1,455 matches
-
imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent, "barocul metaforic" ar putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion Gheorghe, G. Alboiu etc. Barocul metaforic, versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cu toate că, așa cum am văzut, în special secolul al XIX-lea este deloc întâmplător tocmai scena de desfășurare a celor trei curente. 23 Această abordare ne-a fost inspirată de o serie de lucrări de morfologie culturală ale lui Edgar Papu: Barocul ca tip de existență, București, Editura Minerva, 1977, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980 și Apolo sau ontologia clasicismului, București, Editura Eminescu, 1985. 24 L. Blaga consideră că romantismul, naturalismul, impresionismul și "noul stil", adică expresionismul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
culturii pe bază existențial-stilistică", filiații care merg "aproape paralel": "un filon al formelor închise" în care include clasicismul, iluminismul și realismul și altul al "formelor deschise", ce "se anunță numai ca o nouă perspectivă în Renaștere, se realizează efectiv în baroc, câștigă noi terenuri ontice în romantism [...] și ajunge la stadiul de exces care-i amenință existența în manierismul ultimului secol" (Existența romantică, p. 7). Firește, nu e locul aici să comentăm aceste succesiuni tipologice a căror desfășurare este ciclică în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întru ființă, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981. Idem, Trei introduceri la devenirea întru ființă, București, Editura Univers, 1984. Idem, Scrisori despre logica lui Hermes, București, Editura Cartea Românească, 1986. Idem, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990. Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, București, Editura Minerva, 1977. Idem, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980. Idem, Apolo sau ontologia clasicismului, București, Editura Eminescu, 1985. Helmuth Plessner, Diesseits der Utopie, Düsseldorf/Köln, E. Diederichs Verlag, 1966. Karl
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu o noimă imposibil de descifrat, deși totul se petrece la vedere printr-un exces de transparență. Simplitatea și limpezimea naturală a trăirii, în chip paradoxal, se află sub perpetua excomunicare a "artificiului", atât de frecvent în poetica polimorfă a barocului. Criticul de amplitudine europeană C. M. I. a abordat și fenomenologia sacrului. Schizomorfia teoretică heideggeriană a "gândirii" și a "numirii" avatar al anxietății existențiale se metabolizează finalmente în "liniște", în certitudinea calmă a "chemării" pascaliene a sacrului, aptă să concilieze neliniștile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
futurist. Din modul în care este îmbrăcat, spectatorul poate deduce că Emanou aparține unui alt timp, al viitorului. Ideea depărtării temporale de celelalte personaje se va accentua o dată cu apariția celorlalți protagoniști, care poartă costume dintr-un timp revolut, cele mai multe aparținând barocului.42 Există, însă, și costume de secol XIX sau chiar de secol XX; în cazul acestora din urmă, trimiterea la modă rock43 este fără echivoc. Costumul 44 îl poate plasa pe Emanou și în alt spațiu: cel extraterestru. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pendulează între rațional și irațional. În spirit clasic, miezul zilei, momentul ales pentru a prezenta mulțimea pestrița, ar trebui să corespundă ordinii. Prin costum, însă, multe personaje par coborâte din tablourile lui Velásquez 57, iar acesta este unul dintre reprezentații barocului, curent artistic îndrăgit de Arrabal. Prin urmare, mulțimea care vrea să-l vadă și să-l asculte pe Emanou aparține atât lumii ordonate a polițiștilor, a celor care vor să îl ucidă pe acest idol (marca în acest sens fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
idée de la mort de l'homme est le plus souvent liée à l'idée de la mort d'une culture ou d'une société." (Pierre Pitiot, Cinéma de mort. Esquisse d'un baroque cinématographique, Editions du Signe, Fribourg, 1972, p. 19) ("Barocul cinematografic poartă în el ideea morții multiforme, de știut e că ideea morții omului e cel mai adesea legată de moartea unei culturi sau a unei societăți.") 63 "Un, deux, un, deux, un, deux... Respiration! Îl faut que tu gagnes
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cu unchiul uzurpator-ucigaș și ciracii acestuia, sau Regele Lear, peregrin ieșit din minți. În timp ce "Castelul ..." omagiază pe autorul lui "Orlando" sau un principe de Renaștere, "Taverna ..." se încheie sub zodia artistului de la sfârșitul Renașterii. Motivele narative, cu un picior în baroc, par mai apropiate de neliniștile sufletului modern. Ca de pildă, setea de absolut, ambiguitatea angelo-demonismului, dileme tip natură-civilizație, orașul tehnologic-abolirea ecosistemelor, viziunea științific-materialistă/metafizică, războiul între sexe, uzurparea rolurilor și tulburarea codurilor, totul în cheia unor profeții terifiante. Calvino rămâne
