1,239 matches
-
și Jonathan Wild de Defoe. Dar una din marile ironii în dezvoltarea prozei narative este că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea situația s-a inversat, dacă luăm în calcul observațiile de și în legătură cu James Boswell, jurnalist, biograf și scriitor de povești adevărate. Samuel Johnson a remarcat că Boswell dorea să scrie un roman "adevărat" despre viața unei personalități (Scrisorile lui Johnson, 290), iar Boswell a indicat influența romanului asupra stilului în care își scria jurnalul (Memorii, 206
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o analiză demnă de admirat a jurnalismului, realizată de Joseph Addison (28). O schimbare foarte mică poate fi observată în cazul lui Samuel Johnson, care, în cartea sa Lives of the Poets îl caracterizează pe Thomas Sprat, preot, istoric și biograf al Societății Regale în secolul al XVII-lea, drept "un autor a cărui imaginație bogată și limbaj elegant i-au adus, pe bună dreptate, un statut important în ierarhizarea literaturii" (Abraham Cowley, 323). Putem astfel identifica un exemplu timpuriu de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
orig). 38 Scene din Georgia (lb. engl. orig). 39 Samuel Johnson LL.D (18 septembrie [O.S. 7 septembrie] 1709[1] - 13 decembrie 1784), adeseori numit dr. Johnson, este una dintre cele mai cunoscute personalități literare ale Angliei: poet, eseist, biograf, lexicograf și critic al literaturii engleze. A fost un om spiritual și un stilist al prozei, cunoscut pentru aforismele sale. Dr. Johnson este cel mai citat autor englez după Shakespeare și a fost descris drept una dintre cele mai remarcabile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
răspuns el, pustiit în gândurile sale, duse la soția care îi plecase, la copiii împrăștiați în lume, la însingurarea care îl domina, poate și la necazurile zilei de care nu era ocrotit. Că familia i-a fost totul în viață, biografii lui aduc drept probă vrafurile de scrisori rămase dar și amintirile puse în multe pagini, de el, de copiii lui sau de prieteni, de presa care l-a vegheat la tot pasul. Poate și de organele statului care îl urmăreau
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
a personajului și notele care înseamnă ficțiunea autorului dau lucrării autenticitate psihologică ce se întâlnește destul de rar în literatura de până acum. Întrebat când și din ce motive i s-a interzis lui V. Voiculescu dreptul să mai publice literatură, biografii invocă motive diverse, nu toate fundamentate. Credibilă rămâne părerea fiului său Radu care leagă totul de întâmplarea dureroasă din 1946 când tatăl său a fost scos, epurat de la Radio. Deși adresa de destituire i-a venit acasă abia în 1948
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
atenția de la sistemul de gândire poetică. Acesta este, se știe, mai mult sau mai puțin eclectic, dar constituie, în ansamblu, o provocare cu totul deosebită pentru potențialul expresiv al limbii române. Prin urmare, câteva generații de cititori, stimulați de unii biografi și exegeți, au aflat mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
atenția de la sistemul de gândire poetică. Acesta este, se știe, mai mult sau mai puțin eclectic, dar constituie, în ansamblu, o provocare cu totul deosebită pentru potențialul expresiv al limbii române. Prin urmare, câteva generații de cititori, stimulați de unii biografi și exegeți, au aflat mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Radu R. Rosetti 6, Elisabeta Odobescu-Goga7, Elena Văcărescu, Anna de Noailles 8, Elena Suțu și soțul ei Paul Morand 9, Pericle Martinescu 10. Între culpele frecvent evocate au fost legăturile intime dintre cei doi și chiar trădarea interesului național. Dintre biografii cunoscuți ai Marthei Bibescu, Ghislain de Diesbach, cu siguranță cel mai competent, observa că după al Doilea Război Mondial, atunci când eroina sa și-ar fi propus redactarea Memoriilor, aceasta a scris mai multe versiuni ale întâlnirilor cu Kronprinz-ul; sublinia
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
al istoriei. Diesbach considera că prințesa dorea să-și atribuie un rol pe care va voi să-l joace totdeauna, cel de confidentă a oamenilor faimoși și de martoră privilegiată a momentelor decisive din istorie 11. Pe de altă parte, biograful aprecia că schimbul de epistole dintre prințul moștenitor al Germaniei și Martha Bibescu a fost la început intens, dar s-a rărit cu puțin înainte de războiul din 1914 și a încetat complet la sfârșitul lui12, fapt inexact, deoarece în fondurile
