza Literatura română barocă în context european, care completează o lucrare anterioară, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea. Este o cercetare comparatistă, de stabilire a raporturilor barocului literar românesc cu barocul european, sub raportul influențelor, circulației motivelor și al procedeelor compoziționale. Un gen literar specific baroc este „emblemata”, compuneri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
ca viziune, ideație și modalități de expresie. O finalitate similară are exegeza Literatura română barocă în context european, care completează o lucrare anterioară, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea. Este o cercetare comparatistă, de stabilire a raporturilor barocului literar românesc cu barocul european, sub raportul influențelor, circulației motivelor și al procedeelor compoziționale. Un gen literar specific baroc este „emblemata”, compuneri de versuri la stema țării sau la adresa unor familii din protipendadă, cu accentuată tendință encomiastică, care au pus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
modalități de expresie. O finalitate similară are exegeza Literatura română barocă în context european, care completează o lucrare anterioară, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea. Este o cercetare comparatistă, de stabilire a raporturilor barocului literar românesc cu barocul european, sub raportul influențelor, circulației motivelor și al procedeelor compoziționale. Un gen literar specific baroc este „emblemata”, compuneri de versuri la stema țării sau la adresa unor familii din protipendadă, cu accentuată tendință encomiastică, care au pus bazele unei heraldice românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
înconjurată de prestigiu în literatura română vreme de câteva secole - cu îndreptățire, căci scrisul românesc este un moștenitor firesc al alcătuirilor spirituale bizantine - la sistemul de genuri și specii constituit în Occident de Renaștere și transportat în Orient de scriitorii barocului echivalează pentru M. - atent în mod constant la sugestiile furnizate de istoria mentalităților - cu schimbări fundamentale în planul sensibilității și al gustului literar, cu un indiciu semnificativ al instalării modernității. Achizițiile permanente în inventarul speciilor literare, amplificarea sistemului prin acceptarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
dramatice, are fluența pe care o poate da numai o viziune coerentă asupra obiectului de studiu, are un ritm al său și pune în lumină valori certe, descoperite cu instrumente adecvate unei înnoiri a domeniului. SCRIERI: Udriște Năsturel, București, 1974; Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Cronicari munteni, București, 1978; Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți, București, 1981; Literatura română în epoca Renașterii, București, 1984; Proza oratorică în literatura română veche, București, I-II, 1986-1987; Vocația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
Gheorghe Asachi, Ruxandra Doamna, postfață edit., București, 1992; Traduceri: Evhen Huțalo, Viața e amarnică și dulce, București, 1975; Ivan Hrihurko, Canalul, București, 1979; Vasil Zemliak, Stolul de lebede, București, 1985. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 238-240; Mihai Zamfir, Un baroc românesc, LCF, 1977, 41; Alexandru Duțu, Cazul Miron Costin, LCF, 1978, 12; Iorgulescu, Scriitori, 313-315; Ungheanu, Lecturi, 178-182; Cătălina Velculescu, „Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți”, RITL, 1982, 3; Mihai Ungheanu, „Literatura română în epoca Renașterii”, LCF, 1984, 29; Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
de prim rang. Calea sinuoasă străbătută de critica literară în epoca modernă răsfrânge - crede exegetul - însăși dezvoltarea literaturii contemporane. După sondajele întreprinse în zonele înnoitoare ale teatrului și prozei actuale, el va reveni la epoci anterioare cu trilogia Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea (1981-1985), care ambiționează o cuprindere integratoare. Demersul istorist și comparatist, cu adjuvante eseistice și teoretice, câmpul referențial acoperind nu doar culturile mari, cât și câștigurile față de contribuțiile antecesorilor îl plasează pe M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
