1,685 matches
-
acest lucru pentru că nu știm niciodată cum reacționează aceștia la încercările noastre de a-i mângâia. La grădiniță educatoarea își primea copiii cu zâmbetul pe buze, cu priviri mângâietoare și cu câte o vorbă bună pentru fiecare. Atitudinea ei blândă, binevoitoare și caldă constituia sursa tonusului pozitiv cu care copiii își începeau ziua de școală. Mălina o iubea și se lipea de ea ca de maică-sa, nu-i ieșea din cuvânt și cerințele Doamnei erau legi pentru ea. Orice încercare
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nu putea prezice nici unul din lucrurile obișnuite - durata vieții, căsătoria, averea. Modelele începeau să se formeze, pentru ca imediat să se estompeze, când trecea la un alt aspect al conjuncției. Planetele treceau prin casele destinului, oscilând între aspectele defavorizante și cele binevoitoare. Se alcătuiau mănunchiuri de posibilități, pentru ca mai apoi să se destrame. Niciodată nu fusese într-o asemenea stare de confuzie în timpul vreunei interpretări. Poate că (deși nu era prea sigur de asta) exista o cale prin acest haos. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din vechime ai Chinei a prezis că «aceasta va fi distrusă de către o femeie». Profeția e pe cale să se împlinească.“ Dr. George Ernest Morrison, corespondentul din China al ziarului londonez Times între 1892-1912 „[Tzu Hsi] s-a arătat a fi binevoitoare și chibzuită. Caracterul său a fost fără cusur.“ Charles Denby, trimisul american în China, 1898 „Era o maestră a răului pur și a intrigii.“ Manual chinez (tipărit în perioada 1949-1991) Prolog Adevărul e că nu am fost niciodată maestră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
grădina imperială nu sună la fel ca aceia din Wuhu, care cântau melodii scurte, cu trei bătăi între fiecare interval. Greierii imperiali cântă fără odihnă. An-te-hai îmi spune că au fost crescuți de concubinele bătrâne care locuiesc în Palatul Seninătății Binevoitoare. Când afară e cald, greierii încep să cânte de cum se lasă întunericul. Mii de astfel de insecte trăiesc în yoo-hoo-loos - tărtăcuțe în formă de sticlă făcute de concubine. Anotimpul furtunilor începe devreme anul acesta și florile sunt scuturate. Petale albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dimineața, pentru ca apoi să dau totul jos seara. Îl aștept pe Majestatea Sa și nu fac nimic altceva. Sunetul greierilor devine din ce în ce mai trist în urechile mele. Încerc să nu mă gândesc la familia mea. An-te-hai a mers la Palatul Seninătății Binevoitoare și s-a întors cu un coș de yoo-hoo-loos minunat sculptate. Vrea să îmi arate cum să cultiv și să sculptez tărtăcuțele. Promite că asta o să-mi alunge singurătatea, așa cum o face pentru multe alte concubine. Tărtăcuța, subliniează el, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai: modelele și culorile lor sunt bogate și complexe. Motivul primăverii e folosit în mod repetat. Mă mișcă în chip deosebit unul care reprezintă copii ce se joacă într-un copac. După cină, An-te-hai mă duce să vizitez Palatul Seninătății Binevoitoare. Amândoi ducem în brațe tărtăcuțe. În loc să chemăm palanchinul, mergem pe jos, traversând mai multe grădini. Pe măsură ce ne apropiem de palat, se simte un miros puternic de tămâie, iar noi pășim prin nori de fum. Aud sunete de jale și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vârful dealului, mă simt copleșită de ideea că am fost binecuvântată de energia celestă. Am făcut dragoste cu Fiul Cerului. Mai mult, asta se întâmplă în continuare. În timp ce respir adânc aerul proaspăt, îmi atrage atenția acoperișul galben al Palatului Seninătății Binevoitoare. Îmi amintesc de concubinele în vârstă și de felul în care s-au holbat la mine ca niște vulturi înfometați. O poveste de-a lui An-te-hai nu vrea cu nici un chip să-mi iasă din minte: soarta unei concubine favorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înseamnă integru și cinstit. De afară e greu să-ți dai seama de adevărata dimensiune a clădirii: este mult mai mare decât mi-am imaginat-o eu. Construită în secolul al XV-lea, este situată în apropiere de Palatul Seninătății Binevoitoare, dar încă în perimetrul alcătuit de Poarta Justiției Imperiale, Poarta Vituții Glorioase și Poarta Norocului Păstrat. Aceasta din urmă duce la un grup de clădiri mari ce adăpostesc birourile imperiale. Locul este aproape și de sediul Marelui Consiliu, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încălzit grădina, răspândind parfumul florilor în tot locul, au început să sosească și oaspeții. Printre ei se află și concubinele în vârstă ale bunicului lui Tung Chih, Tao Kuang. Mi le amintesc bine pe aceste femei decrepite din Palatul Seninătății Binevoitoare. An-te-hai îmi zice: — Ar trebui să considerați prezența lor o onoare, doamnă. Ele se aventurează rareori în public, căci budiștii trebuie să cultive solitudinea. Doamnele sosesc în grupuri, îmbrăcate în bumbac subțire, de culoarea pământului. Cutiile lor de cadouri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
