2,179 matches
-
a lumii, cât și a oamenilor. Puterea este transferată de la persoana dictatorului (arhetipul Tatălui tiranic și dominant) la Grupul de interese (arhetipul oligarhic), iar „presiunea dictatorială” devine „acțiune managerială”. În locul „voinței” unice și absolute, intervine „sistemul de relații”, de factură birocratică, al „rețelei de conducere”, care va antrena o multiplă subordonare în lanț și, o dată cu ea, corupția celor care gestionează sistemul. Tot acest complicat sistem de organizare și funcționare socială va determina, cum spuneam, schimbarea oamenilor, a conduitelor și a mentalităților
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și elev/student care duce deseori la perturbarea comunicării. Supraâncarcarea informațională care pune elevul în fața unei abundențe extreme de informație poate duce la dezvoltarea unui refuz față activitatea respectivă, la confuzii, epuizare fizică și motivațională. Blocarea comunicării prin relații reci, birocratice și alte manifestări psihocomportamentale din partea unor cadre didactice face să scadă randamentul comunicării și implicit cel școlar. Funcționând normal, pe principiul feed-back-ului procesul de comunicare facilitează realizarea sarcinii, asigură coeziunea grupului, valorizează pe fiecare membru, acționând ca factor de omogenizare
Comunicarea didactică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotenstain Solo, Ursachi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1174]
-
de altfel comprehensiune și pentru „noutatea creștină”, și pentru studiile lui Nikolai Berdeaev. La fel de sagace este ca analist al stărilor de lucruri în politica internațională, în primul rând în cea europeană. Observă efectele crizei mondiale din 1929-1933, criza parlamentarismului, autoritarismul birocratic, apelul la dictatură, la indivizi declasați, primitivi, ahtiați de parvenire și de putere (Momentul sclavilor), ineficiența politicii pacifiste și a cedărilor care aveau să culmineze cu semnarea acordului de la München în septembrie 1938 (Indispensabilul narcotic). A meditat adesea asupra temei
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
starea de spirit postmodernistă caracteristică societăților occidentale și noua atitudine față de ideea de schimbare prin proiectare științifică. Ei estimează că sursa acestei orientări o reprezintă pierderea credinței în știință și tehnologie, scepticismului față de beneficiile planificării raționale, față de eficiența organizațiilor raționale birocratice de a satisface nevoile umane. Postmodernismul exprimă pierderea încrederii în credințele și marile teorii politice care pretind că sunt capabile să îmbunătățească societatea. SHAPE \* MERGEFORMAT Schema 1. Dinamica unei probleme sociale. Linia punctată sugerează o tendință posibilă. Teorema 5: Legea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Popa, Ion Ghica, Petre S. Aurelian, Eugen Lovinescu, Mihail Manoilescu. Ștefan Zeletin a fost sociologul care a înțeles cel mai bine funcțiunea statului național român în „era mercantilismului” (din 1866 până în epoca interbelică, inclusiv). Puterea centrală, ajutată de vastul aparat birocratic și de puterea militară, scria Ștefan Zeletin, îndeplinește rolul de „tutore al burgheziei noastre în procesul de dezvoltare”, concomitent cu rolul de forță disciplinatoare a țărănimii și clasei muncitoare în conformitate cu normele societății burgheze. Această reprezentare a modernității societății românești axată
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ținuturi sau provincii, fiecare cuprinzând mai multe județe. Apoi, la începutul anilor ’50, a fost adoptat modelul sovietic de organizare administrativ-teritorială în regiuni și raioane. Întregul teritoriu cuprindea 16 regiuni, fiecare regiune conținând 12-18 raioane. Acest model era specific centralismului birocratic promovat de sistemul socialist sovietic. La 1 ianuarie 1968 s-a trecut de la acest model anevoios la actuala formă de organizare, cu 39 de județe plus municipiul București la început și 41 de județe plus municipiul București în prezent. După
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
muncească pentru ea, dar statul era cel care avea obligația de a furniza locuri de muncă. Trecerea de la comunism la postcomunism a adus cu sine și creșterea marcantă a inegalității sociale, precum și modificarea patternului de inegalitate, cel axat pe privilegii birocratice, specific societății socialiste, fiind înlocuit cu unul bazat pe mecanismele pieței (Deacon, 1993). De asemenea, tranziția a scos la iveală o problemă care exista și în timpul comunismului fără să fie recunoscută și care s-a acutizat pe fondul transformărilor produse
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prevenire a abandonului. Așa se face că numărul de copii cu risc de abandon sau cvasi-abandon a continuat să fie intolerabil de mare. E drept, perfecționarea sistemului de adopție a dus la creșterea securității copilului, dar, din cauza unui proces extrem de birocratic și a unei mentalități ostile adopției din sistemul de protecție a copilului, numărul adopțiilor naționale rămâne foarte scăzut. Dezvoltarea rapidă a formulei plasamentului familial nu a fost completată de dezvoltarea unui sistem de supervizare a condițiilor oferite copilului în plasament
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
