45,900 matches
-
Stahl, 1944, p. 324), care acceptă cu greu intervențiile exterioare. În faza inițială a dezvoltării sociale a satelor devălmașe se practica exploatarea în comun a proprietății obștii, fără individualizarea clară a drepturilor de proprietate. Regulile de acces depind de fenomenele biologice majore care influențează viața comunității: nașterea și moartea. Fiecare familie înzestra copiii cu o parte a averii, criteriul principal fiind cel al muncii prestate și al rămânerii în comunitate . Ulterior, odată cu creșterea activității economice și a influenței capitalismului, dar și
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
înzestrării era munca depusă pe proprietatea familiei. Apartenența obșteanului la comunitate era o condiție fundamentală pentru a putea beneficia de dreptul de folosință asupra bunurilor devălmașe. Regulile de intrare și ieșire din comunitate erau nașterea și moartea, adică principalele condiții biologice care influențează viața (Stahl, 1944, p. 24). Pentru a putea ridica pretenții în ceea ce privește drepturile de utilizare a patrimoniului devălmaș, orice individ trebuia să obțină indigenatul sătesc. Indigenatul sătesc, adică dreptul de a fi considerat membru al obștii și deci de
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
ar fi permis inovații instituționale care să medieze mai bine conflictele și tensiunile interne. Regula unanimității a eșuat în momentul în care satele au preferat acorduri în afara aranjamentului, chiar și cu riscul de a-l distruge. Mitul fondator al descendenței biologice comune susține ideologic această regulă. În obștea mică, regula este uneori majoritară, însă doar pentru lucruri mai puțin importante (Stahl, 1998, vol. II, p. 41). Am notat că aranjamentul confederal furniza inițial toate bunurile și serviciile publice disponibile: apărare, diplomație
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
poartă întotdeauna un dincolo de tot care sugerează un dincolo al verbului prin care nu putem exprima nimic, dar ne putem exprima absența. * Nebunii. De care nu mă desparte decât modestia. * Delirul este corolarul unei rebeliuni interne a trupului: insurecția mecanicului biologic subînțelege revolta împotriva condiției materiale în care stă constrâns să existe. S-a produs astfel un declic misterios, subversiv, care a trezit la o conștiință mai mult decât primară celulele respective. Ceva străin de menirea lor le-a contaminat; brusc
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să citească, numai pentru ele ne va mai rămâne să scriem, să producem... Fiindcă nu are nici un sens să o faci, dacă nu scrii pentru făpturile mai puțin instruite din acest punct de vedere. * „Scriitor!? Nici din punct de vedere biologic lucrul acesta nu are vreun sens. Este o obscenitate romantică a cărei explicație nu poate fi decât superficială.“ Céline. * Sunt fericit numai în momentele în care simt că nu am pentru ce să trăiesc. * Nimic nu-ți prezice sau măcar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lungi sau mai restrânse, atent delimitate. Pune la loc de cinste cultura, învățătura, cartea, dar atrage atenția că acestea sunt sterpe fără cunoașterea de sine și școala vieții. Tinerețea și bătrânețea le apreciază în funcție de copilăria sufletului, iar nu de vârsta biologică, considerând că „cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată”. Distinge demnitatea de aroganță, laudă caracterul ca pe o floare rară și avertizează asupra puterii extraordinare a viciului. Dizolvă multiplele aspecte ale minciunii, valorizează onestitatea și prețuiește cumpătarea, știind
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
sunt frâne în lupta dură cu problemele vieții. Îndrăzneală Numai curajul rațional poate fi un atu în afaceri. Perfecțiune Perfecțiunea umană este un țel ce încă nu a fost atins în educație. Vârste Între vârsta cronologică a omului și cea biologică nu există întotdeauna deplină concordanță. Viață Sintagma viață frumoasă se referă la întregul spectru al personalității și activității omului, dar mai ales la aspectele etice și estetice. Incompatibilitate Normalitatea și moralitatea nu sunt întotdeauna compatibile. Om bun Nu poate fi
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
puțin probabil să rezulte urmași cu potențialități intelectuale deosebite. Armonie Se pare că armonia și tihna sufletească în viața de familie se întâlnește mai rar la trăitorii în belșug și mai adesea la cei ce viețuiesc în condiții obișnuite. Zestre biologică Zestrea ereditară nu este drămuită în mod egal tuturor descendenților aceluiași cuplu. Dimensiunile și natura dotărilor native depind de hazardul biologic al fiecărui urmaș. Moștenitori Bătrânii luptă să-și apere sănătatea și să-și prelungească viața, în timp ce urmașii ard de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
