4,389 matches
-
răsucit, în încercarea de a se răzima pe umărul dinspre geam pentru a ameliora durerea ce-o simțea permanent la baza gâtului, dar și pentru a putea urmări cu privirea încețoșată mișcarea copacilor de pe marginea drumului. Cu o mână strângea bastonul de lemn lustruit de îndelungată folosință, bătând ușor podeaua în ton cu trepidațiile mașinii, în timp ce cu mâna liberă plimba pe față, aproape la intervale egale de timp, o batistă mototolită și ușor umezită de sudoarea ce-i acoperea în răstimpuri
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
circulații periferice deficitare. - Fată, mai e mult până acolo? a întrebat-o ea pe femeia corpolentă ce stătea, bine înfiptă pe picioare și cu o mână agățată de bara de susținere a plasei pentru bagaje, în fața ei, împingând-o cu bastonul pentru a o atenționa. Am obosit, maică... E zăpușeală rău în droaga asta, a încercat ea să se justifice, ducându-și din nou, cu o mișcare tremurătoare, batista peste frunte. Cealaltă femeie, bine legată și îndrăzneț îmbrăcată pentru cei aproape
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
pe care a desfăcut-o grăbită. Și-a dat cu ruj, privindu-se într-o oglindă micuță, enervată de legănatul excesiv al mașinii care o împiedica să urmărească cu exactitate linia buzelor subțiri. În acest timp, bătrâna a lovit cu bastonul piciorul bărbatului și l-a întrebat într-o doară, fără să-l privească: - Mi-a zis Eleonora că ai luat advocat, Eugene... De ce, maică? La ce-ți trebuie ție un advocat? - Păi, nu ți-am spus că frate-miu Costică
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
acest război Dumnezeu îi câștigă inima pentru El. Unicul ei fiu, Ionel, devine infirm în urma unui accident. Infirm și surd, și totuși singurul care scapă cu viață. Se căsătorește cu Ana, o femeie al cărei handicap fizic, merge cu ajutorul unui baston, pentru că picioarele nu o ajută, este mult depășit de cel psihic. Au împreună un copil perfect sănătos, pe Emanuel, pe care Ana însă, prin modul ei de a gândi, prin complexele și frustrările chinuitoare ce o macină, reușește să îl
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
să încercăm o dată și fără lacrimi și să vezi că se poate! Dacă vrei, poți! Ai văzut! Nu există „Nu pot!” Cei doi copii se împrietenesc, iar Adina, în mod paradoxal, deși nevăzătoare, handicapată, se transformă într-un fel de baston alb pentru Emi, un copil sănătos fizic, dar handicapat sufletește. Ea este oarbă, și totuși vede, el este normal din toate punctele de vedere, însă are nevoie de o călăuză. Treptat, pe lângă Adina, băiețelul va descoperi cu ajutorul bunicii Maria că
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
plutesc! Și camarada mea, îmi zic, e alinată de atmosferă?! Dar mentalul meu o stârnește la trezire agitată: -Da’ ce, tu?! M-ai lăsat să dorm? De-asta nu-mi place să mă plimb cu tine! Mergi încet, bocănești cu bastonul în asfalt și taci, taci ca mutu’ de m-apucă somnu’! Îi zâmbesc ușor stingherită, nu de necazurile mele, ci de constatarea că ne-am aflat întâmplător în același loc și că, invitată, am făcut câțiva pași împreună... Și tac
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
constatat de data asta o atitudine extrem de ostilă a Jandarmeriei Române. Îi văzusem în uniformele scoase din magazie, călcate la dungă și mi-am zis că va fi o sărbătoare. De unde să bănuiesc că în locul florilor oferite, ei vor scoate bastoanele și vor opera arestări! Un spectacol jalnic! Practic au făcut jocul Rusiei și al lui Băsescu. Avem o țară fără pic de patriotism la nivelul liderilor? RDG s-a unit cu țara mamă fără nicio convulsie politică. Noi de ce nu
TABLETA DE WEEKEND (170): REUNIRE ORI RENUNŢARE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368650_a_369979]
-
în marșul forțat al condiției umane. Din păcate și conștiița rămâne uneori în urmă, balast inutil și imprevizibil ! A, și să nu uit : lașitatea paralizează, de cele mai multe ori, și rațiunea, și opinia publică. Ei, dar dacă...!? Macheta lașității, și nu bastonul de general se afla în bagajul nostru genetic. Prin urmare, orice rană care ne poate trezi este binevenită ! Curajul se trezește singur în zori. Fără ceas deșteptător. Și fără subordonați. Efemeritate. Baloane de săpun. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (143
TE LEPEZI DE CONŞTIINŢĂ !? de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363737_a_365066]
-
