871 matches
-
tocmeli și învoieli, așa că a gătit treaba repede. Când am ieșit din iarmaroc, numai noi doi,.. soarele era sus, drept la amiază... mama părea mulțumită.. cu mine de-o mână, iar în sân cu 50 de lei, legați într-o basma. „ - Gata Gheorghi... gata, mi-o zâs ea rar... de amu tu hotărăști..!”. Și, m-a privit tăcută, lung, într-un anume fel, ca și cum și-ar fi pus toate nădejdile lumii în mine.. și, am pornit răpijor pe caldarâm... La școală
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
li se crestează pe sâni simbolurile sfinte În formă de semilună, apoi merg la lagună unde se Întind În apa nu prea adâncă, iar femeile bătrâne trec peste trupurile lor. În final, fetele sunt copleșite cu daruri, primesc o nouă basma pentru șolduri, brățări și salbe făcute din 742 Papuașii sunt buni navigatori și constructori de bărci, cele destinate călătoriilor lungi, au balansor pentru a ține În echilibru vasul, și Își au obârșia În Indonezia. Cel de-al doilea balansor poate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe cine gândești că văz la masa de la spate?... IPINGESCU: Pe bagabontul... JUPÂN DUMITRACHE: Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mațe-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungaș!... Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul În cap și cu basmaua iac-așa scoasă. Cum m-a văzut - că trebuie să fi fost schimbat la față, cum sunt eu când mă necăjesc (Își mângâie favoritele) - cum m-a văzut, a sfeclit-o... A Întors capu-ncolo și a Început să bea din
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
unei tarabe, aparține unei mănăstiri din județul Râmnicu-Vâlcea. Este înconjurat de un grup de tineri și tinere, cam 15 persoane, majoritatea studenți. „Noua Generație Orto doxă”, aș putea spune ușor ironic. Fetele poartă rochii lungi tricotate manual, acoperind glezna, și basmale, băieții au barbă, privirile în pământ, straițe de lână, bocanci de piele groasă, cu talpă rezistentă. Îl ascultă pierduți pe călugărul-fuior care le vorbește despre cât de greu este să fii creștin în lumea de astăzi. Oameni în formare, ce-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
voie, iar tu poți scrie fără să trezești bănuiala nimănui. Toată lumea scrie acatiste și bilete, iar atunci când iei notițe într-un carnet nimeni nu pare îngrijorat”. De mine se apropie o femeie de circa 60 de ani, îmbrăcată simplu, cu basma pe cap, sigur provine din mediul rural. Mă întreabă timid, dar fără teamă sau reținere în glas dacă o pot ajuta și pe ea să scrie un acatist pentru „părintele cel mărunțel”. Accept imediat, apoi îi cer permisiunea de a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mulțimea adunată. Sute de oameni stau pe pardoseală, pe stranele din jur, orice colț, cât de mic sau de ascuns este ocupat de către cineva. Majoritatea celor prezenți fac parte dintr-un grup, multe femei în vârstă, cu capul acoperit cu basmale mari și groase de lână, bagaje multe, îngrămădite. Mi-e greu să mă mișc cu camera în mână prin această populație pelerină, este ca și cum aș filma într-o corabie pe o mare agitată. Da, așa este, resimt aproape violent, fizic
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în context, despre cum să adresezi întrebarea cea bună. Mă găseam în piața orașului, mult mai bogată în produse țărănești ca acum, cum s-a putut schimba totul în aproape două decenii, unde remarcasem atunci o femeie în vârstă, cu basma înnodată sub bărbie, ce vindea doar atât, smântână dintr-un chiup de lut. Mi-a plăcut enorm vasul, forma lui epurată și sobră și culoarea, un verde smălțuit, ca o piele de șopârlă. I-am spus direct că vreau să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
diabolică. Le-am mai întâlnit și la alte pelerinaje. De fapt, îmi este extrem de greu să le caracterizez pe cele două femei de circa 45 de ani, pot doar să le descriu : sunt îmbrăcate în negru din cap până în picioare, basma pe cap, bocanci de piele, o ținută „pelerin-corectă”, cu greu le-ai fi putut distinge de ceilalți participanți dacă nu ar fi purtat atârnată de gât o cruce de lemn sculptat, cam de 30 de centimetri lungime, iar în mână
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