se întâlnește mai rar la trăitorii în belșug și mai adesea la cei ce viețuiesc în condiții obișnuite. Zestre biologică Zestrea ereditară nu este drămuită în mod egal tuturor descendenților aceluiași cuplu. Dimensiunile și natura dotărilor native depind de hazardul biologic al fiecărui urmaș. Moștenitori Bătrânii luptă să-și apere sănătatea și să-și prelungească viața, în timp ce urmașii ard de nerăbdare să intre în posesia moștenirii. Sfat Înainte de a-ți pune pirostriile sfătuieștete și cu rațiunea, nu ține seama numai de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ea se sprijină pe două coordonate esențiale: o luciditate și un spirit analitic ieșite din comun, și o particulară sensibilitate la ceremonialul baroc al culorii. Dacă în Grădini disponibilitatea sa analitică viza intimitatea materiei, structurile inaparente ale mineralului, vegetalului și biologicului, formelelor celulare și embrionare, în glosele plastice pe marginea lui Arcimboldo el ia în stăpînire o lume deja organizată filosofic, cromatic și formal. Dar comportamentul său artistic nu suferă nici o modificare de fond. În Grădini pictorul experimenta deja, în abstract
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
plasată în fundal, decât genealogia Cozienilor, familia luată drept pretext evocator. Comăneștenii lui Duiliu Zamfirescu se integrează într-o sociologie, o viziune specifică autorului despre idealismul vieții la țară, îndatorată poporanismului și tolstoianismului. Hallipii Hortensiei Papadat-Benges-cu sunt studiați prin prisma biologică a degenerării ereditare, o viziune sumbră deloc străină de naturalismul zolist. Cozienii lui Petru Dumitriu verifică justețea marxismului, adică sunt obiectul de aplicație a unei politizări a socialului, din perspectiva realismului socialist. Rezultă de aici că nu se face romanul
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
deloc străină de naturalismul zolist. Cozienii lui Petru Dumitriu verifică justețea marxismului, adică sunt obiectul de aplicație a unei politizări a socialului, din perspectiva realismului socialist. Rezultă de aici că nu se face romanul unei familii fără o doctrină (socială, biologică sau politică), dintre care cea mai păguboasă e îndoctrinarea politică. Petru Dumitriu reconstituie minuțios ambianțe, obiceiuri, case, vestimentație, averi, sate, orașe, genealogii. Descripția sa istorică, bazată, s-ar zice, pe o vastă documentație, e luxuriantă. Panorama se mișcă prin succesiunea
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
el "aduce totuși istoriei spirituale a generației din care face parte o dovadă [...] anume că aceasta a trăit, la un moment dat, o experiență duhovnicească autentică". Aici, însă, ar mai trebui adăugat - credem - avertismentul dat încă în "capitolul" II (Funcțiunea biologică a poeziei): "În lume aparții unei singure familii. În lumea spirituală, de asemenea, nu poți fi, mai ales cînd ești întreg, în două tabere. Chiar dacă, om fiind, "nimic din cele omenești nu-ți este străin", creația, în măsura în care se încheagă unitară
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
citi cu un ochi "rău", detectând, prin simple și prozaice întrebări, verigi slabe în logica realistă. Cum supraviețuiesc cei doi pe acest peron al unei gări părăsite? De unde își iau mâncarea și apa? Cum fac față celor mai elementare impulsuri biologice?... Dar lectura aceasta "pedestră", justificată pe terenul realismului obiectiv, nu ar ține cont tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele propoziții, romanul e un arc voltaic al Ideii. Un proces în toată regula se
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
nici supraomul nietzschean, ci tocmai omul obișnuit, sumă de calități și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din seria biologică. Pe peron suntem noi. Figurația atât de săracă, scenografia esențializată la maximum devin, din posibile impedimente, atuuri ale cărții. Diluarea până la dispariție a "specificului" realist (un anumit peisaj dintr-o anumită regiune a unei țări aflate pe un meridian geografic
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
chinuit de apariția mașinilor. Sigur, acum ritmul e mai rapid și ne adaptăm mai greu. Dar adevărata problemă e alta. Oricât de înspăimântător pare, va trebui să ne schimbăm felul în care privim omul însuși. Umanitatea noastră are un suport biologic. Avantajul lui e relativa flexibilitate care a făcut cu putință evoluția. Dezavantajul e că ne-a dat o formă perisabilă. Cu timpul, a trebuit să abandonăm o mulțime de iluzii. Între altele, iluzia geocentrică (odată cu Copernic) și iluzia antropocentrică (odată cu
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
ar fi bine ca Geo Șerban să adune și într-o carte materia acestor "ediții speciale". Iașii în București O nouă semnătură descoperim, de la numărul 24 (356), în paginile ZIARULUI DE DUMINIC|: cea a lui Lucian Dan Teodorovici, prozator tânăr biologic, dar matur de-a binelea ca scriitor. Dacă în Suplimentului de cultură el realizează o cronică politică a epocii, cam agitate, pe care o trăim, în Ziarul de duminică își începe rubrica printr-un Retur la normalitate. În ce ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]
