1,128 matches
-
intenționat. Creierul ei scoase un bâzâit înăbușit. — Ce vrei să spui, Markie? Nu-mi zice așa. Știi ce te întreb. Oi fi încercat să-mi fac felu’? Stomacul i se strânse. Clătină din cap atât de tare încât părul îi biciui fața. El o privi atent, asigurându-se că nu-l înșală. —Ești sigură? Ești sută la sută sigură? N-am zis nimic înainte? Eram cumva deprimat? Pentru că uite ce cred eu. Era ceva pe drum, în fața mea. Țin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o cheie articulată de 90 cm. Când realiză cine era, strigă prin placajul subțire: —Pleacă. Nu ești bine-venit aici. —Schluter, frate, deschide ușa. E-o vreme de câine afară. Erau minus șase grade și o vizibilitate de trei metri. Vântul biciuia zăpada uscată și fină într-o vijelie albă. Rupp tremura, ceea ce nu făcu decât să-l convingă pe Mark că era o capacană. Pe Rupp nu-l îngheța nimic, niciodată. Avem de lămurit niște treburi, moșule. Lasă-mă să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
facă un copil - nu să-l aibă, să-l facă, căci un copil se face timp de nouă luni, nu vine de undeva gata făcut, ca un cadou, iar acest făcut de nouă luni se petrece exclusiv în corpul doamnei, biciuindu-l și producându-i daune. Povestea cu barza, așa naivă cum e, ne-a marcat, pe undeva credem că e de ajuns să ne iubim și o pasăre mare și albă ne va aduce fructul iubirii într-un coș cu
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
non-timpul unei sarcini. Acestui timp și non-timp mă abandonez fără regret. Nu mă opun stării de rău-bine, nici gustului metalic din gură și uneori din creier. Îmi feresc burta de soarele prea puternic și, ghemuită, ascult burta și mistralul care biciuiește încăpățânat plaja. Nu scriu, pentru că trebuie să hrănesc altceva. Și nu doar cu mâncare, ci și cu emoții și senzații. Care vin în stoluri, în roiuri, agățându-mă din toate părțile și târându-mă între văzut și nevăzut, învârtejindu-mă
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
veșnic și pe care niciodată nu l-am atins - siguranța, liniștea după care au tînjit inimile noastre prea Împovărate - oare n-ai pus tu capăt, În locuința ta Întunecată, la tot ceea ce a Însemnat căutarea și neodihna care ne-au biciuit neîncetat? MÎndră Moarte, mîndră Moarte, nu pentru măreția ce-ai adăugat-o măreției regilor, nici pentru demnitatea ce-ai impus-o asupra demnității oamenilor celebri, nici pentru vraja ultimelor cuvinte rostite de buzele geniilor, ci pentru că ne dăruiești atîta glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș a biciuit prostia, josnicia și corupția din viața oamenilor ca mușcătura de scorpion a celei mai crunte alegorii ce s-a scris vreodată; Iar a fi pigmeu Într-o lume de pigmei este cu totul altceva. Căci atunci cînd toți avem dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
goană pe drum pe doi cai furați, fugeau mîncînd pămîntul de parcă-i fugărea tot iadul... da, totul mi-e la fel de limpede În minte acum ca și atunci, și cum arătau... doi soldați zdrențăroși, plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai țipau și zbierau oamenii că vin yankeii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spune anume că Boerebiste a restatornicit puterile poporului său prin disciplină, cumpătare și activitate așa că în puțini ani au constituit o vastă împărăție.» Poetul latin Horatius arată în una din odele sale pe femeile dace ca modele, pentru a putea biciui pe cele romane. El cântă: „Trăiesc și Geții cei aspri ce cresc a Cererei daruri Pe neîmpărțite ogoare; iar munca lor e împărțită Astfel că unii înlocuie pe alții la finele anului. Acolo muma păzește pe nevinovata copilă; Iar neînzestrată
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
zece minute se scurseseră, își șterse fruntea umedă și insistă. - Ce crezi despre acuzațiile lui Jurig împotriva prezicătorilor? Ea ridică din umeri, indiferentă. - Cred că sunt exacte. Îmi amintesc că un servitor stupid mi-a răspuns obraznic și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de el. Se auzi un muget ofensat din cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