iar în mână, o lumânare aprinsă. Una dintre cele două se prăbușește pe pietriș, cu brațele în cruce, ochii închiși și cu lumânarea aprinsă ținută între degetele încrucișate ale mâinilor de pe piept. Cealaltă începe să se vaite, trage de marginile basmalei, strigă ascuțit după ajutor spunând că o chinuie „cel rău”. Preoții din jur le ignoră, la fel ca și majoritatea celor prezenți, oamenii au tendința de a se îndepărta rapid de locul unde cele două femei joacă mica lor piesă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu 50 de metri mai scurt, nu mai mult. După cum știu din experiențele de teren ulterioare, „capătul” rândului, intrarea lui este și cea mai frecventată de vânzătorii ambulanți. Startul îl dă o femeie masivă, îmbrăcată toată în negru, „pelerin-corectă”, de la basma la cizme negre de piele în picioare ; rostește rar și apăsat, cu o voce gravă : „pelerinajla-mormântul-Părintelui-Arsenie-Boca”, apoi mai rapid, ca și cum ar vrea să scape de propoziție, „cu ocazia sărbătoririi zilei de naștere a părintelui nostru”. O provoc la dialog, o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Izbitoare aici la Suceava este prezența grupurilor compacte de pelerini din Maramureș, majoritatea compuse din femei, le recunoști ușor după resturile de „port tradițional”, care încă mai fac parte din garderoba lor. Microgrupuri de familie, bunică-mamă- fiică (nepoată). Bunica afișează basma, fuste (poale) și zadii, zgardă (colier din corali). Mama mai poartă doar basma, dar are șosete lungi, albe ca neaua, cu inconfundabilul logo „Nike” la capăt. Fiica-nepoată are blugi strâmți, la modă, dar asortați cu o cămașă tradițională cu decolteu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
compuse din femei, le recunoști ușor după resturile de „port tradițional”, care încă mai fac parte din garderoba lor. Microgrupuri de familie, bunică-mamă- fiică (nepoată). Bunica afișează basma, fuste (poale) și zadii, zgardă (colier din corali). Mama mai poartă doar basma, dar are șosete lungi, albe ca neaua, cu inconfundabilul logo „Nike” la capăt. Fiica-nepoată are blugi strâmți, la modă, dar asortați cu o cămașă tradițională cu decolteu dreptunghiular. Racla Sfântului este așezată într-un fel de „baptisteriu” conic, undeva în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
poartă hainele lui cele mai bune, adică o geacă de piele turcească, neagră și rigidă ca o anvelopă second-hand, pe care apa se scurge în mici șiroaie fine, alunecoase. Mama și cele două bunici sunt îmbrăcate „ca la țară”, poartă basmale înflorate, fuste, au un fel de sacoșe mari de pânză pe umăr, confecționate în casă, fără nicio îndoială. Unul dintre copilași mușcă cu poftă dintr-un corn cu mac pe care-l ține într-o mână, în cealaltă are un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ca generator de legături sociale și amoroase. Chiar în spatele locului unde mă găsesc încadrat în rând se desfășoară o discuție aprinsă la care participă o femeie de vârstă mijlocie, înaltă și uscată de post, cu ochelari severi, fustă lungă și basma neagră. O persoană cu o privire stranie, care nu a încetat să citească tot timpul de-a lungul așteptării, cu gesturi mecanice, acatiste și diverse vieți ale sfinților. Ba mai mult, cred că se simțea investită cu o adevărată misiune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să intre direct, fără opreliști, pe poarta de securitate a baldachinului. Mama îi pregă tește fiicei de 14-15 ani, îmbrăcată simplu, cu o rochie groasă de bumbac, o figură cât mai „cuviincioasă”, adică îi leagă repede pe cap o mică basma neagră de mătase. Scenă plină de emoție, care-mi rupe inima de durere : o ridică cu grijă din cărucior, refuzând ajutorul preotului din apropiere, apoi o urcă pe umăr ca pe un covor rulat, adolescenta începe să tremure ușor, ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pară, spune că a înghețat stând acolo și că îi este frică să nu-i înghețe și marfa. Sunt frapat de portul ei hibrid : fustă neagră, „tradițională”, cizme negre din piele cumpărate din comerț, dar „îmbunătățite” cu blană de iepure, basma înflorată, iar în locul vechilor desagi de purtat pe umăr, sacoșe din pânză groasă, rezistentă, pe care scria ceva în limba germană. Puțin mai departe, în șirul vânzătorilor locali, tolerați de către poliție în timpul zilelor de pelerinaj, văd o altă vânzătoare de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
atitudinile de respingere a echipelor TV pe care le-am văzut pe teren, de departe aceasta a fost cea mai decisă și reactivă. Alte note de pe teren, în așteptarea slujbei de noapte, punctul culminant al întregului ritual. Femeia tânără, cu basma neagră strâns legată în jurul capului, îmbrăcată extrem de modest. Ținea în mână un volum ilustrat cu magnetica figură a părintelui Arsenie Boca. Am privit-o îndelung, poate mai bine de 20 de minute, de la o oarecare distanță, camuflat de unul dintre