Articolele Autorului Citește-mă cu degetele tale Doar pe amprente de petale În ochi e plasma unui alt poem Care nu-și crede umbletul boem Care așteaptă fila neîntoarsă Și praful de vocale monotonul Din somn să-l scoale rătăcit bastonul Mirare În cădere Călătoare Obârșia de sfere A lacrimilor înorată comă Împătimita perlă ca fantomă: Idilă transferată într-o farsă. Referință Bibliografică: Braille / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor
BRAILLE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364724_a_366053]
-
care am aderat în 1994 la Uniunea Generală a Pensionarilor din România. O uniune puternică pentru acele vremuri, din a cărei conducere am făcut parte până în anul 2012, când m-am retras. Fiind din 2002 suferind și mergând în două bastoane, am solicitat încă din 2012 retragerea mea din funcția de președinte, însă doar de la alegerile din 2013 mi-a fost acceptată demisia. Bătrânii României sunt din ce in ce mai neajutorați după 1990, căci multe din ce ar trebui să primească nu mai primesc
POETUL MIHAI LEONTE A ÎMPLINIT 75 ANI 3 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364748_a_366077]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > CORNELIA TURLEA-CHIFU - EXERCIȚII DE VORBIRE PENTRU CEI MICI Autor: Cornelia Turlea Chifu Publicat în: Ediția nr. 1162 din 07 martie 2014 Toate Articolele Autorului Băiețelul cu breton Și bunicul cu baston, Beretă și barbișon, Stau pe bancă în balcon. Coco-Cocostârcul, Cântăreț în cor, E coleg cu Cucul Și cu un cocor. Melcul-Codobelcul vrea Să consume o cafea, În costum de catifea, Cu cravată și curea. Duduca Didina, Dis-de-dimineață Dude duce-n
EXERCIŢII DE VORBIRE PENTRU CEI MICI de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349676_a_351005]
-
post atât de lung... Ce bine că azi este dezlegarea la pește și pot mânca ciorbă și pește prăjit cu mămăliguță și mujdei! În rând cu noi mergea moș Ioniță Băjan, un bătrân înalt, încovoiat de ani, sprijinit într-un baston ce lăsa urme pe zăpada care deja se așternuse într-un strat subțire. Un moș hâtru, cu un zămbet larg cât o lună plină. Parcă a fost ieri. Îmi răsună și azi în urechi vocea lui, limpede și clară, sfâșiind
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
Tigrul Tigrul nu mai este tigru, Cum poetul nu-i poet, Unul vru să mă ucidă, Avea-n mână un sonet, Omul nu-i baston, nici șpagă, Dar oricine-i mareșal, n-are raniță, el poartăcolți și gheare de-animal, drag îmi este acel vierme de mătase, cam parșiv,dar ce scoate, o minune, un poem. Superlativ. De pe acoperișuri atârnă toporiști, brațe tăiate, orașul este
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
E ocupat probabil, își spune mama-n gând, Privind tablou-n care băiatul îi zâmbește, Se scurg stropi mici, fierbinți, pe fiecare rând, Citind scrisoarea-n care îi spune c-o iubește. Neputincios tătucul privește-ngândurat, Și-și sprijină-n baston firavul trup, slăbit, Să fi uitat de noi? Măcar de-ar fi păstrat, Icoana amintirii și-ar ști cât ne-a lipsit. Ce grea e-nsingurarea, aproape-un fel de moarte Și cui să i te plângi, cănd dorul e-un
LACRIMA DE DOR de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350335_a_351664]
-
spații de întâlnire. Unul dintre locurile de promenada era Calea Victoriei între Casă Capșa și Palatul Regal. Pe acest traseu se plimbau intelectuali, scriitori, artiști, gazetari, politicieni, latifundiari, dar și funcționari și oameni de rând, toți îmbrcați după modă vremii, învârtind bastoane și bucurându-se de întâlnire și socializare. Pe acest traseu se înșirau o serie de cafenele literare, berării, grădini și terase care au devenit faimoase în perioada lor de apogeu, Casa Capșa, Grădină și Terasă Oteteleșanu, Kubler, Gambrinus, Zisu. Cafenelele
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
nu avem. Un cântec se poate naște și dintr-o înfrângere. În lumina fulgerului se văd guri care cobesc, ochi lacomi, mâini desfăcute, dar și un copil care încearcă să meargă, se prăbușește printre morții lumii, se ridică. Ați văzut bastonul alb al orbilor? Astfel să vă fie gândul. BORIS MARIAN
CELULA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349188_a_350517]
-
de băutură din beciurile comunei. Se mirau și bieții oameni cît pot consuma numai doi oameni, e drept că din vest, dar totuși... parcă... Eiii, dar și cu acest prilej, Timona se dovedi un adevărat conducător, deoarece, numai cu un baston noduros, moștenit de la un bunic și cu ajutorul a doi câini presupus domestici, puse pe fugă bandele înarmate ale nesimțiților care atentau la împărțeala prăzii. Cei învinși s-au retras la biserică unde au jurat pe toate icoanele că dacă or