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Des Grieux Manon Lescaut, și în spiritul eroilor/eroinelor lui Stendhal sau Claudel), romanul istoric dublat de frescă, bildungsroman (viața, ucenicia și inițierea protagonistului) în cheie spiritualistă, epica romanescă alternând fericit cu frazarea ritualică dintr-un rapsodic poem crepuscular al barocului. Așadar, sosit de puțin timp din Europa la Constantinopol, Jean Ange își începe însemnările prin descrierea subitei sale îndrăgostiri de o misterioasă fecioară în fața catedralei Sf. Sofia. Este răvășit ca de un seism ce i-ar fi deschis succesivele morminte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe toți pereții camerei și sparge geamul și/ zboară în piața cu grâu (...) își face loc în poemul meu/ ca un pacient lovit pe șosele" (aspiratorul cu stomacul plin). Practic, poemele din Submarinul karmei, poeme debordând de vitalitate, regenerând aproape baroc, dovedesc că, oricât de atras de spectrul morții ar vrea să pară autorul lor, Paul Gorban este, funciarmente vorbind, o natură solară. A se observa, bunăoară, al șaptelea poem karmic: "mișc brațele și-mi dau seama că o cruce/ poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o clipă. China e marele pol de atracție contemporan, China tulbură, hipnotizează, respinge, dar respiră sonor din imenșii ei plămîni hiper activi, căutîndu-și noi repere și aducînd la suprafața idei dormitînde în mentalul ei arhaic. Lui Grainville îi place barocul. În cuvînt, în artă (descrierea uluitoarei opere căreia romanul îi datorează titlul amintește de cele mai bune pagini din Atelierul pictorului), în viață ; peste tot, plouă cu nori de adjective, tună caractere pasionale și fulgeră explozii senzoriale. Imaginarul său lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Nu este exclus ca tocmai acest caracter excesiv al scriiturii, de sorginte eminamente barocă, să contribuie la acest fapt. După ce punctează utilizarea generoasă a adjectivului în opera scriitorului teleormănean, același Vianu conchide: "O violentă creștere a reliefurilor expresiei, un anumit baroc (subl. mea) al stilului, este trăsătura care completează fizionomia prozei lui Galaction" (1966: II, 95). Nu altfel gândește Dumitru Micu, care subliniază atât melanjul de stiluri, cât și dezechilibrul compozițional (din nou, element definitoriu al barocului), manifestat în cultivarea constantă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reliefurilor expresiei, un anumit baroc (subl. mea) al stilului, este trăsătura care completează fizionomia prozei lui Galaction" (1966: II, 95). Nu altfel gândește Dumitru Micu, care subliniază atât melanjul de stiluri, cât și dezechilibrul compozițional (din nou, element definitoriu al barocului), manifestat în cultivarea constantă a unui vocabular eterogen: "Realismul se întâlnește în opera lui Galaction cu cel mai autentic romantism. [...] Cunoscător al expresiei bisericești cu iz arhaic, scriitorul mânuiește totodată depășind, uneori, simțul măsurii neologismul, pe care-l împerechează neașteptat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fațetele cele mai ofertante ale lui Alexandru Philippide: proza scurtă. "Un cosmopolitism romantic și arheologic stăpânește inspirația și studiul lui Philippide" (2006: 387), afirmă Alexandru Paleologu. Din acest romantism de adâncime derivă, probabil, penchant-ul autorului spre obscuritatea fatală și spre barocul sentimentelor. Deși puține ca număr în afară de nuvela discutată de noi în continuare, nu se mai pot cita decât timpuria povestire în formă dramatică Drumul (1920) și povestirea trifocală, din punctul de vedere al naratorilor, Floarea din prăpastie (1941) bucățile literare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în care își corespund, sub aspectul programului teoretic, aspecte diferite: analiza aurei operei de artă (Das Kunstwerk im Zeitalter seiner tech nischen Reproduzierbarkeit) și cea a mărfii (Charles Baudelaire. Ein Lyriker im Zeitalter des Hochkapitalismus), între statutul alego riei în baroc și imaginea dialectică a secolului al XIX-lea, sau între amintirea flaneurului și memoria ca victorie a „învinșilor“ istoriei. Este, așadar, vorba despre o viziune filozofică preci pitată într-un program anume și apoi doar „aplicată“ la diverse obiecte și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Benjamin descrie, s-ar putea spune, natura melancolică a limbii, în forma ei scrisă, singura legitimă din punct de vedere onto logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică) sunt, în lumea căzută a barocului, irelevante. Scriitura care reflectă materialitatea închisă a lucrului este cea care vorbește mai mult despre esența limbii decât natura „hermeneutică“, „anagogică“ a sunetului. Și aceas tă scriitură este cea care aruncă asupra lumii o cortină melan colică. Nu este