765 matches
-
fețe ciudate și strigau Întruna „Țarule“ cu niște voci de parcă ar fi fost bolnavi; caii galopau pe ultima parte a liniei drepte și deodată ceva ca o săgeată galbenă cu cap de cal se desprinse din pluton chiar În lentila binoclului meu și toți Începură să urle „Țarule“, de parcă erau nebuni. Țarul galopa mai repede decât orice-am văzut În viața mea și-l ajunse pe Kircubbin, care alerga cât de repede poarte alerga un cal negru pe care jocheul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui taică-miu cu Gilford a fost una de 4 500 de metri cu obstacole, Într-o duminică ploioasă, la Auteuil, În Prix du Marat. Imediat după ce s-a dus spre linia de start, am șters-o În tribune cu binoclul nou pe care mi-l cumpărase tata, ca să-i văd. Startul se lua la capătul Îndepărtat al pistei și se produseră ceva Încurcături Înainte să pornească. O gloabă cu ochelari făcea agitație și se tot cabra pe-acolo și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cu un salt, porniră și se pierdură după niște copaci, iar gongul suna Întruna și obloanele de la ghișeele pentru pariuri se-nchiseră cu zgomot. Dumnezeule, eram așa de nervos că mi-era frică să mă uit, dar mi-am fixat binoclul pe locul În care trebuiau să apară din spatele copacilor și iată-i apărând și jacheta neagră era a treia și toți au plutit peste obstacol ca păsările. Apoi dispărură din nou și când apărură coborau dealul În galop și alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sigur s-au oprit în lizieră. Doar nu era să treacă dincolo, în câmp deschis cât vezi cu ochii. S-au ascuns în pădure. Se puteau îngropa și la sol dacă pofteau... S-ar putea să ai dreptate, Toaibă. Atunci, binoclul la ochi și să nu ți scape nici musca neobservată! Până una-alta, eu merg să stabilesc misiunile pentru grupele de sub comanda sergentului Cicoare. După ce am stabilit sarcinile fiecărei grupe pe timpul zilei și modul de comunicare, m-am retras mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe timpul zilei și modul de comunicare, m-am retras mai în spate, pentru a putea observa comportamentul fiecărui soldat. Toaibă și-a pus pușca mitralieră în dreapta, a ascuns explozibilul lângă rădăcina unui stejar și s-a întins pe burtă, cu binoclul la ochi... În timp ce eu îmi notam situația pe hartă, aud o pocnitură din degete a lui Toaibă - semnalul stabilit pentru comunicare. Privesc la el întrebător. Îmi face semn că în dreapta se întâmplă ceva. Pun binoclul la ochi și privesc în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a întins pe burtă, cu binoclul la ochi... În timp ce eu îmi notam situația pe hartă, aud o pocnitură din degete a lui Toaibă - semnalul stabilit pentru comunicare. Privesc la el întrebător. Îmi face semn că în dreapta se întâmplă ceva. Pun binoclul la ochi și privesc în direcția arătată. Un frunzar se mișcă din loc în loc... Aha! Acesta-i observatorul lor. Îi cam imprudent. S a dat de gol. Îi fac semn lui Toaibă că am băgat de seamă despre ce-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sergentului, va pleca urmând marginea lanului de porumb din fața lor și având ca punct de oprire fântâna cu cumpănă din față. Orice observă va comunica prin curier. După plecarea sergentului, locotenentul l-a făcut atent pe Toaibă: Toadere! Nu iei binoclul de la ochi decât atunci când cazi de oboseală. Locul ți-l va lua Trestie. Restul se odihnesc. Orice mișcare mi-o raportezi! Toaibă și-a ales un loc potrivit și, cu binoclul la ochi, a început să măture toată zona ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
l-a făcut atent pe Toaibă: Toadere! Nu iei binoclul de la ochi decât atunci când cazi de oboseală. Locul ți-l va lua Trestie. Restul se odihnesc. Orice mișcare mi-o raportezi! Toaibă și-a ales un loc potrivit și, cu binoclul la ochi, a început să măture toată zona ce o putea cuprinde, insistând asupra râpei de jos până sus. Clipele treceau cu mers de melc. O sclipire scurtă de pe creasta ponorâturii l-a pus în gardă: „Acolo este ceva. Din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zona ce o putea cuprinde, insistând asupra râpei de jos până sus. Clipele treceau cu mers de melc. O sclipire scurtă de pe creasta ponorâturii l-a pus în gardă: „Acolo este ceva. Din văzduh nu are ce străluci”. A fixat binoclul pe acea direcție, cu speranța reapariției țăndării de lumină reflectată. După un timp, o nouă scânteie a strălucit scurt, înțepându-i privirea. „Aista-i binoclu sau lunetă. Alta nu-i. Acolo-i un punct de observație al inamicului. Păi cred