începând cu 2001, prin Programele de Interes Național (PIN) au fost alocate resurse pentru înființarea acestor servicii specializate la nivelul consiliilor locale. Succesul programului a fost parțial, având în vedere că majoritatea consiliilor locale au limitat activitățile la simple proceduri birocratice. Posibilitatea înființării unor servicii specializate, așa cum prevedea legislația adoptată în 1997, a fost ignorată de consiliile locale în contextul avalanșei de obligații financiare în domeniul protecției sociale preluate de bugetele locale. Coordonarea furnizorilor de servicii Lipsa unor rezultate sustenabile a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de regulă, în vecinătatea unor comunități compacte de romi, în care adesea există și un grad ridicat de sărăcie. Deși nu există bariere legale în transferul sau înscrierea copiilor la alte școli, în practică există o serie de bariere economice, birocratice sau de mentalitate. Uneori putem vorbi de un grad ridicat de rezistență a comunităților cu o altă majoritate etnică de a accepta elevi romi. În unele cazuri, există chiar și o rezistență din partea părinților romi de a-și înscrie copiii
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
interinstituțională (lipsa unui „vocabular” instituțional comun tuturor instituțiilor guvernamentale face ca distincții teoretice importante - între strategie și plan de acțiune, între program și proiect - să aibă un grad ridicat de artificialitate); resurse umane insuficiente sau insuficient pregătite; probleme de ordin birocratic și de organizare la nivelul instituțiilor guvernamentale (în principal, absența unui nucleu de lucru și de monitorizare a activității pe problematica sărăciei și a incluziunii sociale la nivelul majorității instituțiilor guvernamentale intervievate); probleme ale structurilor de la nivel județean, local; lipsa
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lor trebuie făcută prin analiză-diagnostic și cercetare curriculară. Oliver (1965) considera că, teoretic, dezvoltarea curriculară trebuie să fie o activitate permanentă, consecventă cu progresul cunoașterii și cu evoluția societății. În practică însă, „permanentizarea” schimbării nu este recomandabilă; ca instituție organizată birocratic, școala are nevoie de stabilitate pentru a funcționa optim și manifestă, natural, rezistență la schimbare. Schimbarea curriculară trebuie să intervină cât mai rar cu putință și numai dacă este impusă de factori obiectivi. Evitarea schimbării nu este posibilă în cazul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aplicării forțate și autoritare a unor proiecte curriculare ce conțin erori; or, prin aplicare, acestea vor produce malformări educative ireparabile unor populații școlare inocente care, în funcție de situație, pot avea dimensiuni mari. Din nefericire, rezistența la schimbare, tipică organizațiilor riguroase și birocratice, cum sunt cele școlare, poate fi confundată în practică, destul de ușor, cu respingerea proiectelor curriculare noi care conțin erori. Este necesar să precizăm că responsabilitatea conducerii reformelor curriculare este egală cu aceea a schimbării socioeducaționale. Un nou curriculum este un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modern”. Dimpotrivă, interesul pentru problemele școlii a devenit paroxistic în ultimul deceniu al secolului XX, atenția focalizându-se asupra statutului ei în societate. S-a înțeles că este prima instituție socială care ia contact cu viitorul și că funcțiile sale birocratice trebuie întreținute și ameliorate cu maximum de responsabilitate politică, economică, pedagogică. Această convingere a resuscitat încă o dată încrederea în virtuțile rațiunii, ale științei și progresului. Pedagogia hiperraționalizată este rezultatul speranței că acestea se vor dovedi, încă o dată, izbăvitoare. Hiperraționalizarea pedagogică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educativă se produc aceleași procese profunde de conștientizare și înțelegere, numai educatorii competenți și responsabili putând controla in-tenderea și înțelegerea 111. Perspectiva pe care abordarea fenomenologică o deschide asupra educației este tulburătoare. Educația nu mai este înțeleasă ca o activitate birocratică, formală, ce se desfășoară în instituții școlare. Ea este conștientizare și înțelegere a lumii. Educatorului i se cere să declanșeze, să orienteze, să orchestreze, să conducă aceste procese vitale, trudnice și de mare profunzime prin care se făurește însăși umanitatea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Excesul legislativ și normativ din școli este făcut în numele eficienței și al eficacității. Dar consecințele sunt negative. Directorii de școli și, mai ales, profesorii se pomenesc nu numai „încătușați”, fără libertate de mișcare și împiedicați să „gândească divergent”; sunt „înăbușiți birocratic” prin diferite obligații extraeducaționale care îi solicită să scrie tot soiul de rapoarte, analize, statistici etc.; activitatea de predare devine secundară în raport cu regulile de consemnare, descriere și analizare a ei înainte și după ce a fost (sau nu a mai fost