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
iunie 2013, revista satirică intitulată Cațavencii publica o caricatură de Ion Barbu, reprezentând un preot masiv, bărbos, cu potcapul pe cap și un teanc de manuscrise (sugerat) muzicale sub braț. Preotul se adresează unui grup de femei în vârstă, cu basmale înnodate sub bărbie, care-l ascultă cu atenție și-l sorb din priviri. Preotul le spune, consultându-și ceasul de la mână : „Fetelor, sâmbătă la vecernie tragem un karaoke cu pricesne”. Dincolo de umorul coroziv al scenei (Ion Barbu având, de altfel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Familia dumneavoastră ce a luat? — Fiecare din noi am luat câte două geamantane, În care am avut lucruri bune, pentru că, v-am spus, tata a avut un magazin de manufacturi și aveam În casă o ascunzătoare, unde aveam stofe multe, basmale... Erau lucruri nou-nouțe, iar tata, un om deștept, a spus: nu luăm cârpe, ci numai lucruri de valoare - și asta ne-a salvat... Deci două geamantane și un rucsac fiecare... — Dumneavoastră câți erați? — Mama, tata, eu și fratele meu... — Frate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu ne-au lăsat să stăm prea mult Într-un loc... — Ce ați mâncat tot timpul acesta? — Am reușit să mai cumpărăm câte o pâine, cu ceva bani sau cu lucrurile pe care le aveam... Știți, dădeam un lucru, o basma, o bluză, ceva, și pentru asta ni se dădea pâine și așa mai aveam ce mânca... Și am mai avut și ceva bani; țin minte că probabil n-au depus toți banii și mai cumpăram câte ceva și pe bani - mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu va putea să-i mai stea în cale spre republica prezidențială după modelul SUA. Lăsăm numai pe cei cu flerul plecat în stațiuni străine să creadă că un președinte ca d-l Băsescu se va mulțumi cu a scăpa basma curată, adică își va da pe seamă că trebuie s-o lase mai moale. Chiar PD va fi o simplă anexă la carul triumfal prezidențial, celelalte partide vor fi transformate și se vor transforma în simple asociații de dat cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ceața războiului și scandalul televiziunii prin cablu. A urmat scandalul conducerii corporatiste Enron, apoi exploziile de la Tyco și WorldCom - care au făcut ca directorii executivi și administrația Bush să se ascundă În adăposturi. Oarecum Îndreptățiți, directorii executivi au fost scoși basma curată după ce fuseseră acuzați de Înșelătorii de culise și chiar slugarnica administrație Bush, susținătoare a afacerilor și a directorilor executivi, se ferea să pară - În public - prea preocupată de marile afaceri. În primăvara anului 2004 m-am Întâlnit cu directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a combătut cu vehemență, În direct la televiziune, trimițându-l practic la plimbare. I-a zis să se ducă el la Kandahar și să se alăture talibanilor și să-i lase În pace pe ceilalți musulmani indieni. Cum a scăpat basma curată după aceea? Foarte ușor. Ca femeie musulmană, trăia Într-un context care Îi dădea putere și o proteja să spună ce gândește, chiar și unui Înalt cleric. Alt context, alte povești, altă imaginație. Nu e chiar așa de complicată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
și ultimele poezii scrise de Iorga, Ultimele, Craiova, 1968 35 D-na Liliana Pippidi-Iorga către autor 36 Arhivele Pippidi-Iorga. De Cancicov era un expert în finanțe. D-l Farcaș era administratorul financiar al averii lui Iorga 37 Legionarii puteau ieși basma curată din această situație. Fratele unuia dintre membrii "Echipei Morții", Ștefan Cojocaru, era (ce coincidență!) Paul Cojocaru, Chestorul Poliției Legionare de la Ploiești, reședința județului Prahova, din care făcea parte și Sinaia 38 Nu se știe sigur dacă cinci legionari au
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
n-am de gând să te las să-mi scapi, va trebui să plătești pentru lacrimile pe care m-ai obligat să le vărs, așa cum plătesc personajele din legende. Ai trăit toată viața într-un vis hedonist, și ai scăpat basma curată deși te-ai purtat ca un nemernic, pentru că întotdeauna ți-ai ales femei care și-au putut purta singure de grijă. Și, pe Dumnezeul meu, ne-ai spus-o întotdeauna pe șleau, nu te-ai angajat niciodată, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]