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a pus în gardă: „Acolo este ceva. Din văzduh nu are ce străluci”. A fixat binoclul pe acea direcție, cu speranța reapariției țăndării de lumină reflectată. După un timp, o nouă scânteie a strălucit scurt, înțepându-i privirea. „Aista-i binoclu sau lunetă. Alta nu-i. Acolo-i un punct de observație al inamicului. Păi cred și eu. Îi convine dumnealui, de acolo de pe prepeleac, să supravegheze valea”. Domn’ locotenent, tare mă tem că acolo unde râpa îi mai înaltă șade
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu-i. Acolo-i un punct de observație al inamicului. Păi cred și eu. Îi convine dumnealui, de acolo de pe prepeleac, să supravegheze valea”. Domn’ locotenent, tare mă tem că acolo unde râpa îi mai înaltă șade unul cu un binoclu și se zgâiește la toată întinderea din vale. Bravo, Toadere! Mi-ai confirmat cele comunicate de maior. Acum, îndreaptă-ți atenția asupra grupului de arini de pe malul pârâului. Am înțeles. Toaibă și-a pus din nou binoclul la ochi și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
unul cu un binoclu și se zgâiește la toată întinderea din vale. Bravo, Toadere! Mi-ai confirmat cele comunicate de maior. Acum, îndreaptă-ți atenția asupra grupului de arini de pe malul pârâului. Am înțeles. Toaibă și-a pus din nou binoclul la ochi și, cu răbdare, a început să pieptene întinderea până la ariniș, insistând asupra malului pârâului. De la sergentul Cicoare nici un semn. „Poate că nu și-au ales prea bine locul de observație” - gândea locotenentul. Chiar în acel moment, frunzele lanului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
alb În mînă. Armata a nu știu cîta română capitula. În vreme ce ăilalți se omorau pentru onoare, demnitate și alte prostii cu o disperare dusă la absurd, românii, gata, pauză, piua. Semnînd un armistițiu separat cu rușii cînd au văzut prin binoclu că ăștia cîștigă. Ceea ce trimite direct la un reportaj realizat de-un oarecare post de televiziune despre veteranii români de război mondial. Strînși Într-un soi de cămin cultural undeva lîngă Buzău, cu priviri cataractice de baladă. Și reporterul pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trece un mort, mă Însuflețesc Întotdeauna cînd Îl văd cum trece, Îmi strig soția, să-l vadă și ea, automobilele claxonează, abia așteaptă un prilej de bucurie să arate că au claxon, la ferestre apar oameni fini, În maieuri, cu binocluri de infanterie, eu n-am binoclu și-ncerc să deslușesc cu mîna streașină la ochi chipul cu ochii-nchiși din dricul tras de cai Într-un swing de-nceput de secol New Orleans. E jazz funebru, iar nemăsurata mea jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd Îl văd cum trece, Îmi strig soția, să-l vadă și ea, automobilele claxonează, abia așteaptă un prilej de bucurie să arate că au claxon, la ferestre apar oameni fini, În maieuri, cu binocluri de infanterie, eu n-am binoclu și-ncerc să deslușesc cu mîna streașină la ochi chipul cu ochii-nchiși din dricul tras de cai Într-un swing de-nceput de secol New Orleans. E jazz funebru, iar nemăsurata mea jale c-a mai pierit un rrom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca alea? Cui dracu’ i-o fi venit ideea asta? — Unui tîmpit, Largo Caballero pe numele său, spuse un tip scund cu ochelari groși care stătea deja la masă cînd ne așezaserăm. Cum l-au lăsat să se uite prin binoclu, cum l-au făcut general. A lui e capodopera aia. Ne uitarăm amîndoi la el. Al Wagner, tanchistul, mă privi ridicînd din ceea ce obișnuiau să-i fie sprîncenele, Înainte să-i fie arse. Omulețul ne zîmbi. Dacă vorbește careva engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a făcut din nimic, știți? I-a zis că-i un Lenin al Spaniei și de atunci bietu’ om a Încercat mereu să-și merite renumele Ăsta, și cînd l-a lăsat și pe el cineva să se uite prin binoclu, s-a crezut deodată Clausewitz. — Ai mai spus asta, Îi răspunse Al cu răceală. Pe ce te bazezi? PĂi, acu’ trei zile, la ședința de cabinet, vorbea de strategii militare. Se discuta despre chestia asta de acum și Jesus Hernandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
