800 matches
-
tăcut încercând să recapituleze tot ceea ce se întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau să se adune într-o ordine cât de cât rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea pălinca aceea grozavă. La început timid, apoi din ce în ce mai tare, greierii își începură concertul nocturn. Din nou se înfioră când își dădu seama că până atunci în jur domnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iubit. Am conchis mintal: "E adevărat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". O sonerie de alarmă țârii strident în ființa mea. Ce-o fi făcând Mihaela? Am lăsat-o singură și am fugit ca un bezmetic... Asta nu-i bine... Hai să dregem, ce-am stricat... Gândul îmi puse jar sub tălpi. Am schimbat la casă movila de fise și p-aci ți-i drumul. Câștigasem peste o sută cincizeci de mii de lei, în câteva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru puțin timp, totul e parcă în cumpănă. Viața și moartea. Deșertăciunea și gloria de a trăi. De ce credem, oare, că pierderea de veme e condamnabilă, când ea e, poate, singura care ne permite să ieșim din mecanica unei agitații bezmetice? În aglomerație, totul se transformă, fără să vrei, în trăncăneală, calcul, publicitate sau, din contră, în conștiință mai clară a singurătății. Bine că nu mi-a mai curs sânge din nas. Aici, m-aș speria mai rău decât acasă. A
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
după câte am înțeles, altă oază nu există prin apropiere. Sincer să fiu, mi-ar fi teamă să străbat cu mașina, noaptea, Valea Morții. Nimeni nu-ți poate sări în ajutor dacă se întîmplă ceva. Liliecii se încrucișează în zig-zaguri besmetice deasupra noastră. E încă zăpușeală. Trebuie să fie vreo treizeci de grade Celsius. Credeam că în toate deșerturile nopțile sunt reci, friguroase, dar văd că m-am înșelat. Noroc că instalația de aer condiționat din cameră își face datoria. Altminteri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai erau cel puțin zece câini albi. Târgoveții au socotit îndelung. Cineva a zis că animalele ar trebui ucise. Stăpânii s-au împotrivit: au hotărât să țină câinii închiși în magazii, în beciuri, chiar și în casă, nu cumva vreun bezmetic, de spaimă - ori chiar într-adins - să-i ia drept lupi și să repete istoria. Erau câini de soi, prăsiți din aceeași stirpe: venise, cu mulți ani în urmă, un muntean cu vreo trei, patru: săreau și la urs. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
supraviețui atâta vreme fără hrană, dar mie nu-mi este foame. Nici nu mai aud bine, simțul mirosului mi-a dispărut, degetele nu mai percep nimic... Doar văd. Țevi încolăcite, ce străbat ca un păienjeniș încăperile, mobile inutile, oameni umblând bezmetici, coridoare nesfârșite... Și medici. Au apărut medicii - era de așteptat -, dar aceștia, în loc să-i ajute imediat pe cei aflați în dificultate, îi duc Dumnezeu știe unde... Cine se opune este suit cu forța pe o brancardă. PAGINĂ NOUĂ CEI TREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Frânturi din existențami zbuciumată. Deșir mereu același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar un fir Spre o-ntâmplare ce-abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă bezmetic, neîncetat... Memoria-mi abia mai irizează Iar eu am ostenit de-atâta căutat. Liniște Când ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura nopții străpunsă de sulițele
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Paradox Cauți explicația Întrebându-te, firesc: Cum scade inflația Dacă prețurile cresc? Rezistentă Puterea politică e un fel de drog, Ce trebuie tratat de toxicolog. Dar un lucru apare evident: La orice antidot e rezistent. Frig Gerul, care ne agresează bezmetic, Este un pasager capriciu climateric. „Frigul” din sufletele celor pe care i-am ales, Persistă, și-i total de neînțeles. Grav! Când la urne, ca să votăm, ne-am dus, În parlamentari speranțe mari ne-am pus. I-am ales pentru
