1,524 matches
-
altele, ce s-au încrustat adânc în ființa autoarei, „ca scrijeliturile de cuțit în scoarța de copac”, „amintiri cumplite, dar revelatoare”. Evocare când la persoana întâi, când la a treia, în care este intercalat și un miniroman, cartea portretizează atât bestii din lumea anchetatorilor și a închisorilor, ca șeful Siguranței, care îi împroașcă pe cei anchetați cu „josnice invective”, ca femeia-gardian, care cronometra până și timpul cât stăteau la toaletă deținutele, cât și oameni adevărați, ca sergentul de poliție care, înțelegând
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
alienant de soție), de raporturile de dominație în cuplu (femeia va deveni proprietatea unui potentat local, care îi asigură existența), de imposibilitatea evadării într-o nouă dragoste, din pricina lașității partenerului și a intervenției violente a proprietarului. Recviem pentru nebuni și bestii (1999), în care temele autenticității și alienării sunt proiectate în mediul mult mai brutal deschis al concurenței instaurate după 1990 în societatea românească, roman cu titlu optimist și încrezător - pentru că nici nebunii, nici bestiile nu au nevoie de recviem, ci
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
a proprietarului. Recviem pentru nebuni și bestii (1999), în care temele autenticității și alienării sunt proiectate în mediul mult mai brutal deschis al concurenței instaurate după 1990 în societatea românească, roman cu titlu optimist și încrezător - pentru că nici nebunii, nici bestiile nu au nevoie de recviem, ci de imn de triumf -, reia figura căutătorului de adevăr. Ziaristul Matei Popa este supus amenințărilor din partea celor ale căror interese comerciale sunt lezate de dezvăluirile sale. Fost disident pe cont propriu și cu mari
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
București, 1963; De ce zboară vulturul?, București, 1966; Absenții, Cluj, 1970; Fețele tăcerii, București, 1974; Orgolii, Cluj-Napoca, 1977; Vocile nopții, București, 1980; Bloc-notes, Cluj-Napoca, 1981; Refugii (Zidul morții), București, 1984; Drumul cenușii (Zidul morții, II), București, 1988; Recviem pentru nebuni și bestii, București, 1999; Tentația risipirii, București, 2003. Repere bibliografice: Ciobanu, Panoramic, 194-198; Vlad, Convergențe, 287-291; Petrescu, Scriitori, 142-144; Dimisianu, Valori, 105-108; Iorgulescu, Rondul, 207-213; Raicu, Critica, 127-133; Regman, Colocvial, 27-33; Dimisianu, Nouă prozatori, 24-43; Regman, Explorări, 251-257; Simion, Scriitori, I, 485-500
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
sunt niște câini puțin mai speciali decât ceilalți, căci ei pot supraviețui în condiții mai vitrege și un timp mai lung. Atât și nimic mai mult. Greșești! Sunt niște animale modificate genetic de către oamenii de știință ai Împăratului. Sunt niște bestii de un metru jumătate care aduc foarte mult cu niște câini, dar sunt mult mai mult decât atât. Vagabonzii răspund numai în fața Împăratului. Sunt niște fiare foarte sângeroase și incredibil de sensibile. Ele înțeleg ce le spui, precum și tonul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de centimetri de fața sa, el îi trase un mâner de sabie în bot, atât de puternic încât creatura își opri alonja și se prăbuși năucită la picioarele sale. Corvium se retrase. Știa că un animal rănit era unul periculos. Bestia se ridică cu eleganță și dădea să se retragă cu șiretenie, pregătindu-se de un alt atac. Dar ceva n-o lăsă să se arunce din nou! Din întuneric izbucniră alte sfere roșii ca văpăile iadului. Erau cel puțin patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
surse de creație, urâtul fiind analizat, descris, materializat, sugerat de artiști de diferite domenii prin opere picturale precum faimoasele portrete ale lui Francisco de Goya și ale lui Honoré Daumier, clasice povestiri ce paralelizează frumusețea și urâtul precum Frumoasa și Bestia, sau, în literatura română, Povestea Porcului, Povestea lui Harap-Alb ale prozatorului Ion Creangă și numeroase opere dramatice sau comice ale clasicului dramaturg I.L.Caragiale. În căutarea unei modalități de explicare a fapului că tot ceea ce este diform, monstruos nu reprezintă