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Agendas, Alternatives, and Public Policies (1984) a identificat trei asemenea „fluxuri” care privesc nu numai curriculum policy, ci toate „politicile publice”194: a) curentul „guvernocentrist”: toată atenția publicului este captată, focalizată și revărsată asupra și în jurul deciziilor guvernului; b) „puhoiul birocratic”: este alcătuit din comunitatea experților și beneficiarilor, adică funcționari, specialiști-birocrați (planificatori, evaluatori, analiști, finanțiști, stafful juridic etc.), universitari, grupuri de interese, cercetători și toți cei care concentrează și generează propuneri și soluții; fiecare dintre aceștia este nemulțumit și oferă tot
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
valoare, directorii de conștiințe au fost total reduși la tăcere sau chiar exterminați în închisori, selecția s-a făcut apoi îndeosebi pe baza „dosarelor de cadre”, verificându-se puritatea originii sociale. Rezultatele n-au întârziat să apară: comportament aservit și birocratic, depersonalizarea relațiilor între actorii sociali, limitarea sau anularea inițiativelor individuale și a comportamentului creativ. Memorizarea mecanică, mimetismul, reproducerea impersonală au devenit singurele „răspunsuri” posibile ale studenților. Un program de „impregnare” la care puțini au putut rezista. Impactul a fost atât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Un program de „impregnare” la care puțini au putut rezista. Impactul a fost atât de puternic, încât după schimbarea din 1989 majoritatea corpului profesoral manifesta (manifestă încă!) o puternică rezistență la inovații, respingând orice inițiativă care atinge stilul paternalist și birocratic adânc înrădăcinat (Neculau et al., 1995). B. Derapajul unor directori de conștiință Alături de universitari, scriitorii, artiștii, oamenii de cultură au fost supuși acelorași presiuni, pentru a se alinia. Mulți dintre ei au intrat rapid în slujba noii puteri. Doar unii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și cel din epoca sa „profesionistă” este doar de natură scriptică: în primii ani, recrutarea „prin mijloace compromițătoare” era consemnată fără nici o reținere, ca mod de lucru perfect legitim, ceea ce nu s-a mai întâmplat ulterior, însă doar din motive birocratice. Nu jena i-a împiedicat pe ofițeri să consemneze explicit șantajul, ci faptul că un asemenea detaliu scădea valoarea muncii lor în ochii superiorilor: una e să recrutezi prin constrângere și alta „pe baza sentimentelor patriotice”. Mulțimea angajamentelor de colaborare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
avem de-a face cu informatorul pe deplin conștient de postura sa, pe care și-o asumă liber, dar care, din prudență sau din cine știe ce alte motive, refuză să lase urme scrise. Fie se consideră mai presus de asemenea fleacuri birocratice cum ar fi semnarea unui „Angajament”, fie i se pare mai sănătos să nu-și asume sub semnătură un astfel de contract. În orice caz, contribuția sa e de cele mai multe ori foarte valoroasă, cu atât mai valoroasă cu cât e
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la spolierea bugetului prin subvenții care sfârșesc în conturi private din străinătate. Foștii practicanți ai micului trafic au ajuns în cel mai bun caz buticari, chioșcari, tarabagii sau tonetari. Cei care controlau micul trafic s-au capitalizat rapid prin „parazitism birocratic” (Verdery, 1996, p. 213), ajungând să acumuleze sume enorme prin jafuri gen Caritas, Banca Dacia Felix, Bancorex sau, mai recent, FNI. După sfârșitul comunismului, pentru cei care s-au îmbogățit, multe dintre practicile de penurie au fost abandonate. Asemenea grupuri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Pavel Câmpeanu (1994, pp. 117-118) sintetizează această dinamică fundamentală a socialismului în tendința acumulării mijloacelor de producție, iar Katherine Verdery (1994, p. 49) spune același lucru, accentuând tendința sistemului de a-și spori puterea alocativă, vorbind mai curând de alocare birocratică decât de redistribuție. Formulările sunt echivalente atât timp cât principala pârghie de sporire a puterii alocative a resurselor este investiția cu prioritate a acestor resurse în producerea de mijloace materiale, în special mijloace de producție și mai puțin bunuri destinate consumului. Alături de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
consumului. Alături de sistemul de planificare economică, raportul dezechilibrat al investițiilor (mai degrabă în industrie decât în agricultură; mai degrabă în ramurile de tip A - industria grea, constructoare de mașini ș.a. - decât în industria ușoară sau alimentară) și redistribuirea de tip birocratic sunt caracteristici importante ale sistemului economic socialist. Locul privilegiat al industriei grele în proiectul de transformare revoluționară a lumii își are originea în atracția pe care modelul economic al țărilor vestice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, adică cel de-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o relație diferită dintre producție și consum la nivel macro. Regimul de marfă obișnuită al mijloacelor de producție, derivând dintr-o definiție diferită asupra puterii, care pot fi tranzacționate fără restricții ideologice, distribuția resurselor prin intermediul pieței, și nu prin sistemul birocratic al redistribuirii, tendința de a maximiza profitul etc. fac ca atitudinea față de consum să fie total diferită față de regimurile socialiste de tip sovietic. Abundența bunurilor de consum face ca sistemul capitalist să fie constrâns de „cerere”, să fie în continuă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]