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
pic de apărare, de pe undeva. Așa e, ori nu? Așa, a venit un icnit, din partea nu se știe cui, din preajmă. El l-a folosit. Vedeți, că e așa? Da. Vedem. Și știm. Și suntem documentați, s-a izmenit, un bezmetic, din grupa celor care acuzau. Pentru moment s-a făcut liniște. O liniște mișelească, rușinoasă, acuzatoare. O liniște pe care foarte mulți dintre cei din sala de judecată n au înțeles-o,în adevăratul sens al cuvântului. Unul, da, a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fac distincție? Ei ar trebui să fie supuși, îndrumați, să n-aibă personalitate! Profesorul vrea să fie stăpân pe viața elevului, pe soarta lui, chiar mai mult decât părinții cărora dorește să li se substituie. Într-o seară Ică, umblând bezmetic pe străzi se întâlnește întâmplător cu Doina. Era 8 seara, oră relativ târzie, însă ora preferată a motanilor care ies la vânat șia pisicilor ce s-au săturat de bucătăreală. Toamna îi îmbie pe tineri, așa că hotărăsc să meargă la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pământ sau de cer, unde s-a ivit o viață, s-a născut o nouă fărâmă de adevăr. Locul unde te-ai născut și-ai făcut primii pași în lume, se cade a-ți fi icoana vieții, altfel vei rătăci bezmetic precum neoamenii prin timp. Viața, această viață, când veselă, când tristă ia naștere din dragoste. Când se întâmplă altfel e dureros. Rândunelele și-adună bob cu bob din glod materialele de construcții pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne)oameni
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
fusese un fel de vacă de muls pentru omul pus să îl gestioneze. Extrem de neliniștit și de agitat, Ghiță Marangoci, înțolit cu un halat alb ca de felcer, pe care-și prinsese de ochii lumii legitimația de serviciu, se foia bezmetic între tejghea și rafturi, izgonind cu înjurături grosolane pe femeile și pe copiii care, neștiind că este inventar, voiau sa intre în magazin peste el, și nu știa ce să mai facă și ce să mai dreagă, ca să nu iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau prezența vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor. Celelalte trenuri noi și impunătoare își continuau nepăsătoare drumul fără să ia în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de ale lui ca să-i Înăbușe reticențele. Nu era decît un bărbat. Îi simți sînii atît de catifelați lipiți de pieptul lui și dădu uitării toate hotărîrile. Buzele lor se deschiseră, răsuflarea lui se pierdu Într-a ei, mîinile rătăciră bezmetice. Și deodată se agăță de el și Începu să tremure. O Îndepărtă cu blîndețe, Îi cuprinse bărbia În mînă, Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zăpadă, Iar visele-mi nu vor mai rătăci cărarea. Pe umeri frigul Uimit privesc cum ninge-ntruna ca-n poveste Și totul e nimic, nimic e tot ce este, Ghicesc indefinite forme sub zăpadă, Nisipul din clepsidră a-ncetat să cadă. Bezmetic roi de fluturi coboară pe pământ Albind nemărginirea, în suflet dor săpând, Un dor de albastru, verde și de pomi în floare. Dar nu! Pieriți acum himere visătoare! Nu îmi aduceși azi în suflet primăvara, Ninsorile i ar troieni acum