doar limonadă. Ei bine, eu îi ador, zise Libby curajoasă. Cred că sînt încîntători. Iar senatorul Sennacherib bea whisky cu litrul. — Ce nu suport e aerul nesuferit de superioritate al lui Multan, observă Odin. Știu că i-am vîndut și biciuit strămoșii, ceea ce demonstrează că sîntem răi, dar nu demonstrează că el e prea bun. — Ăla e Multan? întrebă Lanark. Negrii coborîseră la etajul inferior și stăteau la unul dintre bufeturi. — Scuzați-mă o clipă, spuse Lanark. Trecu repede printre celălalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mele se încheiau în preajma vreunui loc încărcat de vestigii sau pe fundul vreunei cariere de nisip părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam ca pe paginile unei cărți, erau și oase vechi. Iarna, pe șosele pustii, vântul îmi biciuia obrajii, vrăbiile aproape înghețate mă însoțeau cu țipete de spaimă, vâram câteva dintre ele sub palton, stăteau cuminți acolo până se încălzeau, apoi își reluau zborul și zarva, lăsând altora locul. Așa se face că, pe când locuiam la Maria, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zece minute se scurseseră, își șterse fruntea umedă și insistă. - Ce crezi despre acuzațiile lui Jurig împotriva prezicătorilor? Ea ridică din umeri, indiferentă. - Cred că sunt exacte. Îmi amintesc că un servitor stupid mi-a răspuns obraznic și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de el. Se auzi un muget ofensat din cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era altceva: era o neliniște secetoasă, care o ardea din rărunchi. Un vertij în creier, fiindcă nu mai gândea. Sebas devenise chemarea nechibzuită care o umplea dimineața, când se trezea, până când adormea din nou. Alerga, pur și simplu asta făcea, biciuia secundele, orele ca să-l vadă, atât, fiindcă altceva nu putea decât să se înfigă cu umărul sub clavicula lui, pe bancheta din spate a unui taxi. O oră din zi, poate două. O zărire, o undă sub febra închipuirii. Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de unde am rămas și aș vrea să ții minte, doamnă Jahed, că orice îți amintești poate fi important și ne poate da o soluție. Între timp, veneau știri îngrijorătoare de peste tot: pe Marzieh Vafamehr, o actriță foarte îndrăgită, tocmai o biciuiseră de optzeci de ori pentru rolul din „Teheranul meu, de vânzare“, o producție persano-australiană, vehement criticată în cercurile conservatoare. Filmul fusese interzis în Iran, dar în campus studenții îl proiectau peste tot, iar copiile circulau repede, din mână în mână
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu un judecător al districtului Teheran și un veghetor al moralității. După execuția Shahlei Jahed, aștepta să fie împușcată, de aceea, când, cu noaptea în cap, o înghesuiră într-o dubă, îi mai licări o speranță: „Poate doar mă vor biciui până la leșin și mă vor întoarce la carceră“. Ce nu i se spusese era că făcuseră groapa cu o seară în urmă și-anunțaseră lumea să vină în piață: Ghazal era avocată, era mai primejdioasă ca o leoaică, ea îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceva nelămurit, o indispoziție de ordin fizic îl irita. Ridică brusc storurile. O lumină rece de dimineață cu ger și soare năvăli în încăpere scormonind toate ungherele. Grigore Popa își duse mâna la ochi: ― Tinere, dacă simți nevoia să-ți biciuiești nervii... Sculptorul avu un gest de nerăbdare: ― Nu suport becul când afară e ziuă. Clar? Își privi ceasul: Poate că ar trebui să anunțăm Miliția. E aproape 9, 30. Ne vor întreba de ce am așteptat atât. Valerica Scurtu tresări. Privea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
împotrivi reunirii identităților lor separate. Abia aștepta să termine de citit scrisoarea lui Gil. În schimb însă din nou textul se estompă, ochii i se împăienjeniră. Hedrock-Neelan clipi de mai multe ori și apoi tresări violent cînd fața îi fu biciuită de granule fine de nisip fierbinte. Văzu că nu se mai află în Arsenal și că nu mai e nici o urmă a orașului-fantomă. Se răsuci într-un spasm al reacției musculare și băgă de seamă că se află culcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