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii nerușinate Ce chiue-n orgii? {EminescuOpI 24} Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflând din gura boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
plin cu ofițeri austrieci, vânându-i cu mitraliera În timp ce ei se-mprăștiau și fugeau. Își aminti cum venise după aia Barker În popotă și se apucase să povestească totul. Și ce liniște se lăsase, și apoi cineva zicând: „A dracu’ bestie criminală ce ești“. Cu același gen de austrieci ca cei pe care-i omorâseră schiase el mai târziu. Nu, nu erau la fel. Hans, cu care schiase tot anul acela, luptase În Kaiser-Jägers și când s-au dus să vâneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care acum li s-au întors împotrivă, nu are, de fapt, o armată. Și, ca să spun până la capăt, nu mi-ar părea rău - ba dimpotrivă - să încerce și romanii pe pielea lor ce înseamnă să ai de-a face cu bestiile alea. Vorbele sale fură primite cu un murmur de aprobare. Diaconul se pregăti să răspundă din nou, însă un bărbat înalt și suplu, pe la vreo cincizeci de ani, ce stătea lângă el, sări cu o mișcare elastică și îl împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndrepta chiar către părțile acestea ca să ajungă în Italia; și ce-o să facem atunci? Vă gândiți cumva să le lăsați cale liberă, trădând cuvântul pe care l-am dat, ca să ne târâm pe urmă pe lângă tronul lui Atila și pe lângă bestiile feroce care-l înconjoară? Dacă așa v-ați gândit, nu contați pe mine, fiindcă eu n-o să mă supun niciodată hunilor. Ați uitat în ce disperare trăiesc frații noștri rămași în robie dincolo de Rin? Vreți să ajungeți mâine ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Hunul privi printre pleoape, cu mâna streașină la ochi, după care încuviință cu o strâmbătură de satisfacție, fără să spună nimic. Audbert dădu din cap, înghițindu-și nemulțumirea și spunându-și că era fără nici un folos să aștepte de la acele bestii un cuvânt de apreciere. Resemnat, adăugă: — Curând, însă, va trebui să părăsim drumul: am văzut în câteva locuri urme de cai, iar dacă vreți să ne ferim și mai departe de întâlniri, e mai bine să o luăm pe drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acopere coasta neapărată de scut a lui Waldomar, însă căpetenia burgundă fu iute zvârlită din șa de o lovitură de suliță. Waltan, după ce-și recuperă sabia, încercă să-i vină în ajutor, dar își văzu drumul barat de o bestie mai înaltă de șase picioare, din al cărui chip nu putea să vadă, în locul rămas liber între eșarfă și coif, decât ochii lucind de furia dorinței de a ucide. Războinicul izbea cu sabia cu forța unui baros, iar Waltan, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acela - absolut inutil, de vreme ce era înconjurat de cei care intenționau să-l omoare și, practic, îl considerau deja mort - reuși însă să-l facă să treacă bariera dintre resemnarea inertă și hotărârea de neclintit. Trebuia să fugă, să scape de bestiile acelea asasine! Din clipa aceea, cu inima bubuindu-i în piept, își adună toate simțurile, nădăjduind că soarta îi dădea o șansă la viață. 12 Pornit în urmărirea calului, Waltan căuta să reziste durerii pe care i-o cauza rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă n-o lasă în pace, pun să fie jupuiți de vii. Și am mai adăugat câteva insulte groaznice, de-ale lor, și vreo două blesteme, ca să mă asigur că mă ascultă. — Cine e Mandzuk? — Stăpânul meu de acum: o bestie întunecată și tăcută. E omul cel mai de încredere al lui Shudian-gun, care i-a lăsat comanda taberei, în vreme ce el se duce încoace și încolo ca să fure și să ucidă, blestematul. — Shudian-gun? — Da. înseamnă „Cel-care-a-scăpat-de-trăsnet“. E porecla pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căpetenia lor. El m-a dat lui Mandzuk, când a ajuns să nu mă mai suporte. — Așadar, tu ai fost sclava căpeteniei lor. — Un mare ticălos, te asigur. Un adevărat animal, un păgân. Mă prindea în orice moment, ca o bestie, apoi imediat mă gonea și noaptea punea să mă lege de gât de țărușii cortului lui. „Iapa tristă“, îmi spunea - fiindcă, după tot ce îmi făcuseră, eu trebuia să râd, înțelegi? Pe urmă, noaptea strigă și lovește din picioare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să clipească. Dar e oribil! Tu nu poți face asta. Porți la gât o cruce! Nu putem fi mai cruzi decât ei! Ea se răsti deodată: — Taci, romanule! Ai văzut bine de ce sunt ei în stare, nu? Ăștia sunt niște bestii și așa îi și tratăm! Sebastianus nu mai putu să se abțină; văzuse în război tot felul de orori, însă scena aceea îl întorsese pe dos. — Ptiu! izbucni cu dispreț. După câte văd, nu sunteți mai buni decât ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
