8,498 matches
-
poftim ce-i poate trece unei femei frumoase prin cap! Colaborarea cu Dumnezeu Citesc o carte de versuri intitulată Puterea Cuvântului (versuri despre ontologia existenței simple, Scrisul Românesc, Craiova, 2001). Autorul, Ion Spânu, are în vedere, bineînțeles, Cuvântul menționat în Biblie, ca element inițiator al întregii existențe: „La început a fost Cuvântul...“ Nu este prima dată când stilul preoțesc pătrunde în poezie. Poeți români dintre cei mai valoroși, de la Tudor Arghezi și Vasile Voiculescu și până la Ioan Alexandru și Nichita Danilov
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nejustificat personajele să lucreze sub acoperire. Este adevărat că, în istoria culturii, parabola a avut și o altă funcție: aceea de concentrat epic cu o semnificație filozofică. În câte o poveste simplă, expresivă, greu de uitat (de genul celor din Biblie), mari scriitori din toate epocile, de la Cervantes la Bulgakov, au sintetizat adevăruri complicate despre ființa umană. Dar acele povești au ceva firesc și verosimil, par întâmplări decupate din realitate („Cain l-a ucis pe Abel“ etc.), de care se deosebesc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Două cetăți creșteau ținându-se de mână. 9. Anii 80. Și ei perseverau în învățături precum apostolii, și ei luau masa împreună, se adunau la rugăciuni împreună, se dădeau în spectacole împreună. Epistolele: canoane, legi, lozinci decupate parcă dintr-o biblie scrisă cu cerneală roșie. Desfătare: lapte, miere, vin, pâine (euharistică, albă, dulce pâine pe vatra partidului). Spectacole: circ în sticla cu lapte, în brațele mamei, în cureaua tatei lată de două degete, în rugăciune. Circ în numele fricii de a gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pretext, spre apune în evidență, prin ricoșeu și confuzii voite, alte idei. Așa, Leo Strauss, autorul unei cărți bizare, Gînduri despre Machiavelli, predînd un curs special la Universitatea din Chicago, îi reproșa gînditorului renascentist un anume ateism pe motivul că biblia lui a fost Titus Livius și nu Biblia, iar poporul ales, romanii, scoțîndu-l anti iudeo-creștin. Cum romanii? se întreabă el. Cu aceste false ipoteze, autorul american "cu mult talent, citește în Machiavelli ceea ce nu se găsește în cărțile lui"9
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
confuzii voite, alte idei. Așa, Leo Strauss, autorul unei cărți bizare, Gînduri despre Machiavelli, predînd un curs special la Universitatea din Chicago, îi reproșa gînditorului renascentist un anume ateism pe motivul că biblia lui a fost Titus Livius și nu Biblia, iar poporul ales, romanii, scoțîndu-l anti iudeo-creștin. Cum romanii? se întreabă el. Cu aceste false ipoteze, autorul american "cu mult talent, citește în Machiavelli ceea ce nu se găsește în cărțile lui"9. Mai mult decît toți marii vizionari, Machiavelli a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe niște vase de lemn rudimentare - făurite parcă-n răspărul navigației, aproape cubice -, botezate de cei ce le vedeau legă nîndu se și plutind În jos pe Dunăre „lădoaiele din Ulm“, după numele portului de Îmbarcare. Purtau asupra lor o Biblie masivă, legată În scoarțe de lemn, cu o cruce de fier pe coperta din față și cu interiorul ambelor scoarțe potrivit de neted, ca stăpînul familiei să poată Încrusta În scris cele mai Însemnate evenimente. Duceau totodată cu ei fidelitatea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În capitolul 4, după consumarea încercărilor, el notează: „și după ce și-a isprăvit (syntelesas) toate încercările (panta peirasmon), diavolul s-a îndepărtat (exact: «a stat departe de El») până la momentul potrivit (achri kairou)”. Traducerile românești consultate (Noul Testament de la Bălgrad, 1648, Biblia de la 1688, Biblia sinodală, Cornilescu, Anania) propun un calc incomprehensibil: „până la o vreme”. Textul grecesc spune totuși un lucru limpede: că diavolul s-a retras din fața lui Isus fără să se recunoască biruit și că va reveni „la momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după consumarea încercărilor, el notează: „și după ce și-a isprăvit (syntelesas) toate încercările (panta peirasmon), diavolul s-a îndepărtat (exact: «a stat departe de El») până la momentul potrivit (achri kairou)”. Traducerile românești consultate (Noul Testament de la Bălgrad, 1648, Biblia de la 1688, Biblia sinodală, Cornilescu, Anania) propun un calc incomprehensibil: „până la o vreme”. Textul grecesc spune totuși un lucru limpede: că diavolul s-a retras din fața lui Isus fără să se recunoască biruit și că va reveni „la momentul potrivit”. Ei bine, Luca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un pseudo-mântuitor, un impostor. Prin urmare, nu mai avem de-a face cu o trădare, ci pur și simplu cu eliminarea adversarului „bunului Dumnezeu” gnostic. Exegeza gnosticilor utilizează, după cum se știe, provocarea și paradoxul. Ea reabilitează principalele personaje negative ale Bibliei, plecând de la principiul axiomatic că versiunea oficială reprezintă, de fapt, o scriere ideologică inspirată de acel Demiurg Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat, la care, desigur, se închină doar ei, gnosticii. Astfel, șarpele, Cain, Iuda etc. devin simboluri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
