831 matches
-
pahar ia forme delirate; e o mulțime psihologică, mânată de același imbold și urmărind același scop. Reprezentatul ordinii publice - polițaiul Stan Popescu - e unul dintre conspiratori; prezidentul, neindividualizat prin nume, reprezintă mica zeitate a acestei lumi, emanația mulțimii stăpânite de beatitudine. Vizita lui În toiul chefului onorează plebea care, la unison, aruncă „oalele toate de pământ, căciulile-n sus”. Sensibilitatea auditivă a scriitorului percepe armonii imitative („Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind”), considerațiile naratorului ilustrează ironia verbală, mișcarea de insurgență a mulțimii
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a alăturat exegezei mistice, monumentale Sefer za zohar. Aici celor două stiluri, peshat și dorash li se adaugă aluzivul remez care include tipologia sau alegoria și sod sensul mistic secret. De aici și cuvântul care desemnează și astăzi starea de beatitudine și extaz numită prin inițialele PeReDeS paradis. Toată istoria Israelului dominată de mesianismul Vechiului Testament se regăsește în Evangheliile creștine arătându-se că profeticele cuvinte oracolare se dovedesc a se petrece în zilele Fiului Omului. Eternul tipar este repetat în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru o parte a acestuia, c(nd aceasta reu(e(te s( se deta(eze de material. Matricea sinaptic( ((i demonstreaz( ob(r(ia cosmic(. Nu sunt de acord c( drogurile sunt distructive doar pentru elementul material, conduc(nd la beatitudine (i artificial duc(nd la apropierea de divinitate. Moartea nu este o motiva(ie pentru apropierea de Dumnezeu, nici toxicomania o cale de urmat pentru tinerii (nseta(i de mistic (i metafizic(. Hiperactivitatea acestor centre duce la o bun( dispozi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu poate avea loc decât pentru o parte a acestuia, când acesta reușește să se detașeze de materie. Matricea sinaptică își demonstrează obârșia cosmică. Nu sunt de acord că drogurile sunt distructive decât pentru elementul material, atâta timp cât el conduce la beatitudine, înseamnă că ajută, artificial bineînțeles la apropierea de divinitate. Dar așa cum moartea nu este o motivație pentru apropierea de Dumnezeu, nici toxicomania nu poate fi o scuză, nici cale de urmat, deși sunt predicatori care recomandă tinerilor dornici, înfometați de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pour ton berceau 399 Atingerea, probabil, e ultimul dintre simțurile umane ce n-a fost explorat îndeajuns decât de filosofi, poeți, inițiații marilor mistere și poate că este cel mai important din toate. Poetul spune că atigerea poate sugera înalțarea, beatitudinea, împlinirea, extazul mai mult decât celelalte simțuri pe care le poate suplini. Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins/ În nevedere astre ne-ncetat coroana șoaptei pe frunte
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
realității. Stau adesea incapabil să mă exprim, deși mă consider un maestru al Cuvântului. Degeaba. Oricât am vrea să spunem ceea ce simțim când numai ne gândim la omul aflat în peisajul dominat de divin, care ne-a trezit starea de beatitudine ce exaltă în interiorul nostru, realizăm ce neputincioși suntem. Și când nu suntem crezuți? Și când un simplu gest sau o vorbă tulbură oceanele și declanșează uragane? E oare simplă sau complexă natura umană? Deci, în fața eului nostru interior suntem neputincioși
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al cerului prag, din el răsare soarele. Acolo nu-s nemuritorii, doar cei căzuți, pe ei îi numărăm. Și după putrezire nu strălucire-urmează. Divinitatea noastră, istoria, o groapă ne-a tocmit, din câte nu-i rost de înviere 1194. În locul beatitudinii eterne sufletul ajunge după o călătorie prin care străbate cerurile concentric strânse în jurul unui nucleu material. Acolo e templul, orientul etern, lumina. Câtă grijă pentru a da un rost paradisului liric în care ne trezim și din care plecăm uitând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
impulsurilor subconștientului. Dar aceasta este adeseori înconjurată de ziduri. Aceasta pentru că este un loc protejat, fiind păzit de ființe superioare, îngeri sau monștri. Nu este nici codrul, nici cetatea. E doar un loc în care pacea favorizează înălțarea spirituală. Marea beatitudine este descoperită în rai și poate avea o semnificație mistică și metafizică începând încă de la literatura persană și apoi în poemele Evului Mediu. Tigrul, Eufratul, Gangele și Nilul sunt cele patru fluvii care izvorăsc din fântâna paradisului. Poetul îndrăgostit încearcă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dar sigure, te făcea să te simți ca în fața unui Arhanghel. Cu glas sobru, dar liniștit, ni s-a adresat: „Atențiune! Gardă, ascultă comanda la mine!” O tresărire generală a legat