l-am auzit eu. — Am vorbit cu el, continuă extremadurianul. Și el cu noi. În război, e Întotdeauna un semn rău cînd apar tipii Ăștia cu haine de piele și pistoale, ca și atunci cînd apar Ăia cu hărți și binocluri. Cu toate astea, credeam că l-au adus În vizită și toți cei care nu fuseseră la spital se bucurau să-l vadă și, așa cum ți-am zis, tocmai pregăteam cina și seara era călduroasă și senină. — Abia noaptea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acoperindu-le cu o pînză sau o cîrpă, apăru Autoritatea Însoțit de americancă. Ne auzise vorbind despre CĂmin la Club și venise să ne facă o vizită. Eu eram pe balcon, ghemuit Într-un colț și mă uitam cu un binoclu, un Zeiss mic pe care Îl puteai acoperi ca să nu se reflecte lumina. Atacul stătea să-nceapă - așteptam să apară avioanele și să-nceapă bombardamentul, care era un substitut al unei artilerii adecvate, Întrucît guvernul era În criză de artilerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a continua observația depindeau de cît de mult reușeam să nu atragem tiruri Înspre ceea ce părea o clădire părĂsită. Exact atunci intră Autoritatea-n cameră, Își trase un scaun și se așeză chiar În mijlocul balconului, cu casca de oțel și binoclul uriaș și tot ce mai trebuia. Camera era fixată pe o parte a balconului, camuflată la fel de bine ca o mitralieră. Eu stăteam În partea cealaltă, În umbră, invizibil pentru oricine ar fi fost pe dealul Ăla, atent să nu calc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
invizibil pentru oricine ar fi fost pe dealul Ăla, atent să nu calc o clipă pe porțiunile unde bătea soarele. Autoritatea stătea În plin soare În mijlocul balconului și, cu casca aia, părea șeful tuturor cartierelor generale din lume, iar lentilele binoclului sclipeau ca un heliograf. — Uite ce e, i-am spus. Noi trebuie să lucrăm aici. Cum stai tu acolo, lentilele Îți sclipesc În așa hal că oricine de pe deal te poate vedea. — Noo cre’ că-i frun pehicooool Înth-o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pehicooool Înth-o casă, spuse Autoritatea cu calm și demnitate. Dacă ai vînat vreodată capre de munte, știi foarte bine că dacă tu le vezi pe ele, și ele te pot vedea. Nu-i vezi bine pe oamenii de-acolo cu binoclul tău? Și ei au binocluri. — Noo cre’ că-i frun pehicooool Înth-o casă, repeta Autoritatea. Ueeee-s tancurile? — Acolo, i-am spus. Sub copaci. Cameramanii făceau tot felu’ de grimase și-și fluturau pumnii. MĂ duc să pun camera mare-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu calm și demnitate. Dacă ai vînat vreodată capre de munte, știi foarte bine că dacă tu le vezi pe ele, și ele te pot vedea. Nu-i vezi bine pe oamenii de-acolo cu binoclul tău? Și ei au binocluri. — Noo cre’ că-i frun pehicooool Înth-o casă, repeta Autoritatea. Ueeee-s tancurile? — Acolo, i-am spus. Sub copaci. Cameramanii făceau tot felu’ de grimase și-și fluturau pumnii. MĂ duc să pun camera mare-n spate, spuse Johnny. — Stai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să pun camera mare-n spate, spuse Johnny. — Stai mai În spate, fata mea, i-am spus americancei și apoi mă-ntoarsei către Aurtoritate: Știi, o să creadă că ești În statul major. Te văd cu casca aia de tinichea și cu binoclul și o să creadă că de-aici este condusă operațiunea. O cauți cu lumînarea, să știi. Își repetă refrenul. Exact atunci ne lovi primul obuz. Întîi s-a auzit un zgomot, ca cel pe care-l face o conductă spartă, combinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tot dealul. — Ce se-ntîmplă? Întrebă fata. — Atacul a eșuat. — — De ce? Pentru că nu l-au dus pînĂ la capăt. PĂi și de ce? Nu era la fel de periculos să fugă Înapoi ca și dacă ar fi continuat? — Nu chiar. Fata se uita prin binoclu. Îl așeză. — Nu mai pot să mă uit la așa ceva. Lacrimile i se scurgeau pe obraji și fața-i era chinuită. N-o mai văzusem plîngînd pînĂ atunci și erau destule care să te facă să plîngi dacă erai genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]