face să cadă. Roba îi este încheiată în neorânduială. Nu s-a bărbierit, și pe față pare că i-au crescut niște buruieni. Kuei Liang este chemat să vină în față. Înfățișarea lui mă neliniștește. Expresia lui obișnuită, calmă și binevoitoare, e înlocuită acum cu o stare de agitație exagerată. Pare să fi îmbătrânit mult. Spatele îi este încovoiat și nu pot să-i văd chipul. Prințul Kung a venit cu el. Umbrele întunecate de sub ochii lor îmi spun ca nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îl văd că schimbă iar culorile, imperturbabil. Iar eu aveam treabă și simțeam cum ceva nou, o agresivitate împinsă până la limite începea să-mi turbure.: mintea. Dar nu împotriva lui, ci a celuilalt, civilul, care dispăruse. ― Poftiți actele, zise milițianul binevoitor. ― Bine, zic, dar cine era ăla? Spuneți-mi cine e! ― Nu putem! ― De ce? ― Lucrează pentru noi... ― Benevol? Iar văd că tace, confirmând. ― Adică cum, zic, și n-am dreptul să știu cine, în numele miliției, mă oprește ca un imbecil pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un exasperat, iar pe acesta la Dobrina nimeni nu-l întruchipa. Bănuielile îmi fură confirmate cînd, legănîndu-și șoldurile de rinocer, primul secretar mă fixă cu o privire grobiană, nu lipsită însă de o înțelegere pe care chiar o puteam crede binevoitoare: „Te-am prins și pe tine dar, uite, deocamdată n-o să pățești nimic”. Pesemne știa cu cine are de a face. Pe fața lui cărnoasă, cu ochișori atît de vii încît îmi păru simpatică, se ivi un zîmbet. - Merge? - Merge
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pentru Întâia oară ciripitul vrăbiilor, iar lătratul potăilor costelive se prelungea În ecouri nefirești printre magaziile de tablă. Camioanele verzi se arătau de tot pașnice, așa cum zăceau tăcute pe platformă și Își Încălzeau străvechea tăblărie la acel soare pașnic și binevoitor. De soldați nu se sinchisea nimeni, În afară de bucătăreasă, care asuda deasupra oalei de ciorbă și a crătițoiului cu orez, În care azvârlise și câteva felii de slănină ce Începuse să râncezească. După câteva zile, pe Înserat, soldații sătui de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui. — Ieșiți în grădină? îl întrebă Ranmaru. Nobunaga se oprise pe verandă, iar Ranmaru ieșise în grabă din odaia pajilor pentru a pune o pereche de sandale pe treaptă. Era plăcut să aibă în slujba lui un om atât de binevoitor și ager la spirit, își spuse Nobunaga; se obișnuise cu acest gen de solicitudine, cam de zece ani încoace. Nu, nu mă duc în grădină. Azi a fost foarte cald, nu-i așa? — Da, soarele ne-a pârjolit groaznic. — Caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începură dintr-o dată, să se agite. De ce spui asta, Niwa? Niwa îl cunoștea pe Katsuie de ani de zile și-l cunoștea bine. În consecință, îi vorbi pe un ton liniștitor: — Nu de supăra, Katsuie. Privindu-l cu o expresie binevoitoare, continuă: — Indiferent de tot ceea ce s-ar putea spune, nu Hideyoshi e cel care i-a plăcut cel mai mult stăpânului nostru? Iar când Seniorul Nobunaga a pierit de moartea sa prematură, Hideyoshi a fost cel care s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a se asigura că avea să călătorească în condiții confortabile înapoi spre Castelul Nagahama. Katsutoyo avea unul dintre cele mai înalte ranguri în clanul Shibata, dar era ținut la distanță de Katsuie și privit de sus de restul clanului. Tratamentul binevoitor al lui Hideyoshi declanșase o schimbare în atitudinea lui Katsutoyo față de inamicul tatălui său adoptiv. Timp de aproape o jumătate de lună după ce se despărțise de Inuchiyo și apoi de Katsutoyo, Hideyoshi nu păru să se ocupe de construcția castelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