toate sufletele de unda glasului său. Ca într-o beatitudine repetam și răspundeam la fiecare cuvânt din Credo-ul legământului. Nu-mi mai era frig, nu mai tremuram. Parcă pluteam când am rostit pasajul final: „Cred în Biruința legionară, cum cred în Dumnezeu și în steaua neamului meu. Jur că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Republicii Sovietice Ungare. Lucrătorii de la CFR, petroliștii de la Ploiești și alți muncitori români au organizat greve de simpatie pentru regimul lui Béla Kun10. Armata română a intrat în Budapesta la 4 august 1919. Iorga nu și-a ascuns starea de beatitudine în momentul acela. Editorialul său purta titlul Armata Română la Budapesta: Ispășirea. Cunoștea bine Budapesta și scria: Ce putem spune despre Budapesta?", descriindu-i superbele clădiri publice, podurile, bulevardele largi și sfătuindu-i pe români să învețe de la dușman 11
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
schimb Ciclovan era de-a dreptul fericit.” (P. Sălcudeanu, 460), „Și de unde mă așteptam ca fiorii reglementari de groază ai pustiului și ai singurătății să-mi străpungă inima cu un fier aprins, dimpotrivă, o liniște senină, un soi de cerească beatitudine îmi cuprinse ființa mea întreagă.” (C. Hogaș, 249) RELAȚIA DE DEPENDENȚĂ NOMINALĂTC "RELA}IA DE DEPENDEN}| NOMINAL|" Disponibilitățile combinatorii ale substantivului (sau pronumelui) - regent se deosebesc de cele ale verbului (sau adjectivului). Ele se constituie în veritabile valențe libere 41
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de trei ani, când se afla la Râmnicu-Sărat. În memoriile sale și în convorbirile cu Claude-Henri Rocquet, Eliade insistă pe trei amintiri, toate trimițând la descoperiri neașteptate, însoțite fiecare dată de un sentiment de uimire și bucurie, ba chiar de beatitudine. Întâlnirea cu o „enormă și splendidă șopârlă albastră”, într-o pădure unde familia se oprise pentru a lua masa la iarba verde, ia forma unei prime și îmbătătoare experiențe estetice. Înfațișarea animalului îl fascineaza pe copil și îl umple de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Margaretei, Faust visează apropierea „clipei cele frumoase”; mai apoi Margareta, după ce a trecut pragul acestei clipe spune tristă: „Liniștea mea, Odihna toată Nu le mai aflu Ah, niciodată” Prin contemplare, stând lipit de tâmpla Margaretei, Faust soarbe clipa în toată beatitudinea ei; dar odată clipa consumată, contemplația devine tragică. În fața eșecului, Mefisto smulge violent pe Faust, oferind tentații vulgare în noaptea Valpurgiei; cuprins de remușcări intră în celula unde este închisă Margareta, dar aceasta la propunerea acestuia de a fugi cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
separării Cerului de Pământ este de asemenea destul de răspândită. O găsim, într-adevăr, la diferite niveluri de cultură. Dar probabil că versiunile înregistrate în Orientul Mijlociu și în Mcditerana derivă, în ultima instanță, din tradiția sumeriană. Unele texte evocă perfecțiunea și beatitudinea "începuturilor"; "zilele de demult când fiecare lucru era creat perfect" etc.2 Totuși, adevăratul rai pare să fie Di Imun, țara unde nu există nici boală, nici moarte. Acolo "nici un leu nu ucide, nici un lup nu răpește mielul. Nici un bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sunt lacome: fiecare apucă bunul aproapelui său. Nu mai există drepți. Țara este abandonată lucrătorilor nedreptății. Păcatul care dă târcoale pe pământ nu arc sfârșit." Evocată în mijlocul acestor flageluri, moartea îi apare mai mult decât binevenită: ea îl copleșește de beatitudini uitate sau puțin cunoscute. "Moartea e pentru mine, astăzi, ca vindecarea pentru un bolnav. ca parfumul de mirt. ca mireasma florilor de lotus. ca aroma (câmpurilor) după ploaie. ca dorul unui om de a se întoarce acasă, după o robie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
valoarea religioasă pe care Akhenaton o acorda "adevărului" (ma'af), deci la tot ce era "natural", conform cu ritmurile vieții. Pentru că acest faraon bolnăvicios și aproape diform, care urma să moară foarte tânăr, descoperise semnificația religioasa a "bucuriei de a trăi", beatitudinea de a primi creația inepuizabilă a lui Aton, în primul rând lumina divină. Pentru a-și impune "reforma", Akhenaton 1-a înlăturat pe Amon și pe toți ceilalți zei52 în favoarea lui Aton, Zeu Suprem, identificat cu discul solar, sursă universală