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
distanșă. De la aceeași permisă pleacă și Georg Brandes în cartea sa despre Shakespeare, al cărei merit principal constă dealtminteri în finele analize ale conținutului diverselor opere. Dimpotrivă, această premisă este respinsă cu hotărîre de cel mai savant și mai critic biograf al lui Shakespeare, Sidney Lee. "Știrile biografice", spune el A Life of William Shakespeare, ed. Nouă, 1915, p.417, "nu sprijină în nici un fel părerea unei mai îndelungate experiențe personale nici de întreaga orientare a activității sale literare.... A căuta
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rămas neatins de acele sentimente al căror ansamblu condiționează marele humor. Atît compasiunea cît și hazul au jucat un rol în cazul său. Nefericirea altora îl mișca mai mult decît a sa proprie așa ni se relatează de către primii săi biografi (Lucas, Colerus) și pentru el însemna o consolare respingătoare cea pe care putea-o găsi pentru propriile noastre suferințe în faptul că și alții le îndură ca noi. Respingea numai compătimirea pur pasivă, ce duce la o intervenție oarbă și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fost Gladstone Memorial Prize (1948) sub îndrumarea lui Hugh Trevor- Roper. Ulterior am scris o istorie a relațiilor anglo-române sub direcția lui R. W. Seton-Watson și a lui Sir William Deakin, Custode al lui Colegiului St. Anthony de la Oxford și biograful lui Churchill. A urmat apoi o dizertație doctorală la Indiana University sub direcția profesorului James Clarke, la vremea aceea Directorul Centrului Est European, și a profesorului Charles Jelavich, examinatorul meu principal. În 1952 am fost numit Lector în Departamentul de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
celebre susținute în fața studenților în februarie 105; „Finalitatea în biologie”, „Materialismul” și „Noțiunile de Suflet și Dumnezeu în Fiziologie” reunite în cartea „Philosophie Biologică” publicată în 105. Reeditată în 144 de discipolul său dr. Vasile Trifu (primul său editor și biograf) sub titlul „Fiziologie Filosofică - Noțiunile de Suflet și Dumnezeu în fiziologie”, ediție care în 1 va fi criticată pentru „vetustețe’’(?) de Răzvan Codrescu în ediția sa din același an. Acest editor încearcă să intervină în fondul materialului pentru „actualizare lingvistică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acea vreme dușman al poporului, tot așa cum autorii acestei cărți vor să-l scoată astăzi dușman al umanității!) Vasile Trifu l-a aruncat în foc în 147? arestat apoi și anchetat în calitatea sa de șef de lucrări, colaborator și biograf al marelui savant. Poate că printre aceste manuscrise, frumos ordonate și riguros așezate în ordinea importanței lor, să se fi aflat și explicația, sau justificarea, radicalizării poziției paulesciene de care s-a folosit cu abilitate un A.C. Cuza și nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
credităm cu valoare de document însăilările unor așa-numiți intelectuali fără căpătâi (dar cu patalama, în cazul lui Johnson, până și asta fiind de doi bani), care nu fac altceva decât să ne povestească, fără a înțelege mare lucru, asemenea biografii... Îmi amintește de acei boșorogi strepeziți care-ți pun mâna-n piept și-ți declară: „Eu am fost acasă la Nichita!“. Numai că, în cazul de față, avem de-a face cu o hienă care lucrează exclusiv cu moaște... Aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
fi fost Emilia Cironeanu, ce își făcea debutul, și nu Emilia Petrescu, așa cum figurează în prezentarea discului. În lipsa unui dicționar muzical serios și exhaustiv, dubiile vor persista, inevitabil, fără o cercetare completă a documentației timpului. În paranteză fie spus, nici biograful lui Silvestri, John Gritten, nu duce lucrurile până la capăt, preluând se pare din spusele unor martori, doar anecdoticul: interpretarea lui Silvestri ar fi impresionat atât de mult, încât era dată ca exemplu, într-o luare de cuvânt, pe teme culturale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
în ceea ce face. Dar, oricum, Gogol nu prea face diferența între cele două. La el se amestecă de o naturalețe incredibilă. Despre Gogol circulă atâtea legende și povești, încât nu mai știi ce să crezi. Până și cei mai importanți biografi ai lui au mari probleme cu stabilirea „adevărului istoric“. Gogol îi bate pe toți scriitorii ruși la capitolul acesta. S-a creat câte o poveste misterioasă în fiecare segment din viața lui, de la cum l-a vizitat el pe Pușkin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