savant cu propriile lui sentimente, ca într-o partidă de șah jucată cu el însuși. 21. Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită dintr-o peșteră, cu un silex în gheară, bestia în două picioare așteaptă, gravă, să-i cadă prada. Aceeași atenție crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sugestive. Dar azi am recitit paginile lui Diogen Laerțiul despre Epicur. Ataraxie. "Apatie"... Frica de acțiune a omului lipsit de energie impulsivă... Teroarea de răspundere a intelectualului prea lucid și prea mult preocupat de urmările faptelor lui. Decadența Greciei. Antipodul "bestiei blonde". "L'homme, ivre d'une ombre qui passe, porte toujours le chîtiment d'avoir voulu changer de place 1..." 1 "Omul, amăgit de-o umbră care trece, își poartă necontenit osânda de-a fi voit să-și schimbe locul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dezlănțui un război european, numai spre a crea condiții favorabile victoriei lui supreme: supremei ei impudicități. Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită dintr-o peșteră cu un silex în gheară, bestia în două picioare așteaptă gravă, să-i cadă prada. Aceeași atenție crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
posedarea celuilalt - un gest extrem care limitează brutal atât posesorul cât și ființa posedată, relevîndu-le condiția: Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită dintr-o peșteră cu un silex în gheară, bestia în două picioare așteaptă, gravă, să-i cadă prada... Cruzimea asta tragică" etc. Erotismul direct, vizând reproducerea "speciei", a "materiei vii", exprimă, după Ibrăileanu, tragismul condiției umane prin mortificarea presupusă a partenerilor. Aceasta ar îi deci realitatea imediată a corpului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
primejdios, fire[te, pentru c\ el `nsu[i e un mare poet, dar e [i sublim - [i apoi, cine-[i caut\ siguran]\ `n poezie? Repet, aceast\ mic\ prob\ de pedanterie se adreseaz\ tinerilor, celor care scriu autorilor [i c\rora bestiile astea nu le r\spund niciodat\. De asemenea, scriu, `n parte [i `n numele personajului meu titular, care, bietul nenorocit, a fost [i el profesor. (n.a.) . Singurul lucru normal [i ra]ional pe care ar trebui s\-l fac la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rămâne...? Tu ești un excroc, un paranoic care nu are ce căuta În serviciul miliției! Am să fac tot posibilul, să cerșești un codru de pâine de la cei anchetați de tine...! Și acum gata. Părăsește Încăperea până ce nu te pocnesc, bestia dracului...!” Lct.Col.Tudose Ion rămase fără grai. Nu putea să creadă riposta primită cu un asemenea curaj. Strânse pumnii, cu intenția de-al lovi, Însă statura atletică a lui Tony Pavone refuză intenția. Tună isteric. „Incredibil...! Un mucalit, Îmi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ultimii martori, dovadă a ticăloșiei doctrinei Naziste...!” La rândul meu eram un martor ce mai târziu puteam deveni primejdios. De fiecare dată când se deschidea ușa camerei cu Nr.10, tresăream din apatie ciulind urechile să mă aud strigat, iar bestiile comuniste să distrugă un martor incomod...! Am suportat această tensiune nervoasă Încă două luni de zile timp În care, Îmi luasem rămas bun dela viață și dela prietena mea ce nu va ști niciodată unde am dispărut și dece am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
predarea. Trecuse mult timp de când nu mai auzisem prostiile sforăitoare ale lui Sue. Erau la fel de cretine cum mi le aminteam. — Hm, asta e foarte interesant, Sue, am zis. Dar sigur, tu ai acel instrument minunat cu care poți să îmblânzești bestiile... Mai ai banjoul, nu? S-a uitat la mine. — Da, îl mai am. Dar nu e vorba de instrument per se... — Nu, nu, sigur. — O, cât mi-ar plăcea să știu să cânt, a zis Sheba. Părinții mei m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]