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ma'at și Harakhti. 53 "Când tu te culci. Pământul este în întuneric, asemeni Morții." fn timpul nopții, fiarele sălbatice și șerpii mișună și atunci "lumea se cufundă în tăcere". Akhenaton evocă, în detalii de o surprinzătoare prospețime, miracolul zeilor, beatitudinea arborilor, florilor, păsărilor și peștilor. 54 "Tu ai creat Pământul. Când erai singur!" "Tu ai făcut cerul atât de depărtat pentru ca să te poți ridica în înalt și să poți privi la ceea ce ai făcut!" După opinia comună a savanților, stingerea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cea de fier. Dar el se plânge că i-a fost dat să se nască în această epocă (Munci, 176 sq.). Tradițiile relatate de către Hesiod pun numeroase probleme, dar nu toate interesează direct tema noastră. Mitul "perfecțiunii începuturilor" și al beatitudinii primordiale, pierdute ca urmare a unui accident sau a unui "păcat", este destul de răpândit. Varianta lui Hesiod precizează că decadența se desfășoară progresiv, în patru etape, ceea ce reamintește doctrina indiană a celor patru yuga. Dar deși este vorba de culorile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fie prezentați drept "frații puternici" ai oamenilor. O asemenea aserțiune contrazice opinia generală, reliefând diferența radicală, de ordin ontologic, dintre zei și oameni. Sa precizăm, totuși, că deosebirea fundamentală exista încă în epoca rasei de aur: oamenii se bucurau de beatitudine și de prietenia zeilor, dar nu de mortalitate. De altfel, zeii aparțineau celei de a doua generații divine, aceea a Titanilor; altfel spus, structurile lumii și modalitățile de a exista nu erau încă riguros precizate. Zeus și religia greacă frasini
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în timp, poate avea o dimensiune religioasă. Ea nu este întotdeauna evidentă, pentru că sacralitatea este, întrucâtva, "camuflată" în imediat, în "natural" și în cotidian. "Bucuria de a trăi" descoperită de greci nu este o plăcere de tip profan: ea revelează beatitudinea de a exista, de a participa - chiar la modul fugar - la spontaneitatea vieții și maiestatea lumii. Ca atâția alții de dinaintea lor și de după ei, grecii au învățat că cel mai sigur mijloc de a te sustrage timpului este acela de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ceremoniile secrete indică faptul că misterul central implica prezența celor două zeițe. Prin inițiere, condiția umană era modificată, dar într-un alt sens decât transmutarea ratată a lui Demophon. Rarele texte vechi care se referă nemijlocit la Mistere insistă asupra beatitudinii post-mortem a inițiaților. Expresia: "Fericit acela dintre oameni." din Imnul către Demeter revine ca un laitmotiv. Fericit cel ce a văzut aceasta înainte de a pleca sub pământ!", exclama Pindar. "El cunoaște sfârșitul vieții! El îi cunoaște începutul!" (Threnoi, fr. 10
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că vechile concepții vor supraviețui încă multă vreme. 40 Cf. M. Eliade, Le mythe de l'eternei retour, pp. 122 sq. Cu privire la "salvarea" timpului la "valorizarea" sa în cadrul istoriei sfinte israeliene, vezi ibid., pp. 124 sq. Capitolul XIV DIONYSOS SAU BEATITUDINILE REGĂSITE 122. Epifanii și ocultări ale unui zeu "de-două-ori-născut" După mai mult de un secol de cercetări, Dionysos rămâne încă o enigmă. Prin originea sa, prin modul său de a fi, prin tipul de experiență religioasă pe care îl inaugurează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o numește pe Semele "o femeie din Teba" și Hesiod, Theogonid 940 sq., o "femeie muritoare". 3 Cf. H. Jeanmaire, Dionysos, p. 76, asupra lui Lycurg și a inițierilor de pubertate, cf. id., Couroiet Couretes, pp. 463 sq. Dionysos sau beatitudinile regăsite în plus, că Dionysos este recunoscut ca membru al familiei divine, căci nu numai Zeus, tatăl său, ci și ceilalți zei s-au simțit lezați de gestul lui Lycurg. "Persecuția" exprimă într-o manieră dramatică rezistența împotriva modului de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Jeanmaire, op. Cit., pp. 47. 9 Amintim că e vorba de un scenariu extrem de arhaic și universal răspândit, una din cele mai importante moșteniri din preistorie, care se bucură încă de un loc privilegiat în orice formă de societate. Dionysos sau beatitudinile regăsite de un cântăreț din flaut și purtători de ghirlande, se îndrepta către singurul sanctuar deschis în ziua aceea, vechiul Limnaion. Acolo aveau loc ceremonii variate, la care participau Basilmna, "Regina", adică soția Arhontelui-Rege, și patru doamne de onoare, începând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
centrul cultului, căci acolo se născuse Dionysos și se găsea mormântul Semelei. Totuși, nu fusese uitată rezistența începuturilor, și una din lecțiile piesei Bacchantele era aceasta: să nu fie refuzat cultul unui zeu numai pentru că era considerat "nou". Dionysos sau beatitudinile regăsite sfârtecare (sparagmos} și mâncatul de carne crudă (omophagya) se realizează comuniunea cu zeul. Căci animalele sfâșiate ori devorate sunt epifanii sau încarnări ale lui Dionysos. Toate celelalte experiențe - forța fizică excepțională, invulnerabilitatea la foc și la arme, "minunile" (apa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]