soția sa în ziua de 19 iunie 1919. Din această relație se va naște Zarko Broz, mai tarziu erou al armatei sovietice. În 1919 devine membru al Partidului Bolșevic și se înrolează în Gărzile Roșii. „De câte ori avea prilej, - spune un biograf, încercând să-i justifice opțiunile politice - intra în contact cu muncitorii ruși. Aceștia erau nemulțumiți cu împrejurările grele din Rusia. Erau împotriva războiului, erau revoluționari și citeau în taină operele lui Lenin”. În 1920 revine în țara sa, Croația, devenită
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
care e vorba e chiar St. Mary Woolnoth, ale cărei clopote bat orele în The Waste Land ("cu un sunet mort...".). Inteligențele se întâlnesc peste vremi și peste vreme, și nu e un secret că Ackroyd eeste cel mai bun biograf al lui T.S. Eliot de până acum. Nicholas Dyer începe cu începutul: nașterea lui în 1654, la Londra. La capătul cărții, Hawksmoor îl găsește pe arhitect într-o enciclopedie la bibliotecă. Micul eseu de prezentare rezumă tot ce știm deja
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inexistent ca personaj), iar Helen se folosește de Ralph pentru a depăși momentul greu de pierdere a lui Martin, după care, așa cum ne informează sec ultimul capitol, La un an după ce a revenit la Londra, Helen Reed a cunoscut un biograf literar la cafeneaua noului sediu al British Library și au început să se întâlnească. E divorțat, cu trei copii adolescenți. Se văd des, merg împreună în vacanță, dar locuiesc separat. (p. 340) Faptul că aceste permutări sexuale nu au importanță
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o lume a sa în sine, acesta ar fi abandonat de sufletul universal" (Mueller, p. 100). În fața tentațiilor lumii materiale, sufletul trebuie să se purifice, să renunțe la atracțiile trupești prin încercarea de a se dedica științei și ascezei. Un biograf și discipol a notat despre Plotin cum acesta "ura să stea în fața propriului său corp". Sufletul are o putere a sa organizatoare, "animistă", supranaturală, de bază. Pentru explicarea sufletului, inspirat de stoici, Plotin a făcut apel la intervenția a trei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
-l considere ca pe unul din cei mai distinși inițiatori ai gândirii romantice din lume; suficient ca oamenii vremii să-l judece pe Ovidiu nu doar pentru poezia sa, ci și pentru gândirea pe care o reprezenta prin această poezie. Biografii contemporani l-au caracterizat pe Ovidiu drept o fire jovială, sclipitor de inteligent, dar cu o replică adeseori usturătoare. A fost adulat de tineri, idol al femeilor, citit pe ascuns de adolescenți, iubit de însuși împăratul și mai ales de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cel Mare îi încurajează pe episcopi să deschidă școli rurale. Această Renaștere a învățămîntului se sprijină desigur pe o renaștere a scrisului și a limbii latine. S-a spus că, pentru Carol cel Mare, "scrisul este un mijloc de guvernare". Biograful său Eginhard a imortalizat imaginea impresionantă a marelui împărat care "avea obiceiul să-și pună sub perne tăblițe și foi de pergament în scopul de a profita de momentele de răgaz pentru a se exersa în scrierea literelor; dar s-
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
își vede opera întreagă în forma ideală, cum Richard Wagner și-a văzut în întregime Maeștrii Cântăreți. Într-o astfel de stare de dumnezeiască exaltare și-a scris marele mistic ortodox, Simion Noul Teolog, Dragostele imnurilor divine, după cum ne povestește biograful și ucenicul său, Nichita Stetatos. Și tot în această stare și-a scris Tereza d’ Avila poesiile. 3. Al treilea aspect al inspirației este impersonalitatea, cum o numește Richard Muller Freienfels, ceea ce vrea să spună că artistul, deși e prins
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
risipa de pagini, motivează lipsa notelor trebuitoare. Nu e vorba de criza materială a vremurilor, atenționează autorul volumului Heirich Heine și Heinismul în literatura românească (1930), ci de una mai gravă, de criza morală. Căci dacă introducea semnele citării, proaspătul biograf își demască "lipsa de talent și neîndemînarea de a lăsa să se vadă cusăturile materialului" altora, și atunci cine l-ar mai fi citat ca... autoritate - științifică - pentru viața lui Eminescu? În toată cartea nu se întîlnesc o singură dată
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]