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
românii au adus un plus de originalitate în marea familie a sportului mondial. Cum și când a apărut acest sport pe meleagurile noastre este foarte dificil de precizat, însă, dacă avem în vedere materialele folosite la practicarea lui (mingea și bastonul), putem afirma că își are originile în modul de petrecere a timpului liber a celor care se ocupau cu păstoritul. Oina păstrând amintirea unor manifestări și evenimente legate de istoria și trăirile poporului nostru a fost practicată din fragedă copilărie
OINA, PARTE A IDENTITĂŢII NOASTRE DE ROMÂNI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348485_a_349814]
-
a oinei, tot în acest demers se încadrează și activitățile româncei stabilite în Japonia de peste optsprezece ani, Daniela Uchiyama, care, în îndepărtata țară a Soarelui Răsare a făurit un colț de Românie pe panouri, cu simboluri românești expuse, printre care bastonul și mingea de oină. De asemenea, Daniela Uchiyama poartă consecvent convorbiri electronice pe tema sportului național românesc, în toată lumea. Cu sprijinul ei, o echipă de oiniști români, în frunte cu președintele Nicolae Dobre au făcut un turneu de jocuri demonstrative
OINA, PARTE A IDENTITĂŢII NOASTRE DE ROMÂNI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348485_a_349814]
-
zile și tot atâtea nopți. Timp în care acest bărbat își duce viața, lipsit de lumina ochilor. Încă de la prima pagină, Iustin Dobrescu este însoțit de vocea auctorială, ca un suport de care e preferabil să se sprijine, ca de bastonul pe care-l ține, de fantezie, agățat de braț. Vocea parcă îl conduce, îndreptându-i pașii într-acolo unde vrea să ajungă. E o senzație aproape materială, altceva decât glasul povestitorului, punctând, cu un soi de considerații filozofice sau psihologice
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
mie de zile și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă ușor până la ușă. Întinzând mâna până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care îl așeza de peste trei ani de zile și ieși închizând ușa cu o mișcare lentă, astfel că nici el, deși urechile i se obișnuiseră să recepteze cea mai fină adiere de vânt, nu auzi atingerea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
vedea, dar îi simțea privirea luminoasă și mângâierea pe frunte. Nu știa cât era ora, dar era sigur că astrul zilei nu se înălțase mai mult decât potrivit orei nouă. Plecă în mers liniștit pe trotuar, cu pași egali, lăsând bastonul să-i atârne leneș de brațul drept. Nu-l folosea aproape niciodată în zonele bine cunoscute. De acasă pornind, știa cât să meargă până la intersecție și cunoștea fiecare ușoară denivelare de teren. Zâmbea plăcut la apropierea de oameni și schița
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
om între oameni. În ziua aceea, ieșea doar pentru a cumpăra pâine. Nu avea mult de mers. Magazinul era la primul bloc de dincolo de intersecție. Își pregătise borseta, dar o uitase pe pat când s-a ridicat să-și ia bastonul alb. În ea avea cartea de identitate, două bancnote a câte cinci lei și telefonul mobil. Cu acesta se obișnuise să lucreze. Cunoștea acele câteva numere de telefon pe care le folosea frecvent pe de rost, așa cum cunoștea și poziția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
mult și parcă niciodată nu epuizau subiectele ancorate în literatură de toate felurile și în călătorii virtuale pe care le visau să devină realitate, cândva. La câțiva pași de ultima intersecție pe care o avea de trecut până la părculeț, ridică bastonul și se pregăti să îl pună la lucru pentru a fi sigur că bordura nu este nici mai aproape și nici mai departe de piciorul său. Ascultă cu atenție mărită zgomotele străzii. Era trafic obișnuit pe partea carosabilă. Pe trotuar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
a întârziat la școală? Nu este obligatoriu... Poate l-a trimis mama lui să ia pâine ori să cumpere altceva...”. Încercând să-și imagineze cam ce vârstă are copilul și ce preocupări l-au ademenit să iasă din casă, întinse bastonul și făcu primii pași. Două turisme opriră aproape de trecerea de pietoni. După turația motoarelor, aproape de neauzit, își dădu seama că șoferii făceau parte din categoria celor pentru care regulile de circulație sunt făcute spre a fi respectate. Un al treilea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]