informațiilor sale. În al doilea rând, el nu prezintă conținutul Evangheliei lui Iuda, pe care mă îndoiesc că o cunoștea de la sursă, ci se mulțumește să descrie, în linii generale, o sectă gnostică având simpatii declarate pentru personajele negre ale Bibliei canonice. Kasser și echipa lui cunoșteau textele celor doi ereziologi creștini și au pornit la descifrarea Evangheliei lui Iuda cu informațiile lor în minte. Cred că acesta e principalul motiv pentru care ei forțează pe alocuri traducerea, încercând să o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci în primul rând de dioptrii din partea unei instituții care și-a impus multă vreme monopolul asupra Sfântului Duh, asupra Bibliei, asupra Tradiției și așa mai departe. Sfântul Duh se plimbă unde vrea și necontrolat de nimeni, iar Biblia și Tradiția trebuie respectate și cercetate în litera și spiritul lor dintâi, cât mai aproape de surse, nu în litera moartă a dogmatismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de tactică, ci în primul rând de dioptrii din partea unei instituții care și-a impus multă vreme monopolul asupra Sfântului Duh, asupra Bibliei, asupra Tradiției și așa mai departe. Sfântul Duh se plimbă unde vrea și necontrolat de nimeni, iar Biblia și Tradiția trebuie respectate și cercetate în litera și spiritul lor dintâi, cât mai aproape de surse, nu în litera moartă a dogmatismului politicianist. Nu cred să existe aici de față persoane care să contrazică aceste afirmații de strict bun-simț. Așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe muntele Sinai tablele Legii din gura lui Iahve. În Cartea jubileelor (numită și Geneza amănunțită), scriere considerată canonică de către Biserica etiopiană, Moise beneficiază de ajutorul unui înger-scrib, care așterne pe tablele respective tainele dezvăluite de Dumnezeu. Caracterul inspirat al Bibliei implică și caracterul ei apocaliptic: autorii primesc revelații, au acces direct la misterele divine. Se poate așadar vorbi, fără a cădea în păcatul paradoxului gratuit, despre o „marcă apocaliptică” implicită a întregii Scripturi. Genul literar apare însă abia în secolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
patriarhului unele trăsături ale legendei lui Iov. Trebuie așadar să presupunem că Testamentul lui Abraham a văzut lumina zilei puțin timp după Testamentul lui Iov, adică fie în primul secol î.Hr., fie în primul secol d.Hr.112. * Fragmentul din Biblie care a iscat numeroase interpretări, ducând la constituirea unui adevărat ciclu abrahamic, este următorul: „După aceea i-a zis Domnul șlui Abrahamț: Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
credincioși sfințeniei părinților lor și strămoșului lor comun, fără a se murdări cu răutățile și ticăloșiile neamului celui rău, care păstra în el sămânța necredinței” (Conl. 8,21); de aici și numele de „îngeri ai Domnului” (angeli Dei) pe care Biblia îl dă reprezentanților lui. Dimpotrivă, „fiii lui Cain” sunt numiți „fii ai oamenilor” (filii hominum). „Această fericită și sfântă despărțire a durat printre ei până când fiii lui Seth ș...ț văzându-le pe fiicele celor născuți din sângele lui Cain
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vor fi abordate într-o ordine strict cronologică. Mitul în scrierile intertestamentare Așa cum a arătat deja M. Delcor 148, Geneza 6,1-4 nu conține nici o aluzie la cădere și cu atât mai puțin la pedepsirea „fiilor lui Dumnezeu”. Pasajul din Biblie ar fi avut ca scop să explice originea uriașilor, care au fost niște eroi faimoși (avem de-a face așadar cu personaje întru totul pozitive), și de a arăta că „prezența răului în lume are ca origine o rupere a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Încheiem ancheta cu o scurtă incursiune în opera lui Augustin. Episcopul Hipponei vorbește despre Geneza 6, 1-4, în Despre Heptateuh (quaest. 3)169 și în cartea 15 a lucrării De Civitate Dei170. El cunoaște cele trei forme propuse de versiunile Bibliei, respectiv „îngeri”, „fii ai lui Dumnezeu” și „fii ai zeilor”, dar, spre deosebire de Philon, se arată favorabil celei de-a doua forme. Interpretarea sa are meritul de a împrospăta un pic subiectul, înscriindu-se totuși într-o tradiție deja bine stabilită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