două persoane în civil care după accent ni se păreau evrei. Trebuia să-i însoțim de frică să nu ne ia caii și căruța, eu având un cal mai bătrân trăgeam nădejde că nu va rezista până la Roman, îl mai biciuiam spre bucuria rușilor care ziceau mereu ,,Harașo, davai’’ , iar spre disperarea mea, calul tot mai rezista și iată-ne ajunși lângă Roman. La barieră au luat altă căruță observând totuși că, caii erau oboșiți. La întoarcere spre casă neam oprit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
l-au dus la judecată, iar romanii l-au condamnat la moarte. Ca urmare, toți oamenii sunt responsabili de moartea sa, pentru că toți sunt părtași la răul existent în lume. După condamnarea sa de către guvernatorul roman Pilat, Isus a fost biciuit și batjocorit. A trebuit să-și ducă singur crucea până la locul execuției. Răstignirea constituia condamnarea la moarte cea mai rușinoasă și atroce, pe care o cunoșteau romanii. După moartea sa pe cruce, conform ritului ebraic, Isus a fost depus într-
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ar fi putut să spună când anume apăruse ea în clădire, dar părea limpede că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbînta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încîlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lume, eliberați în sfârșit de oraș și de ciumă. Rieux s-a oprit cel dintâi și s-au întors alene, până într-un moment când au intrat într-un curent înghețat. Fără să zică nimic, și-au grăbit amândoi mișcările, biciuiți de această surpriză a mării. După ce s-au îmbrăcat, au pornit înapoi fără să fi rostit un cuvânt. Dar inimile lor băteau la fel și amintirea acestei nopți le era plăcută. Când au zărit de departe santinela ciumei, Rieux știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu tranzistor de câte ori Myrna începea unul dintre bocetele ei lugubre. Deși negrii au încercat să o ignore, albii i-au arătat mult interes. Bandele de sărăntoci și de țărani au gonit-o din sate, i-au tăiat anvelopele și au biciuit-o puțin peste brațe. A fost urmărită cu copoii, amenințată să fie împunsă de vite, mușcată de câini polițiști, ciuruită ușor cu alice. Totul i-a făcut o plăcere nebună și mi-a arătat mândră (și, aș zice, destul de sugestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
strigă furios Ignatius, în timp ce George dispărea în mulțimea de pietoni. Nu se găsește nimeni cu destul bun-simț care să-l prindă pe delincventul ăsta minor? Ce gură spurcată! Nu știe ce-i respectul. Lepădătura asta mică ar merita să fie biciuită până la leșin. O femeie din grupul format în jurul crenvurștiului mobil exclamă: — Groaznic! De unde-i scot oare pe vânzătorii ăștia de crenvurști? — Golani! Toți sunt niște golani, îi răspunse cineva. — Vinu-i de vină. Se dau în vânt după vin, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
E bine. Gândurile doamnei Reilly zburară îndărăt în Constantinopole Street unde îl lăsase pe Ignatius scriind la el în cameră și mormăind ceva despre Myrna Minkoff. Prin ușă, doamna Reilly îl auzise pe Ignatius spunând cu voce tare: „Ar trebui biciuită până cade la pământ!“ Urmă o lungă tăcere, întreruptă doar de zgomotul violent pe care îl făcea doamna Reilly sorbind din pahar. — Vrei niște cartofi crocanți? întrebă în cele din urmă doamna Reilly, deoarece constatase că tăcerea o făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în piscina hotelului în care locuiau. — Dumnezeule mare! Porcăria asta poate fi numită comedie? întrebă Ignatius întunericul. Nu mi-a venit să râd nici măcar o dată. Nu-mi cred ochilor că se poate vedea o asemenea murdărie fadă. Femeia ar trebui biciuită până la sânge. Ne subminează civilizația. Este un agent comunist chinez trimis să ne distrugă. Vă rog! Nu e nimeni aici cu un pic de decență, ca să meargă la panoul cu siguranțe? Sute de oameni sunt demoralizați văzând filmul acesta. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]