2,324 matches
-
nici la boierul meu. Vrea trei părți și din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug și bici, înfășcat de ceafă, cine poftește. Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul și hrisoavele mele, scrise pe cojoc, și tu zdrențele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Ștefan? ? Nu scrie!... Scrie
TUDOR ARGHEZI de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353102_a_354431]
-
dar barba nu era mai mare de două degete, rară, fața aceea niciodată nu se întorcea să răspundă la salut, niciodată nu l-am auzit vorbind, doar trapul calului marca sonor trecerea... La oblâncul șeii vedeam năpârca, spaima tuturor, un bici lung de câțiva metri, din fâșii de piele argăsită de bou, gros cât mâna la mâner și cu venin și flăcări în vărf, crăpa cămașa ca hârtia și sărea sângele în mărgele roșii când erai atins de năpârcă! Femeile se
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
supusă și înspăimântată reacțiile și vorbele violente ale soțului ei. Slăbiciunea ei se observă la nivel fiziologic: „se tulbura, se roșea, se-ngălbenea”, „simte un junghi în piept”, „tresare la zgomotul fiecărei farfurii sparte de parcă ar arde-o cu un bici de foc” și la nivelul limbajului în care se reflectă deja începutul de tulburare nervoasă: „Care jachetă? întreabă ea aiurită ca de pe altă lume.”, „răspunse ea fără să mai știe ce spune”. Începe să își asume o vină pe care
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
zbenguie și să alerge de colo-acolo. În marșul lor victorios, vestitorii Primăverii intrară în pădure, unde le pieriră cântecul, când văzură ce dezastru făcuseră slujitorii Iernii. Mulțime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
Mulțime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
meargă bine, era Mutul. Un personaj misterios a cărei față n-o puteai nicicum vedea. Mutul avea un „falus” din lemn cu care amenința pe toată lumea și era astfel îmbrăcat, încât stârnea râsul asistenței. În plus, mai avea și un bici împletit cu cordele colorate cu care amenința pe toată lumea. Alerga după femei și după copiii care trăgeau de hainele lui ... Într-un cuvânt, stârnea râsul, contribuind la partea comică a spectacolului. Stegarul purta un steag din alun, împodobit din belșug
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
trădat... EL ce gândurile știe, celor ce-I aduc Slăvirea Știa că aceeași oameni, ÎI vor cere : "Răstignirea !" Acuzat fiind de hulă, față de TATĂL Ceresc I-au dat coroana spinoasă și veșmântul cel "Regesc..." "Treișnouă" lovituri, I-au administrat cu biciul Și crucea S-o care-n spate, Să-I fie mai greu supliciciul... L-au condus îndurerate, făr' să știe ce e frica Marii, Ioana, Salomeea, Maica Sa și Veronica... Și L-au Răstignit pe cruce...pironit fiind în cuie
CHRISTOS A ÎNVIAT ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354231_a_355560]
-
Autorului ,, C A L U L” Mai pune-mi căpăstrul și lasă-mă-n brazdă, Nu-mi trebuie băț la,,heirup”. . . Și lasă-mi mâncare mai multă la gazdă, Mai trag, până ștreangul îl rup!. Nu-mi trebuie hățuri, nici bici pe spinare, Nici ,,sfinți” ce din umbră, pândesc. Mi-e frică de TATĂL. . .și-a lui supărare, Cât puii mei scumpi, îi iubesc!. Iar când Maricica, iubita-mi soție, Iar pleacă, mă ia disperarea . Cu gândul acasă, îmi spun c-
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
îmi spun c-o să fie, Mai calmă și blândă-nserarea!. Aici, cît sunt singur și-i lungă cărarea, Chem îngerii mei păzitori Și nu mă usucă, decât depărtarea Și mutre urâte de ,,ciori”! Mai mult mă îndoaie, nu ,, ștreangul și biciul”, Ci lipsuri și chinuri din țară, Zbârlită mi-i coama, așa ca ariciul, Când oameni haini mă-nconjoară!. Mă rog, pentru voi, pentru Pace, Cât pot, din adânc mulțumesc! Dar știu că mai mult, nu pot face, Muncesc, pentru voi
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
gară pentru trenul către Constanța. După o asemenea experiență amară, nimic nu mă mai putea reține în acest oraș și odată ajuns acasă la țară, nu am mai vrut să plec înapoi, nici dacă mă omora tata în bătaie cu biciul. Cu nu știu ce alte aranjamente, tot printr-o rudă de-a mamei, actele mi-au fost transferate la liceul “Ana Ipătescu” din Constanța și așa am devenit elev al acestui liceu, amplasat în partea veche a orașului, doar la câteva sute
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
al filosofului Dionysos și dascălul eternei reîntoarceri.( F.Nietzsche,Werke,Band VII,p.14.). În timp ce demolează pe Socrate,acest despotic logician care destramă înțelepciunea instinctivă, ușe unică prin care filosofia greacă de până la Nietzsche privise lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheațăsub veghea nemiloasă a rațiunii.” Dialectica optimistă„ a lui Socrate distruge muzica tragediei.Combătându-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonică, predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