perfide ale „fiicelor oamenilor”. (traducere din limba franceză de Mihai Ungurean) 7. Traducerea Septuagintei în româneștetc "7. Traducerea Septuagintei în românește" Textul de față172 este rodul întârziat al câtorva ani de mirări și nedumeriri legate de versiunile românești recente ale Bibliei. Traducând din scrierile Părinților Bisericii, am constatat că, adesea, atunci când aceștia trimiteau la pasaje din Vechiul Testament, Biblia ortodoxă sinodală nu putea fi utilizată. Nu este vorba numai despre infidelitatea traducerii (prezentă și ea), ci despre un viciu de viziune și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Traducerea Septuagintei în românește" Textul de față172 este rodul întârziat al câtorva ani de mirări și nedumeriri legate de versiunile românești recente ale Bibliei. Traducând din scrierile Părinților Bisericii, am constatat că, adesea, atunci când aceștia trimiteau la pasaje din Vechiul Testament, Biblia ortodoxă sinodală nu putea fi utilizată. Nu este vorba numai despre infidelitatea traducerii (prezentă și ea), ci despre un viciu de viziune și metodă. Voi lua aici în discuție Biblia apărută în 1982, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
constatat că, adesea, atunci când aceștia trimiteau la pasaje din Vechiul Testament, Biblia ortodoxă sinodală nu putea fi utilizată. Nu este vorba numai despre infidelitatea traducerii (prezentă și ea), ci despre un viciu de viziune și metodă. Voi lua aici în discuție Biblia apărută în 1982, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dar care, citez din sumara prefață, „reproduce întocmai textul Vechiului Testament din ediția apărută în 1975 ș...ț. La baza ultimelor trei ediții ale Sfintei Scripturi, inclusiv cea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1982, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dar care, citez din sumara prefață, „reproduce întocmai textul Vechiului Testament din ediția apărută în 1975 ș...ț. La baza ultimelor trei ediții ale Sfintei Scripturi, inclusiv cea de față, stă Biblia din 1936, tradusă de Gala Galaction, Vasile Radu și episcopul de atunci, Nicodim Munteanu”. Într-o scurtă secțiune finală, voi face câteva remarci și despre ultima diortosire, datorată Î.P.S. Bartolomeu Anania, apărută în 2001. Viciu de metodă Care este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tradusă de Gala Galaction, Vasile Radu și episcopul de atunci, Nicodim Munteanu”. Într-o scurtă secțiune finală, voi face câteva remarci și despre ultima diortosire, datorată Î.P.S. Bartolomeu Anania, apărută în 2001. Viciu de metodă Care este metoda traducătorilor Bibliei sinodale, din 1936 până astăzi? Aș numi-o „metoda amestecului surselor”. În prefața din care am citat adineauri se spune că traducerea Vechiului Testament s-a realizat „după textul Septuagintei, confruntat însă și cu textul original ebraic”. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
garanție a fidelității și originarității textului propus spre degustare credincioșilor ortodocși români. În ochii specialistului însă, această amestecare a textelor de bază nu numai că reprezintă un minus, dar constituie însăși sursa vicioasă care a produs efecte pe măsură. Pentru Biblia din 1936, patriarhul Miron Cristea a constituit o echipă „de zile mari”. L-a trimis pe Vasile Radu la Paris ca să învețe ebraica și a cooptat un scriitor-preot de cert talent și aleasă reputație Gala Galaction. Întreprinderea grupului ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și literatura profetică, atât de importantă în perioada de restriște a exilului babilonian. Ageu, Zaharia și Malachia formează ultima serie (în viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică, se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul (Torah), Profeții (Neviim), celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. se ajunge la recunoașterea de către toate comunitățile evreiești a unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ultima serie (în viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică, se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul (Torah), Profeții (Neviim), celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. se ajunge la recunoașterea de către toate comunitățile evreiești a unei structuri definitive a Sfintei Scripturi. Dar să revenim cu cinci secole în urmă! Evreii din diaspora, și mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]