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sângerii din soare Ce în apus domol coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă prin culori, bezmetic Amestecând o gingășie Cu un destin sticlos, eretic Iar frunza, în covor de vise, Gândul închide arzând ermetic. Printre raze Dacă soarele blând Va citi în zăpezi Ape clare, Dacă raze-n mănunchi Vor picta pașii tăi Pe cărare, Dacă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ori închise ademenesc moartea câte puțin, umbrele fug după tine singure, sufletul îți dă în foc ca laptele, drumurile devin bolovănoase, mai scurte decât vrei. Acum, te închizi în cercul înalt ca într-o casă fără ferestre de unde fuge timpul bezmetic. Trenul de noapte Când te urci în trenul de noapte, numai așa, să pleci de nebun, treci prin gări și ieși la geam; vezi cum te conduc luna și stelele, alunecând peste râuri și păduri pănă în gara ultimă, din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dintre cei care s-au pierdut cu firea și n-au ascultat indicațiile date de Petrică. Acum să vă vedem, pe cine o să mai dea vina pentru morții ăștia, se gîndește Roja din ascunzișul său, privind la siluetele care aleargă bezmetice pe străzi fără nici o țintă și cad secerate de gloanțe venite de undeva de pe acoperișurile clădirilor. După ce Timișoara a fost înecată în sînge, Potaie și-a tras un glonț în piept, dîndu-și seama că asta e singura cale prin care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să vomite și să ucidă. Dînd din colț în colț, un cîine cu un ochi scos se plimbă dintr-o parte în alta a fostului bulevard Victoria Socialismului. Recunoscîndu-l de la depărtare, Roja o ia brusc pe urmele lui ca un bezmetic. Ce prăpădit ai ajuns Potaie, îi vine să-i strige dar se abține, se vede că te-a lăsat stăpînul, te și miri că încă mai trăiești. Cîinele parcă-l simte și se oprește, îl privește țintă cu ochiul pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul, pășind în stradă, e verificat că nimănui nu-i strică să se reprofileze din cînd în cînd, nu vezi că de-un timp încoace a ajuns o modă? Toată săptămîna Roja umblase ca un bezmetic pe străzi, nu dormise mai mult de zece-douășpe ore puse cap la cap, e o minune că ești încă viu, începu să se gîndească, să-și ciupească dosul palmelor să se convingă că totul e aievea. — Să nu-mi spuneți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iluminat public, se trîntesc uși, din spatele gardurilor se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș părăsit, se trezește în mijlocul unei hărmălăi de neînchipuit, înconjurat din toate direcțiile de indivizi care aleargă pe străzi ca niște bezmetici țipînd în gura mare înjurături și lozinci deocheate la adresa regimului. Nici nu-și dădu seama că luat de val ajunsese deja pe Calea Victoriei, se trage la Palat, aude pe cineva strigîndu-i la ureche, noi într-acolo ne îndreptăm, să le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o soartă mai bună după atîția ani de zbateri. Ar fi fost nedrept ca cineva să strice orzul pe gîște sau să aștearnă mărgăritare înaintea porcilor. Ce ziceți? De mult n-am mai prins așa o baftă, începe să vocifereze bezmetic, ai mîini de aur Nepoțică, cîteodată chiar mă faci să-mi pară rău de bănuielile pe care le am legate de tine. Zău așa. Cine e dama? Ești sigur că nu urmărește altceva, că nu-i stă capul la vreo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
autogară. 7. Coriolan Încă mai credea că dormea și visa. Prezența lui Grațian Însă la doi pași de el risipea orice iluzie. Era treaz și Înțelegea că se Întâmplase o nenorocire. Și când te gândești că totul pornise de la un bezmetic de cântec. Dar cui să spună asta? Și cine să-l creadă? 8. În timp ce Flavius-Tiberius Învăța să moară, Gusti Careja, În stare de arest preventiv, Însoțit de doi polițiști amabili, Își căuta porcul fugar printre blocuri. După o oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am văzut pe mine, mai tânăr, ridicând pușca. 32 Probabil, oricât m-aș strădui n-aș putea să redau ce s-a întâmplat atunci. Totul îmi e atât de clar încât limpezimea se întunecă și bâjbâi prin ea ca un bezmetic, lovindu-mă de ziduri, de mine însumi și nu mai știu încotro să mă îndrept și ce să cred. A fost un accident? Ceas rău? Sinucidere? Vendetă? Oboseală de a mai trăi? Revoltă? Sau scârbă? Când ne atinge într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]