-
doar cincizeci de pagini ale cărții, Mariana Codruț trece în revistă aproape toată istoria poeziei românești, de la versurile în metrică populară până la poemul filozofic și satira social-politică, pentru a sublinia o situație veche și ea de când poezia: singurătatea artistului, imposibilitatea biologică a omului de a fi fericit. Este o concluzie tristă de care, inevitabil, ne izbim cu toții mai devreme sau mai târziu. Ultima patrie se află în noi înșine și doar marii iresponsabili sunt cei care nu vor putea să descopere
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
găsește însă matricea întregii proze viitoare a Norăi Iuga, sare în ochi. Se poate spune că Săpunul lui Leopold Bloom oferă varianta brută, nerafinată, a pastei epice, devenite marca înregistrată a scrisului Norăi Iuga. Față de cei mai mulți dintre autorii optzeciști (firește, biologic scriitoarea nu aparține acestei generații, dar scrisul său are elemente care se înscriu în trendul epocii) produce o spectaculoasă și, pentru mulți, deconcertantă mutație a mizei prozei. (Încă) Fidelă textualismului (fapt evident, cel puțin la nivelul acestui roman) ea mută
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
mai are ceva în jiletcă... El ia jiletca, o scotocește mult și adânc Bravând... Foamea e la fel ca frica. Sau Frica precum foamea. Trebuie să cercetez. Frica și foamea. Foamea și frica. Două stări umane limită. Foamea, ca detresă biologică. Frica, una psihică. Amândouă generatoare de mari dezechilibruri, - sau de aranjamente social-politice. Cu reversul lor imposibil de ocolit, de amânat: REVOLUȚIA!... Identice ca mobiluri ale istoriei și identitare în acțiunea lor literară... întâlnire întâmplătoare, prin 1960, cu o prostituată cunoscută
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
în condiții de libertate nu mai au nici o scuză, căci nu ne mai stă nimeni, literalmente, cu pistolul la tâmplă. Pe de altă parte, nu putem îngheța orice dezbatere asupra conduitei intelectualului, a raporturilor sale cu Puterea, sub specia ascendenței biologice. Adică: "nu aveți dreptul să vorbiți, pentru că n-ați trăit asta!" Eu le-aș răspunde în felul următor: "dacă ați suferit, stimați confrați mai vârstnici, ați suferit și pentru dreptul nostru de a vă judeca, de a vorbi deschis despre
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
și o semnificație operațională exactă, ale cărei consecințe teoretice nu au valabilitate decît în lumea autarhică a formulelor aritmetice. Dar din clipa în care părăsim domeniul mulțimilor și revenim cu picioarele pe pămînt, în lumea concretă și pipăibilă a vieții biologice, infinitul încetează să mai fie o problemă. Lucrul acesta trebuie subliniat: în viața unui om problema infinitului nu se pune niciodată ca atare. De amănuntul acesta îți dai seama cînd realizezi că infinitul nu ajunge pînă la mintea noastră decît
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
după cum afirmă cu îndreptățire Monica Lovinescu: "Personajul central din Orgolii, chirurgul și savantul Ion Cristian, își joacă întreaga existență exact pe aceste coordonate: libertatea, destinul omului, ratarea și moartea. ŤMoartea psihicăť îl înfioară mai mult, infinit mai mult, decât cea biologică, fiind cu toții înconjurați, într-un secol expert în dezumanizări, de atâtea forme larvare, de atâtea decese în planul conștiinței, al gândirii, al demnității" (Ibidem, p. 239). Am citat mai multe fraze care plasează unde trebuie cartea lui Augustin Buzura, în
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
-și dateze intervențiile. Astfel că dialogul nostru a căpătat, curând după demararea lui, și această funcție de jurnal. Trecerea timpului este atent monitorizată și marcată, zilele începând să lase pe hârtie confesiuni ample sau, dimpotrivă, spații albe, datorate oboselii, plictiselii, necazurilor biologice. Omul care apasă pe clapele mașinii de scris (fiindcă Octavian Paler scria direct la mașină și apoi revizuia tot la mașină) se desprinde uneori de autor, cerându-și dreptul de a lăsa, într-o zi rea, pagina goală. Din această
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
efectul de cădere din dans/ gândurile mele se pulverizează în resturi/ ca atunci când cineva trece un creion peste piele// ochi roșii polaroid în întuneric/ gâlgâie iubire la unison" (stupid little piesă mp3); "capul meu alb printre capetele albe/ o senzație biologică umblând pe vârfuri/ ieșind liniștită din casă/ exact ca restul rețelei/ așteptând o minune în fiecare zi// 1 câine doarme neajutorat în mijlocul trotuarului cu/ coastele tremurând// capul meu fosforescent printre restul de capete/ fosforescente/ nici unul nu-mi folosește la nimic
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]