1,428 matches
-
spus. Viața cetățeanului de rând al Federației Ruse se va organiza desigur din nou, în funcție de „înainte și după”. Până la urmă, lăsând deoparte toate episoadele istorice care s-au cristalizat în Rusia în jurul binomului „înainte și după”, esența însăși a acestui binom îl recomandă ca structură identitară pentru rusism. Căci ce este, în definitiv, după ce vor fi spuse toate, acest binom, acest hotar de reper, decât o chintesență a gândirii și trăirii creștine, care îi propune omului o Schimbare continuă la Față
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
urmă, lăsând deoparte toate episoadele istorice care s-au cristalizat în Rusia în jurul binomului „înainte și după”, esența însăși a acestui binom îl recomandă ca structură identitară pentru rusism. Căci ce este, în definitiv, după ce vor fi spuse toate, acest binom, acest hotar de reper, decât o chintesență a gândirii și trăirii creștine, care îi propune omului o Schimbare continuă la Față în Lumina Taborică a iubirii lui Dumnezeu, o reînnoire a întregii firi prin Înviere, cel mai cutremurător „înainte și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
din acest punct de vedere, este normal ca în decursul existenței sale istorice, să cheme în mod periodic, la înnoire, la renaștere, la traversarea unui hotar al reînvierii naționale. Este un hotar al speranței, specific unui popor profund creștin, un binom identitar așadar, în care „înainte” apare ca mai rău, iar „după” este cel puțin sperat ca mai bine, un orizont limpede, instalat în țara spațiilor fără sfârșit, un orizont regenerator al energiilor naționale. El nu diluează și nu scindează însă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
denunțînd etichetologia cu iz ideologizant. Se războiește, am văzut, cu Postmodernismul dar vrea și "distrugerea distincției" (mai sus menționată), în fine, nu poate accepta semnul egalității între cultura media și cea populară. Fiindcă, autorul, cuprinzînd întreg spectrul cultural, cercetează atent binomul cultură populară/elitistă și e convins că despre cultura populară putem vorbi cu folos raportîndu-ne la cultura hegemonică din fostele spații coloniale. Și credem că are dreptate. Previzibil, interesul lui Douglas Kellner se centrează pe cultura media americană, inundînd piața
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de exemplu, sus/jos, zi/noapte, 0/1) prin intermediul cărora se formează sistemele lingvistice și în care termenii opoziției sînt atît antinomici, cît și egali, față de termenii unei relații de antagonism (muncitori/șefi, bărbați/femei, albi/negri) în care termenii binomului sînt caracterizați de grade diferite de forță și coexistență într-o relație de antagonism și inegalitate. În cadrul unei asemenea relații, individul oprimat luptă pentru a înfrînge structurile de dominare pe diferite cîmpuri de luptă. Elementul-cheie aici este că tocmai această
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai exigentă și cea mai inconfortabilă. Fără această competență critică, deopotrivă de gust și suplețe analitică, Virgil Ierunca ar fi fost un moralist al culturii sau, și mai rău, un predicator de principii. El a făcut însă din amîndouă, un binom indestructibil, o funcție nu doar implicînd-o pe cealaltă, dar și intensificîndu-se reciproc." O acută prospețime etică îi dublează, îi însoțește totdeauna studiile și articolele sale critice, unde se manifestă ca un critic literar și culturolog de indiscutabilă competență. Cum sublinia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
asigurase că paharele erau pline, îmi dădu cuvântul să relatez despre "aventura mea peruană". Le-am relatat, în varianta scurtă, despre atmosfera instalată în misiunea diplomatică română de cuplul cel mai nediplomatic, dar bine alcoolizat, despre "războiul constant" al respectivului binom contra oricărei tendințe de normalitate în activitatea ambasadei, despre tendințele de însușire a bunurilor cu care era dotată clădirea misiunii. Petrică, Mituș și Sever îmi relatară despre arestarea directorului adjunct al Direcției America Latină, Mircea Răceanu, surprins în momentul când transmitea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
actuale? Care sunt vulnerabilitățile criticii literare actuale? Pe lângă (prea) multele vulnerabilități sociale, literatura română mai are, astăzi, o vulnerabilitate capitală: a pierdut bătălia pentru școală. După ce, timp de două secole, națiunea noastră s-a construit și consolidat bazându-se pe binomul școală-literatură, școala românească de azi, în temeiul unor teorii pedagogice discutabile, nu mai cultivă nici lectura, nici cultura generală. Cine să mai citească, peste o generație sau două, dacă tinerii nu sunt învățați să citească, dacă nu sunt ajutați, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ignațiu de Loyola sa spus că este omul de acțiune în stare pură. Scrierile ignațiene precum Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice și Exerciții spirituale se nasc din acțiune și sunt menite