locul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Ea anticipează venirea lui Mesia și, astfel, o aduce sub semnul unei reprezentări su biective. În al doilea rând, ea presupune o ontologie „tare“, în care logicul este cel care constituie esența fenomenelor istorice. Influențat însă de ontologia ruinelor, proprie barocului, dar deopotrivă de cea kabalistă, după care creația este locul gol lăsat de retragerea Divinității, Benjamin nu acordă credit unei astfel de înțelegeri metafizice a ființei. Filozofia istoriei care i se aso ciază nu poate face loc conceptului de „responsabilitate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sale constitutive pentru a lăsa locul survenirii obiectului în istoricitatea sa originară. Semnele acestei istoricități, arată Benjamin, se înscriu ca urme pe chipul lumii, transformând-o în alegorie. Imaginea dialectică este, pentru secolul al XIX-lea, ceea ce este alegoria pentru baroc. Descriind metropola ca imagine dialectică, Benjamin face o incursiune în caracterul istoric al lumii moderne, iar „cunoașterea“ acestei lumi înseamnă, de fapt, identificarea amprentei autentice a originii în semnele materiale care îi com pun fizionomia. De data aceasta, memoria, pură
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
închisoare. Partea a doua a scris-o după ce a fost eliberat și, e ușor de observat, e mult mai stufoasă. Așadar o primă parte controlată cu auzul și o a doua în care acest control dispare, scrisul ducându-se în baroc. "Nu trebuie să-l limităm pe Creangă la autorii pentru copii, la marii povestitori ai lumii Andersen, Frații Grimm. De ce să nu spunem că, în ciuda anumitor diferențe, fluxul memoriei îl apropie pe Creangă și de Proust?" Considerați așadar că o
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
i-au înfățișat, se știe, pe sciți, perși, sarmați sau alte seminții ale răsăritului doar ca pe niște barbari cruzi și sălbatici. Iar reprezentările lor s-au perpetuat în conștiința urmașilor până în Evul Mediu, ba chiar și în timpul Renașterii, al barocului și al preiluminismului. O situație nouă dar nu fundamental diferită a creat-o ulterior, mai întâi în teritoriile ce alcătuiseră fostul Imperiu roman, iar după aceea în întreaga Europă, constituirea creștinismului în religie de stat. Într-adevăr, în pofida doctrinei iubirii
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este perioada, care în Spania, spre exemplu, corespunde creației unuia dintre cei mai importanți artiști preocupați de problematica reprezentării vizuale a sacrului, pictor care deși a fost încadrat stilistic în Manierism, face trecerea către ceea ce ulterior avea să se numească Barocul iberic: fostul iconar cretan, Domenikos Theotokopoulos, supranumit El Greco 423. Deși greu de înțeles, surprinzătoarea migrare a acestui desăvârșit creator al artei iconografice spre zonele mai emancipate ale picturii acelei perioade, impresionează privitorul prin vizionarismul și originalitatea stilului artistic abordat, în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
își ațintește privirea asupra spectatorului, integrându-l în reprezentare 424, prin stabilirea, ca și în cazul altor lucrări, a unor raporturi de substituire empatică cu acesta 425. Tot aceasta este perioada care avea să evidențieze numele unor artiști marcanți ai Barocului, dintre care îi amintim acum doar pe Caravaggio 426, Velasquez, Rubens sau Rembrandt 427, care au făcut ca arta acestei epoci să impresioneze privitorul prin măreție, splendoare și dramatism, sugerând, pe de o parte, formula grandorii divine, și deservind, pe
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", 2010. Newberg, Andrew, Waldman, Mark Robert, Cum schimbă Dumnezeu creierul: descoperirile inovatoare ale unui prestigios neurolog, Curtea Veche Publishing, București, 2009. Nistor, Mihai, Fenomenologia sacrului, Editura Cantes, Iași, 1999. Oprescu, George, Manual de istoria artei: Barocul, Editura Meridiane, București, 1985. Otto, Rudolf, Sacrul, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Palade, Mihaela, Iconoclasmul în actualitate: de la "moartea lui Dumnezeu" la moartea artei, Editura Sophia, București, 2005. Peers, Glenn Trupuri imateriale: reprezentări bizantine ale îngerilor, Editura Nemira, București, 2011. Plazaola
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
p. 40. 418 Iole Carlettini, op. cit., p. 252. 419 Mihaela Palade, Iconoclasmul în actualitate: de la "moartea lui Dumnezeu" la moartea artei, Editura Sophia, București, 2005, p. 26. 420 Iole Carlettini, op. cit., p. 254. 421 George Oprescu, Manual de istoria artei: Barocul, Editura Meridiane, București, 1985, p. 11. 422 Ibidem. 423 Alungirea exagerată a figurilor reprezentate în lucrările de inspirație religioasă ale artistului caracterizează maniera de lucru a acestuia, indicând măsura spiritualizării formelor redate, care dau senzația dematerializării. În același timp, prin
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]