cu adjuvante eseistice și teoretice, câmpul referențial acoperind nu doar culturile mari, cât și câștigurile față de contribuțiile antecesorilor îl plasează pe M. printre cercetătorii de prestigiu ai epocii baroce. Primul volum este consacrat problemelor teoretice suscitate de conceptele de manierism, baroc și clasicism, creația literară fiind investigată doar prin poezie. Al doilea volum abordează proza, care se diversifică enorm, pornind de la realismul picaresc baroc și ajungând uneori la forme clasice, embrionar prefigurându-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc. În sfârșit, ultimul volum cuprinde analitic fabula, poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme estetice fundamentale care se confruntă în epocă, clasicismul și barocul. Într-un cuvânt, o vastă interpretare în care M. urmărește contrastele și asemănările dintre clasicism, baroc și manierism. Toate aceste sinteze, despre literatura română și cea universală, presupun cercetarea unui material vast ce depășește mult problematica enunțată. Atelierul critic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme estetice fundamentale care se confruntă în epocă, clasicismul și barocul. Într-un cuvânt, o vastă interpretare în care M. urmărește contrastele și asemănările dintre clasicism, baroc și manierism. Toate aceste sinteze, despre literatura română și cea universală, presupun cercetarea unui material vast ce depășește mult problematica enunțată. Atelierul critic și materialul de construcție capătă determinări mai precise în Profiluri literare (1972), Jurnal de cărți (I-VII
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
cărți, I-VII, București, 1973-1998; Noul Roman francez. Preludii la o poetică a antiromanului, București, 1973; Cultura europeană în epoca luminilor, București, 1974; Metamorfozele criticii europene moderne, București, 1975; ed. 2, București, 1998; Lecturi și sisteme, București, 1977; Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; La Civilisation des livres. Littérature roumaine, littérature européenne, București, 1986; Preludii la o poetică a antiromanului, București, 1995; O viață trăită, o viață visată, București, 1996; Introducere în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
Papahagi, „Noul Roman francez”, TR, 1974, 12; Nicolae Balotă, „Metamorfozele criticii europene moderne”, RL, 1976, 12; Darie Novăceanu, Barochus maniera, RL, 1981, 35; Irina Mavrodin, Portret la o aniversare, RL, 1986, 12; Stan Velea, O sinteză românească despre clasicism și baroc, T, 1986, 12; Răzvan Voncu, Noi, românii, suntem condamnați să ne iubim literatura, CC, 1994, 12; Velea, Universaliști, 162-176; Dicț. esențial, 534-536. St.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
meritul romancierului fiind acela de a o face într-o manieră de o mare consistență artistică. Ca și substanța, modalitatea literară a romanului funcționează prin deviere și, mai ales, prin amestec între opuși. Se deviază dinspre grotesc spre burlesc, dinspre baroc spre parodic, dinspre sensul aproximat spre un alt sens aproximat, și se împletesc inextricabil realul cu imaginarul, adevărul cu minciuna, fantasticul cu banalul, tonul farsei cu tonul tragic, artificiul cu autenticitatea, livrescul cu senzorialul, pentru captarea în frază a senzațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
poetului despre dificila specie (le va continua și aiurea). O liminară Ars sonetica enunță preferința pentru Shakespeare: „Shakespearean, sonetu-i mult mai ager/ Decât în strânsa chingă-a lui Petrarca”, dar și pentru Eminescu și V. Voiculescu. G. se înseriază eonului baroc, pe care îl și teoretizează sui-generis ca expresie a unei „mari disperări”, dar și a unei „mari pofte de a trăi”. Influențați ori nu de opiniile poetului, criticii Al. Piru și Mihai Ungheanu îl definesc ca barochist/manierist (în sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
de dialectica temporală, în interiorul fiecărei epoci expunerea se centrează pe alte criterii metodologice. Specificitatea intrinsecă, bogăția literaturii, proporționalitatea funcțională și dispunerea elementelor constitutive, de fiecare dată altele, au împins spre planurile principale ale comentariului când domenii și probleme majore (Renașterea, barocul, iluminismul), când probleme și personalități (clasicism-romantism, generația deceniului al cincilea), când, în sfârșit, individualități marcante (aparținând realismului de după 1918). În judecarea fenomenului literar slovac, B. folosește frecvent apropierile comparative, așezându-l astfel într-o zonă de cultură mai cuprinzătoare. Vizând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]