să dea naștere la rândul lor acțiunii. Particularitatea acestui binom nu poate fi înțeleasă fără încercarea de a aborda fie și măcar succint două chestiuni care au preocupat generații de exegeți ale scrierilor sfântului basc: în ce sens pot fi considerate drept „scrieri literare” aceste documente ignațiene atât de greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și că ceea ce s-a urmărit nu a fost (sper) ridicolul Rezervele de ordin conceptual se referă la însăși prezența (în exces, orice s-ar zice) a lui Petre țuțea ; domnul Gabriel Liiceanu are tot dreptul să explice rațiunile pentru binomul Cioran-țuțea ca structură dialectică a serialului (în fond, este filmul dumnealui), tot așa cum eu, ca spectator, am dreptul să spun că aș fi preferat mai mult Cioran și mai puțin țuțea ! Sigur (toată lumea știe), Cioran l-a declarat pe țuțea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lui Hristos” <endnote id="(96, p. 189)"/>. De asemenea, Într-o arhaică formulă de „afurisenie” a „celor fără credință”, aceștia sunt blestemați ca „sufletele lor niciodată să nu vadă lumina !” <endnote id="(185, p. 336)"/>. Și pentru mentalitatea populară românească binomul lumină/ Întuneric este doar o ipostază a marelui binom Dumnezeu/Diavol : „Lumina-i de la Dumnezeu. Întunericu-i de la Diavol” <endnote id="(94, p. 77)"/>. Clișeul mental a devenit repede un clișeu literar, regăsindu-se chiar și În actele oficiale (laice sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o arhaică formulă de „afurisenie” a „celor fără credință”, aceștia sunt blestemați ca „sufletele lor niciodată să nu vadă lumina !” <endnote id="(185, p. 336)"/>. Și pentru mentalitatea populară românească binomul lumină/ Întuneric este doar o ipostază a marelui binom Dumnezeu/Diavol : „Lumina-i de la Dumnezeu. Întunericu-i de la Diavol” <endnote id="(94, p. 77)"/>. Clișeul mental a devenit repede un clișeu literar, regăsindu-se chiar și În actele oficiale (laice sau bisericești) emise În secolele XVII-XIX. În 1653, de exemplu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
desăvârșire pierdut pentru adevăr” <endnote id="(156, p. 85)"/>. Poziția lui Mircea Eliade se radicalizează fățiș În 1937 (să nu uităm faptul că era un an electoral). Într-un articol de o xenofobie agresivă (intitulat „Piloții orbi”), Eliade reia simbolistica binomului orb versus văzător, dar schimbă contextul și răstoarnă termenii ecuației. De data aceasta, evreii din România „sunt oameni [...] clarvăzători”, pentru că „Își apără primatul economic și politic”. În schimb, În „Întunecoasa epocă” de după 1918, „luntrea statului nostru este condusă de niște
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în cadrul Cercului Literar de la Sibiu prin contactul cu Radu Stanca în primul rând, apoi cu Ion Negoițescu, Cornel Regman, Ovidiu Cotruș. Are loc convertirea anti-modelului Caragiale într-un „veritabil model cultural”, care venea să alcătuiască prin contrast alături de modelul Eminescu, „binomul cel mai valoros al literaturii noastre clasice” . În jurul vârstei de 30 de ani se stabilește în capitală venind în contact cu „lumea personajelor” și, astfel, înțelegând mai bine relația dintre referent și opera lui nenea Iancu, fără ca vechea aprehensiune să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să repudiezi orice urmă de socialism ar fi o isterie, și nu ar fi fost isterie pro comunismul delirant al intelectualilor occidentali de la Romain Rolland la Sartre. Evident, Gorbaciov a fost o mare figură, dar o figură care a fost. Binomul Sartre-Beauvoir O vorbă pe care i-o atribuiam lui Jean-Paul Sartre, fără a fi verificat dacă-i aparținea într-adevăr și pe care ne-o repetam unii altora între prieteni și când se potrivea și când nu se potrivea, recomanda
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sub nume transparente, o mulțime de personalități ale vieții intelectuale, artistice și mondene a Parisului, între care Montherlant și Camus, priviți cu un dispreț strivitor, ca niște nulități intelectuale și, ̀ n plus, horribile dictu, de dreapta. Suficiența nemaipomenită, autoidolatrizarea binomului Sartre-Beauvoir, cinismul facil și lipsit de spirit, impudoarea sexuală (nu șocantă obiectiv, adică literar, dar foarte șocantă în context) și mai ales aroganța, infatuarea, plus caracterul delator și intolerant sau, mai exact, insensibil și incomprehensiv față de toți confrații și presupușii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nicidecum singurul), romanul acesta, Les Mandarins (repet : nu fără oarecari calități literare), pune la urma urmei destul de prevestitoare semne de întrebare asupra acestei inteligențe. Fiindcă, oricum, dă în chip cam naiv pe față arama autoarei. Și o dată cu ea pe a binomului Sartre-Beauvoir ca atare. Jean-Paul Sartre a însemnat pentru noi, pe vremea primei perioade staliniste, un reper important și prestigios, obiectiv inspirator de simpatie, mai exact de adeziune intelectuală. Era înjurat în Uniunea Sovietică și bineînțeles și la noi. Uitatul N.