stau în prag deși-s tot mai departe Ca azi, ca ieri, ca mâine, ca oricând Un munte de uitare ne desparte Și nopțile de-Ajun le trec plângând. Și totuși, când se-aude zurgălăii Și tineri trec voioși din bici pocnind Mă uit la mine-n gând și văd flăcăii Și între ei, pe tine colindând. Referință Bibliografică: COLINDUL MEU N-AJUNGE.... / Delia Stăniloiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
COLINDUL MEU N-AJUNGE.... de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357078_a_358407]
-
da a continua drumul lor spre libertate. Evreii încep să strige, să se neliniștească, să regrete chiar și faptul că sunt în libertate. Acuzându-l pe Moise, spunând că le era mai bine în Egipt, acolo cu spinările inconvoiate sub biciul egiptenilor. Uitând că Moise era doar un om că și ei cu o singura diferență. El are credință că într-o situație de criză Dumnezeu poate aduce izbăvirea. Evreii plini de necredința și neputința de pe malul mării roșii ne reprezintă
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
pe mine, sau alt descântec, de data aceasta pentru soacra mare: Bucură-te soacră mare / Că-ți aduci scărpinătoare / Și unde te-o scărpina / Șapte ani nu te-o mânca. Nimic din ce se întâmpla în sat nu scăpa de biciul vorbelor aparținând rapsozilor populari ai comunității; bunăoară, nea Mitică își amintește cum au descântat la o nuntă femeile din sat când un băiat de țigan a luat de soție o fată de român: Celuit-a, celuit / Un fecior de corturar
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Cănuță- om- sucit, orice politician este un Păcală, orice slujbaș al Statului este un Tândală și fiecare cetățean de rând este Jumătate-de om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop.Trăim, din păcate, într-o perpetuă fabulă, unde toate sunt de-a-ndoaselea, invers, aiurea. Permanent simțim, din păcate, biciul paradoxului pe spinare. Facem ce nu facem, și avem ce nu trebuie, dar nu avem ce ne trebuie.La noi, orice soluție este o nouă involuție.O țară aproape rotundă este condusă,iar și iar din păcate, din groapă în
DIN PĂCATE de JANET NICĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357208_a_358537]
-
cuvântul. De fapt citim o mini-odisee, în care rătăcesc sufletele unor români. Dar o lume nu chiar fascinantă ci doar provocatoare de conflicte. Autorul descoperă OAMENI și se aprofundează în ei. Printre marile adevăruri dogmatice. El își alintă personajele cu biciul condeiului și ni-i aduce sub priviri ca pe niște sfinți în care ne recunoaștem. De fapt scriitorul mulează în manieră personală, irezistibile tradiții de comportament al rătăcirilor de sine. Că numai meteahna scrisului poate să ne întoarcă în amonte
O HALIMA... DAR MAI MODERNĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357196_a_358525]
-
obicei, eu îi speriam pe toți. Nu voiam să vadă primul meu moment de slăbiciune. Așa că, am dat din cap, ceea ce însemna: așa și așa. Era cel mai bun răspuns. -Vezi curtea asta? mi-a arătat-o el cu vârful biciului. -Asta este casa popii, cine nu o cunoaște? i-am răspuns printre dinți, pentru că îi găsisem întrebarea prea naivă pentru vârsta mea. Tataie nu s-a lăsat păgubaș în fața indiferenței mele și a continuat cu și mai mult curaj: -Dacă
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de ham pe „Fetița”, până în drum. A tras porțile nervos în urma noastră, înjurându-le pentru că se împiedicau și s-a urcat lângă mine. Tăceam amândoi și ne legănam în galopul calului. Din când în când, îi trăgea Fetiței câte un bici pe spate. Când ridica biciul, întorceam capul. Înainte să ieșim din sat, am țipat la el printre lacrimi. -Tataie, ai să o omori și o vom pierde și pe ea cum am pierdut berzele! Tataie a lăsat biciul în jos
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
drum. A tras porțile nervos în urma noastră, înjurându-le pentru că se împiedicau și s-a urcat lângă mine. Tăceam amândoi și ne legănam în galopul calului. Din când în când, îi trăgea Fetiței câte un bici pe spate. Când ridica biciul, întorceam capul. Înainte să ieșim din sat, am țipat la el printre lacrimi. -Tataie, ai să o omori și o vom pierde și pe ea cum am pierdut berzele! Tataie a lăsat biciul în jos și după ce și-a împins
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
câte un bici pe spate. Când ridica biciul, întorceam capul. Înainte să ieșim din sat, am țipat la el printre lacrimi. -Tataie, ai să o omori și o vom pierde și pe ea cum am pierdut berzele! Tataie a lăsat biciul în jos și după ce și-a împins pălăria spre ceafă, puțin rușinat, cu o voce care nu ar fi fost a lui mi-a zis: -Lasă să o bat eu că or să mi-o ia! -Cine ți-o ia
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
După ce m-am gândit puțin am privit cu milă la „Fetița” și am întrebat: -Păi dacă zici că ți-o iau, tu o mai bați? Or să o bată străinii destul! Tataie a oftat și a lăsat în jos și biciul, dar și privirea. Mă gândeam la „Fetița” noastră. În ochii mei era cea mai frumoasă iapă din sat: neagră, cu două pete mari albe ca zăpada, una în vârful frunții, între urechi și alta sub gât. Când îl auzea pe
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]