citească tăcut, neluând în seamă focurile de armă din depărtare. Cu cinci ani mai tânăr decât Hideyoshi, Ieyasu împlinea în anul acela patruzeci și patru de ani, fiind un general în floarea vârstei. Înfățișarea lui era atât de blajină și binevoitoare - cu o piele atât de palidă și carnea așa de moale - încât cine-l vedea s-ar fi putut îndoi că trecuse prin toate situații limită și că purtase bătălii în care își însuflețise trupele fără nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Komaki - o acțiune care, temporar, zguduise întreaga națiune. Nobuo veni la Okazaki în ziua a paisprezecea, spre sfârșitul anului, și rămase până în cea de-a douăzeci și cincea. Ieyasu nu spuse nimic neplăcut. Timp de zece zile, îl întreținu pe acel om binevoitor al cărui viitor era atât de evident, apoi îl trimise înapoi acasă. Anul al unsprezecelea al lui Tensho se apropia de sfârșit. Despre acel an care trecuse, oamenii aveau păreri care mai de care mai diferite. Printre lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu modestele căsuțe înșirate pe pante costelive... sătuc uitat de lume și de Dumnezeu...”. Au fost anii unui adevărat „apostolat”. Dar la 1 septembrie 1952, i-a venit transferul la Bârlad - un nou început, în vremuri dificile, între oameni puțin binevoitori, fapt care îl determină să noteze: „Greu început!” Fusese numit profesor de română „la școala de băieți și fete de la Podul Pescăriei, pe aceleași locuri ale lui Take, Ianke și Cadâr”. Acum începe un alt episod din viața învățătorului Mânăstireanu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Domnului, Dumnezeului vostru, ca să stăpîniți această bună țară, și s-o lăsați de moștenire fiilor voștri după voi pe vecie. 9. Și tu, fiule Solomoane, cunoaște pe Dumnezeul tatălui tău, și slujește-I cu toată inima și cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile și pătrunde toate închipuirile și toate gîndurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda și El pe vecie. 10. Vezi acum că Domnul te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
nu te va părăsi, pînă se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului. 21. Iată, ai lîngă tine cetele preoților și Leviților pentru toată slujba Casei lui Dumnezeu; și iată că ai lîngă tine, pentru toată lucrarea, toți oamenii binevoitori și îndemînatici în tot felul de lucrări, și căpeteniile și tot poporul, supuși la toate poruncile tale." $29 1. Împăratul David a zis întregii adunări: "Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tînăr și plăpînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
și aleargă cu mine spre mal. Apa alerga în urma noastră. Când ajungem pe dig, își izbește buza înfuriată în mal. Moșul nu plecase. A băut în seara aceea o sticlă de vin pe care i-a dat-o un lucrător binevoitor. Îi curg lacrimi pe obraz și îmi șoptește ca pe o mare taină: -Ne-ai salvat... Cred că tocmai ți-ai regăsit umbra. De azi, apa o să te iubească pentru că aproape i ai devenit stăpână. Și moș Filip își trage ușor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în momentul în care intram în apartament, vreo doisprezece oameni urmau să mă sufoce cu îmbrățișări, sărutări și palme pe spinare, fără a mai pomeni izbucnirea de strigăte dezlănțuite și cântece. Eram atât de puțin pregătit pentru un asemenea atac binevoitor, încât era să-mi vărs mațele în urma șocului la care mi-a fost supus organismul. Petrecerea a durat până târziu în noapte și, la un moment dat, m-au convins să mă ridic în picioare și să țin un discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la piațè și s-o caut, Sè nu fi plecat oare astèzi la piațè?! Dar de ce nu m-a sunat sè mè anunțe? Sau se teme că nu cumva sè fim vèzuți împreunè?! nu se știe niciodatè cu ce cunoștințe binevoitoare te poti întâlni într-o piațè, care, curioase, întrebând, Cu cine erai sâmbètè la piațè? Un bèrbat tânèr! V-am vèzut împreunè! Cine era? Ea trebuind sè mintè, Un nepot! Un coleg de la Muzeul de Artè! L-am întâlnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o farsă. Atunci s-a ridicat marele senior, prietenul meu, și, cu o voce calmă, l-a asigurat pe general că porunca țarului va fi executată întocmai și în timpul prescris. După care, pe un ton bărbătesc și cu cea mai binevoitoare expresie, pentru că era o gazdă perfectă, s-a adresat invitaților săi. „Dar de ce atâta tristețe, iubiții mei? Doar ați venit aici ca să uitați de tristețea vremurilor în care trăim și de întâmplările amare la care asistăm neputincioși.” După care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]