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de fapt, de felul cum s-au strecurat și au trăit Sartre și Beauvoir în timpul ocupației germane în Franța. Cu argumente și probe convingătoare, cu o logică a interpretării care face perfect plauzibilă această acțiune de radicală demitizare a pretenției binomului Sartre-Beauvoir de a fi fost niște rezistenți neînfricați, prezentarea lor nu numai ca niște biete făpturi speriate, cedând prea omenește seducțiilor lașității, dar și ca unii aproape dispuși la colaborare (nu e aici un proces de intenție, ci simplul constat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
funeste întâmplări, care a provocat o ruptură ireparabilă între Ralea și familia mea, nu l am mai văzut decât o singură dată, de la distanță, în foaierul unui teatru. Eu însă am continuat să mă refer la amândoi ca la un binom definitoriu în formația mea intelectuală din tinerețe. Limitele lui Ralea le cunoșteam, erau clare și de altminteri mărturisite nu o dată de el însuși. Era ireceptiv la așa-numitele experiențe „abisale” și în genere, la „sentimentul tragic al vieții”. Avea un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
strâmbă din nas când este vorba de alăturarea lor, care este legitimă. Nu vreau să spun, Doamne ferește, că ar fi Caragiale mai mare decât Eminescu ! Este absurd și repet : la gradul genialității acesteia n-are sens să faci măsurători. Și binomul acesta este exact formula care ne justifică pe noi ca națiune aptă pentru marea cultură. Dar continuu să constat această reticență, această sfială de a admite că poate fi pus Caragiale alături de Eminescu, pentru că omul, în genere, intelectualul mijlociu, sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este refugiul în viitor. Variantă mai complicată, mai încărcată de dileme fîlosofice. Viitorul este, oricum, un vis. De aici începe o problemă fără soluție. Este semnificativă o însemnare a unui ilustru prieten al meu care era filosof și paranoic (acest binom nu-i chiar o excepție, numai că la prietenul meu termenul al doilea, adică paranoia, era de intensitate "clinică"). Iată ce scrie acest măreț prieten al meu, într-o strofa cam șchioapă (el disprețuia versurile cadențate; era capriciul lui): Viitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și gândire, distinct însă de ele. Tot astfel, deducem că pentru relația existent-imaginar (fără să punem problema relației dintre imaginar și gândire în termenii exagerați ai unei suprapuneri, ci doar ai unei relații de determinare), binele întemeiază relația dintre componentele binomului, pe care de asemenea le domină. Dacă adaug perspectiva mult comentată, a corelării problematicii binelui (divin) la Platon cu principiul divinității creștine 31, atunci am putea avea suprapuneri de reprezentări și identificări de termeni, care ar așeza într-o anumită
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cărți ale literaturii române care încearcă să construiască o ficțiune pornind de la un astfel de caz. A treia Romă, care-și stabilește impulsul epic la nivelul conștiinței schizofrenice a pacientului unei clinici, complică firele, cronologiile, palierele narative, profitând de jocul binomului verosimil-neverosimil, pe care îl aplică faptelor expuse. Impresia este de „flecăreală epică uluitoare”(Valeriu Cristea), de abandon în favoarea derivei digresive, constatare care se poate face și în legătură cu romanul parodic Șahul dublu de la Armor (1970). SCRIERI: Cărămidarii, București, 1948; Potop, București
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
regulile jocului; h. cadrul operațional. În cadrul organizației să existe un mediu adecvat care să aducă, zilnic, în interiorul acesteia elementele vieții cotidiene. (3) Comitetul de audit - rolurile auditorilor interni și ale auditorilor externi O bună guvernanță corporativă trebuie să reprezinte un binom între sistemul de gestionare a riscurilor și sistemul de control intern al organizației, iar funcționalitatea acestor sisteme este asigurată de activitatea auditorilor interni și a auditorilor externi. Astfel, în timp ce managementul se străduiește să atingă obiectivele printr-un echilibru între cele
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
al postistoriei occidentale. Tocmai discreția stilizării, absența obstacolelor În calea lecturii și al calofiliei fac virulența cu care figura Omului este stigmatizată și Înlocuirea sa clamată, iar neutralitatea relațiilor autor-personaj și narator-diegeză autentifică cu eficacitate maximă polii secunzi ai acestor binoame - personajul și situațille narative În care acesta se plasează. Modalizarea minimală și dezimplicarea etică a autorului a constituit Întotdeauna cheia unor mari capodopere, dacă ar fi să ne gîndim numai la Madame Bovary. În al doilea rînd, Michel Houellebecq este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]